19,809 matches
-
este: primirea unui principat, numirea de prieten al împăratului, de a obține o prefectură pe lângă cei supuși și de a mijloci, atunci când poate, pentru prietenii săi care sunt în afara acestor situații. 3.2.3. Ioan Crisostom, episcop de Constantinopol Sfântul episcop Ioan Crisostomul (354-407), pentru a demonstra cât este de trebuincios creștinului să fie foarte prudent și să nu spună adevărul, atunci când nu este necesar, și să folosească chiar și înșelăciunea, folosește exemplul comandantului care biruie în câmp deschis și cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
diferite de înțelepciunea minții: cei dintâi, banii, prin continua lor folosire pe timpul războiului, se uzează și îi sărăcesc pe posesorii lor, a doua însă, cu cât mai mult se folosește cu atât mai mult se mărește. 3.2.4. Augustin, episcop Sfântul Augustin (354-430), episcop de Cartagina, a fost unul dintre reprezentanții genuini ai tradiției catolice în domeniul disciplinar și doctrinar. Din scrierile sale deducem care era adevărata atitudine a Bisericii timpurii față de problema militară și de războiul drept. Augustin își
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei dintâi, banii, prin continua lor folosire pe timpul războiului, se uzează și îi sărăcesc pe posesorii lor, a doua însă, cu cât mai mult se folosește cu atât mai mult se mărește. 3.2.4. Augustin, episcop Sfântul Augustin (354-430), episcop de Cartagina, a fost unul dintre reprezentanții genuini ai tradiției catolice în domeniul disciplinar și doctrinar. Din scrierile sale deducem care era adevărata atitudine a Bisericii timpurii față de problema militară și de războiul drept. Augustin își propune subiectul în întregime
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
învățăturile și deducțiile sale, se delimitează obiectivul principal pe care intenționa să-l ajungă: să infirme obiecția de conștiință față de serviciul militar. Până la reforma luterană, datorită scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate în pericol. Bazându-și afirmațiile cunoscutul episod al lui Ioan Botezătorul, Augustin considera serviciul militar ceva învoit. Dacă creștinismul ar fi suprimat toate războaiele, soldaților care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totul din serviciul militar. Însă li s-a spus: Să nu atacați pe nimeni... (Lc 3, 14). I-a îndemnat să fie mulțumiți cu solda lor și nu le-a interzis să practice serviciul militar, ba mai mult chiar, spunea episcopul cartaginez: Să nu credeți că cineva care luptă în război nu poate fi plăcut lui Dumnezeu. Căci printre aceștia se afla sfântul David, căruia Dumnezeu i-a oferit o mărturie atât de importantă; se aflau foarte mulți drepți ai acelui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse și demonstrate îndatoririle religioase, patriotice și sociale, încredințate militarului, Augustin simte nevoia de să-i sugereze beligerantului normele însuflețitoare. Ca bază a conduitei creștine, pe care trebuie să o păstreze, episcopul spunea că: Soldaților, nu serviciul militar, ci răutatea nu le îngăduie să fie buni. Ce poruncă există pentru perceptorii de impozite sau pentru toți ceilalți? Dar acest soldat mi-a făcut atâtea. Aș vrea să știu, dacă tu ai fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de război: le era oprit să-i asuprească pe cei săraci și trebuiau să aibă milă de cel care se preda, nemaiavând arme prizonierul nu mai constituia un pericol, fiind vrednic de respect. Soldații puteau să-și păstreze, în opinia episcopului african, un suflet liniștit chiar și în timp de război, pentru că armele trebuiau să conducă războiul și nu sufletul celui care lupta, acesta din urmă trebuind să rămână imun în fața urii: Voința trebuie să caute pacea, necesitatea războiul, pentru ca Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că orice autoritate vine de la Dumnezeu (1Pt 2, 15), să pună mâna pe arme; și nu există nici o scuză subiectivă care să-l poată dispensa de la aceasta. Însă, care război declarat de autoritatea legitimă poate fi considerat drept cu adevărat? Episcopul răspunde la aceasta, invocând în două cazuri: Când se dorește răzbunarea unei injurii primite, injurie reală, nu fictivă ori imaginară, în așa fel încât cel care primește declarația de război, să