20,398 matches
-
scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru românul Deșertul Tătarilor. Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la Sân Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Albă Mantovani sunt de origine venețiana având domiciliul stabil la Milano, Piața Sân Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Albă, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casă familială din Sân Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârstă fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzica (studiază vioară și pianul), desen și munte, pasiuni
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
că o parte a Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. Linia de coastă este populată de mamifere marine, cum ar fi leii de mare, elefanți sigilii și blană de sigilii. Balenele mari pot fi găsite în Golful Nuevo și Golful Sân José, protejând părțile de apă situate între peninsula și țărmul patagonez . Această specie de balenă vine aici în perioada mai-decembrie, pentru împerechere și naștere, pentru că apa în golf este mai liniștită și mai caldă decât în largul mării. Orca poate
Peninsula Valdes () [Corola-website/Science/314708_a_316037]
-
starea și atmosfera dorită. Împreună cu alți fotografi, printre care Edward Weston și Imogen Cunningham, a fondat Grupul f/64 în anul 1932. Fiu al lui Charles Hitchcock Adams, un om de afaceri, și al lui Olive Bray și născut în Sân Francisco, California, Ansel a crescut într-o casă situată printre dunele de nisip de lângă Golden Gate. Cand Ansel avea doar patru ani, în 1906, a fost martorul unui cutremur în urma căruia a suferit un accident în care și-a spart
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
pentru succesul timpuriu al lui Ansel că și fotograf. Acesta și-a publicat fotografiile și scrierile pentru prima data in Buletinul clubului, în anul 1922. Prima sa expoziție a avut loc în anul 1928 la sediul central al clubului, în Sân Francisco. În fiecare vară clubul organiza expediții în parcul Yosemite care atrăgeau până la două sute de participanți. Că fotograf al acestor minunații ale naturii, pe la sfârșitul anilor 20 a început să realizeze că poate câștiga mai mult din fotografie decât din
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
În anul 1932, împreună cu alți fotografi, printre care și Edward Weston, fondează Grupul f/64 care realizează doar fotografii pure (f/64 fiind cea mai mica valoare a diafragmei setare care oferă un câmp mare de profunzime). Muzeul DeYoung din Sân Francisco oferă grupului o expozitie, iar lui Ansel o expozitie personală. Până în anul 1940 Ansel își trăiește viața în New York, unde îl cunoaște pe fotograful Alfred Stieglitz, care joacă un rol important în viața sa artistică. În 1933 Ansel are
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
Polaroid și Hasselblad. Capacitatea artistului de a lucra era incredibilă. Adesea lucra optsprezece ore pe zi zile și săptămâni la rând. În viața lui Ansel nu existau vacante sau duminici. Adesea după o perioadă intensă de lucru, se întorcea în Sân Francisco sau în Yosemite, contacta gripă și petrecea câteva zile în pat. Existența i-a fost marcată și de alcool, pentru care avea o slăbiciune. În 1940 a ajutat la fondarea departamentului de fotografie în cadrul Museului de Artă Modernă din
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
munți acoperiți de zăpadă în spate și cu un cer negru dominant. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute fotografii ale artistului intitulată „Moonrise”. În 1946 a ajutat la formarea departamentului academic de fotografie în cadrul Școlii de Artă California din Sân Francisco, predând deopotrivă fotografia la ȘcoalaCentrală din Los Angeles. În 1952 Ansel a fost unul dintre fondatorii revistei „Aperture” care a apărut ca un jurnal serios de fotografie cu cele mai noi inovații. În iunie 1955 artistul începe să susțină
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
2002. A ajuns până pe locul 12 în Billboard 200 și a primit un disc de platina de la RIAA la o lună după lansare. Albumul a fost parțial inspirat de mama lui Nas, Ann Jones, care a murit de cancer la sân în 2002. Multe melodii, ca „Warrior Song”, se referă la Ann Jones, dar melodia „Dance” îi este dedicată în mod direct. În plus, Nas se află la sfarsitul neînțelegerilor sale cu Jay-z, lucru ce l-a inspirat emoțional. Illmatic, albumul
