200,946 matches
-
din Auteuil. Poate cea mai amplă și cunoscută operație a Miliției a fost încercarea din martie 1944 de înăbușire a Rezistenței din departamentul Haute-Savoie din sud-estul Fanței, de la granița cu Elveția. Eforturile milițienilor au fost insuficiente, și până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în care aprecia că Pétain ar fi trebuit să-și facă auzit protestul mai
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
și simplu împușcați de luptători ai rezistenței sau de civili răzbunători. Un număr oarecare de "miliciens" au reușit să scape de execuție, fie intrând în clandestinitate sau fugind în străinătate. O parte dintre ei au fost arestați până în cele din urmă. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre aceștia din urmă a fost liderul miliției din Lyon, Paul Touvier. În 1994, el a fost condamnat pentru crime împotriva umanității, pe când avea 79 de ani și a murit în pușcărie doi ani mai
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
civili răzbunători. Un număr oarecare de "miliciens" au reușit să scape de execuție, fie intrând în clandestinitate sau fugind în străinătate. O parte dintre ei au fost arestați până în cele din urmă. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre aceștia din urmă a fost liderul miliției din Lyon, Paul Touvier. În 1994, el a fost condamnat pentru crime împotriva umanității, pe când avea 79 de ani și a murit în pușcărie doi ani mai târziu. După terminarea celui de-al doilea război mondial
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
care-i pune pe cei doi îndrăgostiți în consonanță cu Universul. Poezia este alcatuită din 18 versuri și nu are strofe; pro-zodia este modernă. Prima secvență (versurile 1-4) îi prezintă pe cei doi tineri aflați sub semnul eternului Eros: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu - la cealaltă, ca doua toarte de amforă." Discursul liric se constituie în jurul a doi poli („eu" și „tu") care îi reprezintă pe cei doi tineri aflați într-o
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
în jurul a doi poli („eu" și „tu") care îi reprezintă pe cei doi tineri aflați într-o benefică stare de grație decurgând din iubire. Împreuna, ei alcătuiesc unitatea, acel Unul după care tânjeste poetul. Prima locuțiune adverbială a textului („Pe urmă") fixează clipa de excepție când începe un nou timp; această clipă poate fi ziua Creației, nașterea Evei mitice din coasta lui Adam, sau oricare altă secvență a timpului etern. În aceste condiții, cei doi pot reprezenta perechea mitică, arhetipală sau
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
ani, a scris prima sa ficțiune istorică: o poveste scurt[, dar uimitoare "O legendă a vechiului Egipt". Această poveste îi va servi, câțiva ani mai tarziu, ca o schiță preliminară pentru primul său roman istoric, "Faraonul" (1895). În cele din urmă,Prus a scris 4 române despre ceea ce el a menționat într-o scrisoare din 1884, ca mari întrebări ale epocii noastre: ,Avanpostul" (Placówka, 1886) despre țăranii polonezi, "Păpușă"(Lalka, 1889)despre aristrocratie și orășeni idealiști, care se luptă să implementeze
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
publicate în ziar sub forma mai multor publicații periodice. După ce a vandut românul "Faraon" editurii Gebethner și Wolff, Prus a pornit într-o calaotrie de 4 luni. El a vizitat Berlin, Dresden, Karlsbad, Nuremberg, Stuttgart și Rapperswill. În cel din urmă oraș elvețian, el a stat 2 luni (iulie-august), tratandu-se de agorafobia să, si petrecând mult timp cu prietenii săi, tânăra speranța, scriitorul Ștefan Żeromski și soția sa, Oktawia. Cuplul a solicitat ajutorul lui Prus pentru Muzeul Național polonez, adăpostit
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
călduros că și Harry, aceasta începând să urle la el. După reluare căutărilor trio-ul întâlnește în mai multe cazuri un simbol ciudat care a fost văzut și la gâtul unui vrăjitor excentric pe nume Xenophilius Lovegood. În cele din urmă se hotărăsc se îi facă o vizită lui Xenophilius Lovegood, acesta le spune că reprezintă cele 3 Talismanele mitice ale Morții. Talismanele sunt trei obiecte sacre: Piatră Învierii, cu puterea de a convoca morții în lumea celor vii; Baghetă de