o primească pentru vreo greșeală săvârșită; și atunci când din partea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nepotrivit fericirii acelora care înfăptuiesc răul. Din această cauză, în absența unor măsuri reparatorii, se alimentează și o impuritate vrednică de pedeapsă, iar voința celor perverși este revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor bisericesc, care a mers pe urmele doctrinei lui Augustin a fost Sfântul Maxim (370-420), primul episcop din Torino, care era preocupat să moralizeze viața militarului fără a-i condamna meseria, considerând că: Nu este păcat să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de pedeapsă, iar voința celor perverși este revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor bisericesc, care a mers pe urmele doctrinei lui Augustin a fost Sfântul Maxim (370-420), primul episcop din Torino, care era preocupat să moralizeze viața militarului fără a-i condamna meseria, considerând că: Nu este păcat să fii soldat, ci să prazi ca soldat; i-a urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Torino, care era preocupat să moralizeze viața militarului fără a-i condamna meseria, considerând că: Nu este păcat să fii soldat, ci să prazi ca soldat; i-a urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea viața militară ca fiind ceva îngăduit creștinului, o numea innocens militia. Folosindu-se de prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea viața militară ca fiind ceva îngăduit creștinului, o numea innocens militia. Folosindu-se de prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții în administrația publică, și de practică pastorală pentru clericii săi, care, fără prea multe scrupule, căutau să se îmbogățească ilicit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în spovadă spunând că, actele lor de violență, erau legate de meseria armelor și a războiului, ca și cum serviciul militar și nu voința proprie erau cauza păcatului. Astfel, tot ceea ce ei săvârșesc o pun pe seama misiunii ce le-a fost încredințată. Episcopul recunoștea utilitatea serviciul militar, dar nu și a abuzurilor sale. În aceiași ordine de idei, urmând învățătura sfântului Augustin despre corectitudinea de care trebuie să dea dovadă neîncetat funcționarul public, și, repetând integral gândirea acestuia, sfântul Maxim spunea că: Nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel neînarmat, nu poate ofensa; dacă nu are respect față de cei orfani, alungându-i din casă; dacă impune femeii văduve, care nu vrea să fie violată, vărsarea unei sume de bani. Samavolnicia soldaților a ajuns până într-atât încât, scrie episcopul torinez că, după ce au comis tâlhării grave, triumfători și veseli mergeau în biserică și îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru jaful făcut, numindu-l de parcă pe Dumnezeu complicele delictelor lor. Acestor creștini le lipsea conștiința morală și asemenea lor, multor altora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toți militarii care aveau centiron, pe protectorii lor, pe mai marii lor și pe oricine era funcționar în administrația publică. Un îndemn aparte adresa și clericilor, vorbindu-le despre delicatețea misiunii lor: preoții din Torino erau sprijinul însângerat din inima episcopului lor, care se plângea frecvent de comportamentul acestora, dojenindu-i și acuzându-i cu asprime, ba chiar făcându-i negustori, necinstiți și extorcatori ai văduvelor. Atrași de avariție și privind mai mult pământul decât cerul, aceștia erau invadați de setea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupriri; nu-l interesează nici măcar pe Dumnezeu, în cel fel se înstăpânește cineva de bunurile altuia, dacă cu violența sau prin înșelătorie, atâta timp cât deține bunurile altuia. Având de-a face cu o lume primitivă, rustică, și dedicată meseriei armelor, sfântul episcop a crezut necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