God's Son () [Corola-website/Science/314779_a_316108]
-
un jucător de fotbal profesionist Mexican. Oropeza a primit oportunitatea de la Pablo Luna de a joacă pentru FC Toluca, în primă Divizie cu Atlético Mexiquense. În primul său sezon cu Atlético Mexiquense, a ajutat echipa sa ajunga finală împotriva echipei Sân Luis. După finala, Oropeza a mai jucat 2 sezoane apoi a plecat la FC Toluca. Oropeza a revenit la Atlético Mexiquense pentru că au ajuns o mulțime de jucători în prima echipă. El a continuat de lucru, dar a pierdut speranța
Jorge Oropeza () [Corola-website/Science/313526_a_314855]
-
Dumitru Birta, Nicolae Fogoroș, Simion Grozav, Victor Michiu și Ștefan Nicula. Dintre elevii ce au promovat această școală și care au excelat în meseria lor, au fost: Aurel Balea, Aurel Bobanga, Octavian Bobanga, Ioan Doican, Ioan Hulpuș, Gheorghe Ivan, Gheorghe Sîn, Ioan Stoichiță și Ioan Urs ultimul mare tâmplar în lemn al satului din secolul al XX-lea. Tot printre elevii acestei școli s-a numărat și cunoscutul creator popular contemporan Gheorghe Cercel(din Sebeșu de Jos) despre care s-a
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
într-o serie de producții cinematografice, primind recenzii pozitive. Anul 2004 a reprezentat declinul profesional al lui Jackson, începând cu incidentul petrecut la finala Super Bowl XXXVIII, unde în timpul unei interpretări cu Justin Timberlake, lui Jackson i-a fost expus sânul drept de către partenerul de duet. În urma incidentului, popularitatea cântăreței a scăzut, materialele lansate ulterior, "Damita Jo" (2004), "20 Y.O." (2006) și "Discipline" (2008), înregistrând vânzări mediocre. Albumele lui Jackson s-au comercializat în peste 140 de milioane de exemplare
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
câștigând și o nominalizare la premiile Academiei Americane de Film, la categoria „Cel mai bun cântec original”. În septembrie 1993, Jackson a apărut pe jumătate dezbrăcată pe coperta revistei "Rolling Stone", soțul său din acea perioadă René Elizondo acoperindu-i sânii cu ambele mâini. Fotografia originală folosită pentru coperta revistei a fost folosită și pentru albumul "janet.". Editorul Sonia Murray de la cotidianul "The Vancouver Sun" citează: „Jackson, 27 [de ani], rămâne stabilă pe cele două paliere ale sale, model social și
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
negru de piele al lui Jackson pentru a fi în acord cu o porțiune din versurile cântecului „Rock Your Body” („gonna have you naked by the end of this song” - en: „o să te dezbrac până la finalul acestui cântec”), dezgolindu-i sânul drept. Ulterior, Timberlake și-a cerut scuze pentru „incident”, numindu-l o „defecțiune a garderobei”, iar Jackson a declarat: „Îmi pare foarte râu dacă am jignit pe cineva. Nu a fost intenția mea... MTV, CBS, NFL nu au știut de
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
tehnică de calitate, care să-i asigure rezistența în timp. Ei nu s-au oprit doar la nivelul tehnic și funcțional ce s-au întrecut mai departe în a înfrumuseța volumele clare ale construcției, subliniind astfel rolul ei central în sânul comunității. Dintre elementele de decor se disting în primul rând trei registre cioplite cu mult efect jur-împrejurul butei bisericii: un brâu în funie dublat de o undă a apei peste talpă, un brâu median de cruci cioplite în relief și
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
sârbe împotriva dominației turcești este Turnul Craniu (Ćele kula), un turn care încorporează cranii umane (de la sârbii "rebeli" morți) în construcția să, un monument probabil unic în designul sau. Orașul a fost încorporat Șerbiei, ca o consecință a Tratatului de la Sân Stefano. Ca urmare a punerii pe fugă a armatei sârbe de către austrieci, bulgari și germani în Primul Război Mondial, Regele Ferdinand al Bulgariei l-a primit pe Kaiserul german Wilhelm al II-lea la Nis, în ianuarie 1916. Kaiserul a
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