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
al omora pe Nagini ultimul horcrux, cu sabia de Gryffindor scoasă din Jobenul Magic. Bătălia a început din nou , si Bellatrix Lestrange este ucis de către Molly Weasley. Harry se duelează cu Voldemort o ultima oară, Voldemort este în cele din urmă învins pentru că Harry este adevăratul stăpân al Baghetei de Șoc (Draco devine stăpânul acesteia atunci când îl dezarmează pe Dumbledore în turnul de Astronomie, iar Harry devine stăpânul ei în momentul când îl dezarmează pe Draco în conacul Reacredinta) baghetă a
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
o lunetă ce colorează totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri. Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
Orientului antic este caracterul ei religios. Aproape toate scrierile sunt străbătute de credințe în zei, în viața viitoare, duhuri, vrăjitori. Primele școli s-au înființat pe lângă temple. Aici se învățau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operațiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăblițe de lut pentru scris exerciții. Existau școli speciale pentru scribi, institute superioare și observatoare astronomice (de exemplu, cele instalate în vârfurile ziguratelor). Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi prelucrarea metalelor, fabricarea
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
oamenii obișnuiți, care cântau și dansau în casele lor sau în piețe. Cântecele se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise informații importante despre evenimentele isorice care au ajuns în cele din urmă la arheologii moderni. Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocrați. Oamenii obișniți nu aveau timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu știe cum se juca, deoarece
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
ulterior la Paris, pentru a studia fizica cu Marie Curie și Jean Perrin. Dupa cum se autocaracteriza, ceea ce căuta era "adevărul obiectiv" în fizică, respectiv "adevărul subiectiv" în muzică. Deși obiectivitatea fizicii îi fusese una din pasiuni, a întrerupt până la urmă studiile de fizică după numai un an și jumătate. În perioada ce a urmat a frecventat cercuri literare și artistice din Germania și Franța, a scris literatură avangardistă în germană și franceză, i-a cunoscut, printre alții, pe Klaus Mann
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
Fiind un student deosebit de profund, i s-a conferit o bursă pentru a continua studiile de antropologie în Statele Unite, la Berkeley, din statul California, unde i-a avut ca profesori pe Alfred Kroeber și pe Robert H. Lowie, acesta din urmă originar și el din Austro-Ungaria. In cadrul cercetărilor pe care le-a întreprins la universitate, a fost trimis să studieze la fața locului viața amerindienilor din tribul Mohave din California, de care a rămas atașat până la moarte. În anii 1933
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
ales să se convertească, dar aceia au devenit apoi ținta predilectă a persecuțiilor Inchiziției spaniole. Inițial musulmanilor din Granada li s-a promis libertate religioasă, dar în scurt timp presiunea pentru a se converti la catolicism a crescut, și până la urmă o politică de expulzare sau convertire a fost instaurată în 1502. Isabela a primit împreună cu soțul său titlul de Reyes Católicos din partea Papei Alexandru al VI-lea, papă al cărui secularism Isabela nu îl aproba. Pe lângă unificarea fizică a Spaniei
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
la Școala Superioară de Război din Paris. El a avansat încet în carieră, în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
sfârșitul războiului a fost încurajat să intre în politică, dar a preferat să rămână în armată, comandând trupele franceze participante la războiul din Rif (1920) și în al doilea război marocan în 1925. Pétain s-a retras în cele din urmă ca Inspector general al armatei, la vârsta de 75 de ani, în 1931. În 1934 a fost numit în cadrul cabinetului francez ca ministru de război sau ca secretar de stat. În această perioadă a fost unul dintre promotorii politicii „împăciuitoriste