postul și pomana; postul protejează mai bine decât zidul; pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le spunea că orașele se împrejmuiesc de întărituri pentru a se apăra de asalturile dușmanilor, iar creștinii sunt bine înarmați împotriva dușmanilor sufletului lor, numai dacă posedă într-adevăr fortificații inexpugnabile. Nici un oraș nu se poate apăra cu propriile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în afară de actele martiriului unora dintre acești soldați, întrucât activitatea lor, fiind interzisă de legile militare, se desfășura în secret sau cel puțin cu multă prudență. Scriitorii creștini nu vorbesc despre aceasta, considerând că nu era nici măcar prudent, după cum afirmă Dionisie, episcopul Alexandriei egiptene, într-o relatare despre persecuția lui Valerian: Din acest motiv omit istorisirea fiecărui eveniment, despre care frații (creștini n.n.) au o cunoaștere deplină. Scriitorii ecleziaști nu erau foarte interesați de acest subiect al faptelor fiecăruia dintre creștini, considerat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credința neștirbită. O altă situație ce reflecta îndatorirea soldaților creștini o întâlnim în asistența pe care aceștia o ofereau camarazilor de aceiași credință în închisori, anterior judecății. Această asistență era comună în toată Biserica. Putem vorbi și despre inițiativa unor episcopi de a trimite persoane de încredere în temnițe, pentru a-i susține pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării și pentru a-i întări în mărturia credinței. Unii soldații creștini aveau posibilitatea să pătrundă și să înainteze prin temnițe, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra faptului și a coreligionarilor săi, aflați în același loc. Deși în vastul martirologiu al soldaților descoperim puține procese intentate unui singur militar, totuși întâlnim civili executați împreună cu soldații și chiar execuții în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației și timpurilor, nu au reușit nicidecum să elimine anumite încălcări ale disciplinei militare, observate cu destulă ușurință de camarazii păgâni. Întrucât disciplina militară era unită aspectului religios
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale condamnării și nici credința acestuia. Cele două elemente, numele de creștin și martiriul, îndepărtau ori ignorau toate celelalte denumiri, printr-un proces natural de selecție și de evaluare a faptelor eroice ale sfinților de către poporul creștin ori de către unii episcopi, care vedeau martiri chiar și în montaniștii uciși pentru credință: Ba mai mult încă, în această persecuție a lui Valerian, trei bărbați condamnați „ad bestias“ pentru mărturia lor solemnă în favoarea lui Cristos, în Cezareea Palestinei au fost încoronați cu martiriul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să vină la cunoștința adevărului. Apostolul nu-și ascunde neliniștea în fața preocupărilor mai mult de natură politică decât religioasă, întrucât acuzațiile aduse cândva împotriva creștinilor din Tesalonic probabil că erau încă prezente. Din acest motiv, îl îndeamnă pe Timotei (17-97), episcopul de Efes, să înalțe rugăciuni pentru toți, chiar și pentru împărați, și pentru toate autoritățile civile, mai ales (după cum se înțelege din context) pentru Nero, din mâinile căruia a ieșit nevătămat de ceva vreme, pentru ca Biserica să poată avea o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
egiptean de finanțe, i-a arătat pericolul pe care îl constituia prezența creștinilor în armata romană, a început să-i persecute. A fost influențat în decizia sa și de prezența consistentă a acestora la curtea imperială, care, după cum ne spune episcopul Dionisie din Alexandria (190-265), părea să fie o biserică a lui Dumnezeu. Inconvenientele guvernării alături de creștini l-au determinat să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri deciene care, prin aceasta devenea prototipul principelui ce conduce Imperiul după regulile pure ale tradiției
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împăratul Valerian a căzut rob la barbari. Gallienus, fiul lui Valerian, a oprit persecuția începută de tatăl său împotriva creștinilor, oferind tuturor ierarhilor acestui cult pacea și trimițând până și un rescript către Dionyssios, Pinnus și Demetrios precum și către ceilalți episcopi din Egipt. Prin rescript, recunoștea creștinismul ca asociație și poruncea să i se restituie bunurile confiscate: Am poruncit să fie propovăduită în întreaga lume binefacerea decretelor mele milostive, pentru ca să vi se redea peste tot locașurile de cult și să vă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]