18,899 matches
-
dacă ea nu vorbește în graiul cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991; traducere de Ana Cartianu și R.C. Johnston; o altă traducere intitulată „Danilo the Pole” a fost realizată de Zoea Onița și tipărită în 2001 de Editura Emia din Deva (32 p.+il.)). „Dănilă Prepeleac” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru teatrele românești, dintre care una a fost reprezentată în mod tradițional pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București. Studioul
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
„” este o nuvelă scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1971 la Chicago și New York (SUA) și publicată în anul 1973 în revista "Ethos" din Paris. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
anul 1973 sub redacția lui Ioan Cușa și Virgil Ierunca. Ea a fost inclusă, alături de alte nuvele scrise de Mircea Eliade după 1967 și publicate în diferite reviste sau broșuri din străinătate, în volumul "În curte la Dionis" (pp. 133-188), tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris. Prima publicare în România a nuvelei „Uniforme de general” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
volumul "În curte la Dionis" (pp. 133-188), tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris. Prima publicare în România a nuvelei „Uniforme de general” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa...” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
tradus, de asemenea, romanul „istoric, religios și politic” "Akte sau Moartea lui Neron împărat a Romei" al lui Alexandre Dumas (Iași, 1851). Traducerea romanului "Scene din vieața privată sau aceeași istorie" al lui Honoré de Balzac (Iași, 1852) a fost tipărită cu alfabet chirilic de tranziție și este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Versuri proprii și traduceri din Jean-Jacques Ampère, Jean-Jacques Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon și
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon și Joseph-François Michaud, semnate C.G., au apărut în "Calendar pe anul 1853", ca și în cel pe 1854. Iubitor de cultură, el a fost redactor responsabil la "Nepărtinitorul", jurnal politic, literar și comercial, tipărit în 1856 la Iași, în Tipografia Gane, și a editat în perioada noiembrie 1858 - octombrie 1859 foaia politică și literară "Patria".
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
și o alta pentru ziua Strămutării sale... Ea a obținut un ordin de suspendare a lucrului în ziua sărbătorii acestei mari sfinte în burgul Juvigny și în toate satele care aparțin abației. A pus să se compună și să se tipărească litaniile sfintei sale patroane și a obținut permisiunea de a fi cântate în public, și pentru că pelerinajul acestei sfinte este foarte faimos, în afară de cartea pe care a întocmit-o... pentru a servi cucerniciei pelerinilor, ea a pus să se graveze
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de Mircea Eliade. Scrierea ei a fost începută în august 1955 la Täsch (Elveția), dar a fost repede abandonată, fiind reluată ulterior și finalizată în noiembrie 1967 la Chicago (SUA). Nuvela a fost publicată în anul 1968 într-un volum tipărit de Editura Caietele Inorogului din Paris, apoi a apărut în următorii ani în traducere franceză și germană, înainte de a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Chicago (SUA). Nuvela a fost publicată în anul 1968 într-un volum tipărit de Editura Caietele Inorogului din Paris, apoi a apărut în următorii ani în traducere franceză și germană, înainte de a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl constituie anchetarea de către Securitate a bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi străine. Traducerea în limba germană realizată de Edith Horowitz-Silbermann și tipărită în 1972 de Suhrkamp Verlag din Frankfurt
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi străine. Traducerea în limba germană realizată de Edith Horowitz-Silbermann și tipărită în 1972 de Suhrkamp Verlag din Frankfurt a avut destul succes la public, ceea ce l-a determinat pe editorul Siegfried Unseld să publice o mare parte din scrierile literare ale lui Eliade. Versiunea franceză din 1977 a avut și ea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fost, de altfel, primul meu succes literar în Franța; și, deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
primejdie frontierele, supunându-și țara riscului unei invazii. Sabia are un mâner împodobit cu pietre prețioase, fiind ornată cu o serie de gravuri. Szczerbiec este singura piesă din cadrul bijuteriilor coroanei poloneze care s-au păstrat până în zilele noastre. Această Biblie tipărită în atelierele lui Johannes Gutenberg, cel care este considerat inventatorul european al tiparului cu litere metalice mobile, reprezintă una dintre primele lucrări obținută cu ajutorul acestei tehnici noi în 1455. Această ediție este prețuită în mod special pentru calitatea exceptțională datorată
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
d. 5 august 2011, Bacău) a fost un economist, editor, memorialist și autor român. A fost inițiatorul și organizatorul colectivului care, începând cu anul 2004, a conceput și elaborat prima „Enciclopedie a județului Bacău”, a cărei primă ediție a fost tipărită în anul 2007. S-a născut la 2 martie 1931, fiind fiul lui Ilie și Eudochia Drehuță, țărani din Baineț, un sat din inima Bucovinei. A urmat clasele primare la școala din satul natal, apoi liceul. În anul 1956 a