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
din Africa de nord și a acordului amiralului vichyist François Darlan să coopereze cu Aliații. Deși Franța vichyistă a continuat să existe din punct de vedere oficial, Pétain a rămas doar un om de paie, de vreme ce naziștii au abandonat orice urmă de „independență” a guvernului de la Vichy. Mareșalul Pétain a rămas totuși o figură cu o oarecare popularitate, fiind ovaționat de mulțime în 1944, atunci când a participat la slujba de Paști de la Catedrala Notre Dame din Paris. Pe 7 septembrie 1944
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
scris prin semnul întrebării. După faptul că întrebarea așteaptă o confirmare sau o infirmare prin "da", respectiv "nu", ori se referă la o parte de propoziție alta decât predicatul, interogativa este totală ("Vii mâine?") sau parțială: "Când vii?" Aceasta din urmă începe cu un cuvânt interogativ corespunzător părții de propoziție vizate. După cum se așteaptă sau nu un răspuns la ea, interogativa poate fi propriu-zisă sau veritabilă (corespunzătoare definiției interogativei), respectiv retorică sau falsă: "Nu ți-am spus eu?" În unele limbi
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
să cedeze în fața dorinței lui Constantin ca Sphrantzes să intre în serviciul său, pentru că acesta era prea valoros ca sol imperial, ca diplomat și sfetnic la Constantinopol. Dar Constantin se înțelegea bine cu fratele mai mare și, în cele din urmă, s-a făcut după cum a vrut. Relațiile cu frații mai mici-Dimitrie, născut în 1406, și Toma, născut în 1409 -au fost mai puțin prietenești. Constantin s-a născut într-o lume a cărei clasă conducătoare era neașteptat de multietnică. Era
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sperat, cea mai profitabilă dintre toate coloniile venețiene din Grecia. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a simțit că venise vremea să caute ajutor în lumea creștină din Apus, așa cum făcuse și tatăl său, cu vreo 20 de ani în urmă, fără succes. În noiembrie 1423, a pornit spre Veneția și Ungaria. L-a numit pe fratele său, Constantin, regent la Constantinopol, până la întoarcerea sa. Constantin era încă tânăr. Aceasta era prima lui fărâmă de autoritate și, pentru a o susține
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în 1423, Ioan al VIII-lea și a întrerupt călătoria în Moreea. Acolo a avut un schimb de cuvinte cu fratele său, despotul Teodor de la Mistra. Teodor prefera liniștea vieții de cărturar constrângerilor administrației și războiului. Cu doi ani în urmă, acceptase o căsătorie aranjată cu Cleope Malatesta din Rimini. A fost, la început, o unire nefericită. El și a exprimat profunda dorință de a deveni călugăr și a fost folosit prilejul vizitei fratelui său pentru a i se destăinui. Când
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fratele său mai tânăr, Dimitrie, căruia îi fusese acordat titlul de despot în 1429. Dimitrie manifestase deja tendințe de răzvrătire si era cunoscut ca adversar al oricărui plan de unire a Bisericilor. Dar nu putea fi lăsat fără grijă în urmă, la Constantinopol, deoarece exista bănuiala că încercase să-i atragă pe turci întru sprijinirea propriei sale tentative de a prelua succesiunea la tron. Constantin era cel mai cuminte și mai cinstit dintre frații împăratului. Își dovedise competența ca regent la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Constantinopol până la sfârșitul anului. Un motiv pentru care a întârziat să se întoarcă în Morea a fost acela că-și pusese în gând să se recăsătorească. Trecuseră 10 ani de la moartea primei soții, Maddalena Tocco. Doamna aleasă în cele din urmă a fost Caterina Gattilusio, fiica stăpânului genovez al insulei Lesbos. Familia Gattilusio era întru câtva mai onorabilă decât familia Tocco din Epir. Membri ai ei se mai căsătoriseră cu Paleologi și înainte. Erau și bogați pe deasupra. În decembrie 1440, Gheorghe
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]