Pentru a reintra în anonimat, A Doua Fundație intră în jocul omoloagei sale și trimite 50 de membri ai săi pe Terminus, pentru a fi prinși și uciși de Prima Fundație, convingând-o astfel că și-a distrus rivala. În sânul Primei Fundații mai planează totuși unele suspiciuni că A Doua Fundație nu a fost distrusă în totalitate. Primarul Fundației, Harla Branno îi trimite pe Golan Trevize și Janov Pelorat în căutarea ei, iar cei doi ajung la concluzia că locația
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
moartea; nu se încruntă către ea; el o primește, se însoară cu această «crăiasă», a lumii mireasă și mistuie, fără să murmure, această căsătorie. Abia desprins din natură, pare că se simte mângâiat de faptul că se reîntoarce iarăși în sânul ei”. Alexandru Odobescu (1861) este primul care respinge ideea fatalismului mioritic, fără însă a căuta o interpretare oarecare pentru modul în care se petrece moartea. Odobescu este de părere că la rădăcina atitudinii ciobanului ar sta regretul de a părăsi
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
în poezia populară românească, subliniind cu acest prilej pasivitatea și resemnarea din Miorița. Astfel, eroul „nu încearcă nici un gest de rezistență, nu se revoltă împotriva destinului, și singura lui consolare este că moartea îi va permite să se odihnească în sânul naturii” În "Spațiul mioritic" (1936), poetul din Lancrăm „...descifrează în Miorița o transfigurare a morții pe care o găsește din alte creații etnice, ceea ce-i permite să identifice în «dragostea de moarte» o caracterizare a spiritualității poporului român” . Dintre toți
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
partidului său, și partidelor republicane din Sud. Grant a câștigat lejer alegerile, iar Partidul Liberal Republican s-a destrămat și numeroși foști susținători ai săi—chiar și foști aboliționiști—au abandonat cauza Reconstrucției. În Sud, se acumulau tensiuni politic-rasiale în sânul Partidului Republican. În 1868, democrații din Georgia, cu ajutorul unora dintre republicani, i-au exclus pe toți cei 28 de membri negri ai Partidului Republican (spunând că negrii aveau dreptul la vot, dar nu și cel de a fi ales). În
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
civilizației. Au fost domesticite bovinele, păsările, porcinele și ovinele. Animalele au fost folosite ca o importantă sursă de hrană, dar și la schimbul de produse. Dejecțiile animale s-au folosit ca îngrășământ natural, combustibil solid sau material de construcții. În sânul comunităților în care creșterea animalelor a devenit ocupația preponderentă, ca urmare a păstoritului, apar noi schimbări sociale. Domesticirea animalelor a dus la creșterea demografiei, populația umană numărând un milion de indivizi în anii 10.000 î.e.n., dar și la creșterea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
al Toscanei, și ducatele de Parma și de Modena. Numai regatul de Piemont și Sardinia scăpaseră de controlul Habsburgilor, căci aici pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai puțin numeroasă și mai puțin influentă decât în Piemont, era prezentă totuși și în regatul lombardo-venețian, în ducate și în statele pontificale, s-a dezvoltat mișcarea liberală de
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
află o rasă extraterestră inteligentă după xenocidul gândacilor din "Jocul lui Ender". Romanul prezintă dificultățiile relațiilor dintre oameni și "porcușori" (sau "pequeninos", ținând cont că acțiunea se petrece pe o colonie portugheză catolică), cu Andrew încercând să aducă pacea în sânul unei familii strălucitoare dar tulburate, a cărei istorie se împletește cu cea a porcușorilor. Pequeninos (cunoscuți și sub numele de "porcușori") sunt o specie nativă de pe Lusitania, reprezentând singura specie extraterestră inteligentă descoperită după xenocidul gândacilor. Pentru a preveni contaminarea
Vorbitor în numele morților () [Corola-website/Science/314345_a_315674]
-
Mondial Capră l-a angajat pe Tiomkin pentru a compune muzică seriei de îndoctrinare și antrenament "Why We Fight" produsă de Army Signal Corps. Rezultatul a fost muzică pentru numeroase documentare inclusiv "The Negro Soldier" (1944) și "The Battle of Sân Pietro" (1945). Prieteniile legate prin compunerea acestor documentare i-au adus lui Tiomkin noi proiecte. Pentru producătorul Stanley Kramer a compus muzică pentru "Șo This is New York" (1948), "Champion" (1949), "Home of the Brave" (1949), "Cyrano de Bergerac" (1950) și
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]