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
economice, sociale, culturale etc. din această țară. A fost inițiatorul și organizatorul colectivului alcătuit din circa 30 de personalități științifice care, începând cu anul 2004, au conceput și elaborat prima „Enciclopedie a județului Bacău”, a cărei primă ediție a fost tipărită în anul 2007, după numai trei ani de lucru. Emilian Drehuță a fost coordonatorul lucrării, precum și membru al colectivului care a redactat această carte, importantă prin conținutul său bogat de idei, evenimente, fapte, oameni și prin ținuta tipografică și artistică
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
volume separate: "The First Christmas" (1899) și "The Chariot Race" (1912). În 1900 "Ben-Hur" a devenit cel mai bine vândut roman american al secolului al XIX-lea, depășind "Coliba unchiului Tom" a lui Harriet Beecher Stowe. Până la acel moment fuseseră tipărite 36 de ediții în limba engleză, precum și traduceri în alte douăzeci de limbi, inclusiv indoneziană și Braille. Istoricul literar James D. Hart a explicat că, pe la începutul secolului al XX-lea, „chiar dacă nu toți americanii au citit romanul, aproape toți
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
pe poziția a doua până când "Pe aripile vântului" (1936) a lui Margaret Mitchell a depășit-o. Într-o ediție din 1946 a lui "Ben-Hur" publicată de Grosset and Dunlap se preciza că 26 de milioane de exemplare ale romanului fuseseră tipărite până atunci. Odată cu lansarea adaptării cinematografice din 1959 a cărții, "Ben-Hur" a revenit în anii '60 în topul celor mai bine vândute cărți. La momentul aniversării centenarului cărții în 1980, "Ben-Hur" continua să se tipărească în tiraje ce se epuizau
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de exemplare ale romanului fuseseră tipărite până atunci. Odată cu lansarea adaptării cinematografice din 1959 a cărții, "Ben-Hur" a revenit în anii '60 în topul celor mai bine vândute cărți. La momentul aniversării centenarului cărții în 1980, "Ben-Hur" continua să se tipărească în tiraje ce se epuizau permanent și fusese adaptată pentru mai multe spectacole teatrale și filme. "Ben-Hur" este povestea romantică a unui nobil ficțional pe nume Iuda Ben Hur, care încearcă să-și salveze familia de nenorocirea abătută asupra ei
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
rog și îi implor pe cei care sunt mai învățați decât mine să le corecteze. Nu ar trebui să fiu surprins dacă am făcut greșeli, aceasta fiind prima lucrare, mare și dificil de tradus în limba noastră. Cei care au tipărit-o au avut mari dificultăți și, prin urmare, nu au putut să nu facă greșeli, pentru că eu nu am putut să fiu cu ei tot timpul. Conducând o biserică, a trebuit să slujesc în două locuri. Și acum vă rog
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
Harta Țării Românești (în ) a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 - decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. La scurt timp austriecii intră în posesia hărții și o pun la dispoziția cartografului Schierendorff
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. La scurt timp austriecii intră în posesia hărții și o pun la dispoziția cartografului Schierendorff care îi realizează o copie manuală, superioară originalului atât din punct de vedere artistic cât și cartografic, tipărită în 1707. Copia e compusă din 6 foi inegale care, împreună, formează un dreptunghi de 173 cm lungime și 80 cm lățime, acestea fiind dimensiunile hărții. Acest exemplar se află la Österreichische Nationalbibliothek din Viena. Harta a fost folosită apoi
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
cursuri de litere la Budapesta lucrând o vreme și ca notar comunal. În 1883 este numit profesor suplinitor iar din 1888 profesor definitiv la "Gimnaziul Samuil Vulcan" din Beiuș, de unde s-a și pensionat în 191. În anul 1896 a tipărit la Beiuș Istoria gimnaziului greco-catolic de Beiuș, întâia monografie a acestei școli. De asemenea a mai publicat diverse articole culturale în "Anuarul Liceului din Beiuș". S-a căsătorit cu Hortensia Sarkady care făcea de asemenea parte dintr-o veche familie
Traian Fărcaș () [Corola-website/Science/332617_a_333946]
-
Harta Moldovei (în ) a lui Dimitrie Cantemir a fost terminată în jurul anului 1716 și tipărită în anul 1737, la Amsterdam, prin grija fiului său, prințul Antioh Dimitrievici Cantemir, și a apărut ca anexă la lucrarea "Descriptio Moldaviae". În concepția lui Cantemir, harta (Tabula Geographica) și textul (Descriptio Moldaviae) se întregesc reciproc. Harta este localizarea clară
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
Tot el, în anul 1771, a conceput realizarea unei mari hărți a României și a propus pentru aceasta și folosirea hărții Țării Românești a stolnicului Constantin Cantacuzino și a hărții Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir. Deși d' Anville n-a tipărit această hartă, totuși hărțile și atlasele timpului apărute, în special, în Europa occidentală, au avut ca documente de bază cele două "„monumente cartografice românești”".
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]