19,941 matches
-
doamnă m-a acostat pe mine. „Știu de unde veniți!” Era seara și mi-a dat 25 de lei. Erau bani... atuncea. Și mă Întreabă: „Da’ de Ică Olteanu ce știți?”. Mi-am dat seama că e mama lui. Zâc: „Săru-mâna! Mâine vine șî el... E strigat În lotu’ de mâine”. Am Început să plâng... Și-acum Îmi vine... Și-a plecat... Iar eu am schimbat banii acolo În Gara de Nord și-am dat la toți bucureștenii câte 50 de bani, că mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era seara și mi-a dat 25 de lei. Erau bani... atuncea. Și mă Întreabă: „Da’ de Ică Olteanu ce știți?”. Mi-am dat seama că e mama lui. Zâc: „Săru-mâna! Mâine vine șî el... E strigat În lotu’ de mâine”. Am Început să plâng... Și-acum Îmi vine... Și-a plecat... Iar eu am schimbat banii acolo În Gara de Nord și-am dat la toți bucureștenii câte 50 de bani, că mi se pare că 25 era tramvaiu’, să aibă de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut?” Zâc: „Am râs când a spus unu’ un banc!”. „Numai atât?” Și m-a Întrebat dacă am făcut vreun memoriu să arăt c-am fost nevinovat. Și io am spus că n-am făcut și mi-a zis: „Până mâine să faci un memoriu și să mi-l dai mie”. Am chemat dactilografa Întreprinderii și-am bătut aproape toată noaptea la mașină. De două ori am bătut douăzăci și patru de pagini la mașină, toată viața mea... de când m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și i-au Îngropat. Au Împușcat exact ca la Vasile Roaită... l-a Împușcat acolo unde trăgea clopotul, la Vadu Roșca. La proces cu cine mai erați În boxă? Eram 15 și eram pe loturi. Era lotul „Suraia” azi, „Suraia” mâine, „Vadu Roșca” poimâine, apoi „Răstoaca”, dup-aia „Cudalnic”... Au fost și de la „Jela Pisica”, dincolo de Dunăre, la Galați... Au fost și acolo 14-13 inși. Noi trebuia să fim Împușcați, dar eu aveam patru clase... Sava Partenie, fierar de meserie, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la treizeci și unu! După ce v-ați Întors acasă, ați mai avut probleme cu Securitatea? Ne-a urmărit până-n ’89. Până-n ’89 venea de la Focșani la post și trimetea polițiști d-ăștia, sau miliție, cum Îi spunea, și ne chema: „Mâine dimineață la ora 8 te prezinți la postul de miliție!”. Și ne duceam de dimineață și veneau doi-trei ofițeri de ăștia. Întreba că ce mai este, ce se mai face, cu cine mai vorbiți, ce ai făcut... Că mai erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pui! Bragagiu: Hai la braga rece... Șampania bună, ce mai șampanică! Unu cu chifle: Trei chifle zece bani! Trei chifle zece bani! Un telal: Haine vechi! Cumpărăm! Un vânzător de ziare: Universul! Adevărul!, Dreptatea! Epoca!, Timpul!, Constituționalul și Drapelul de mâine!... Voința națională, Liberalul și Moș Teacă!“39 Și mai plăpândă, cu versuri boante și rare sclipiri de vervă umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și un număr de oameni ne atrag către ei. Acest sentiment este politica, iar oamenii cari ne atrag atunci sunt corifeii liberalismului. Ion Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Costache Rosetti, Nicolae Ionescu etc. sunt oamenii cari înflăcărează tineretul și pregătește generația de mâine. Din punct de vedere politic: Bucureștiul este liberal.15 La Brăila, ca și la București, erau unele moravuri și deprinderi de care nici că ne putem da seama astăzi. Fiecare familie mai răsărită avea medicul ei curant, plătit cu abonament
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bucureșteană. Dar prin zidurile școalei și ale pensionatului, unde internam, străbătea zvonul lucrurilor din afară. Ziare citeam puține, rareori citeam ziarele, totuși începeam să cunoaștem oamenii cari aveau notorietate, cari scriau, cari reprezentau curentele noi și stăpâne ale zilei de mâine. Ziare nu erau multe și nici nu apăreau în toate zilele. Cotidianul nu prea era răspândit. Ziar cotidian și cel mai important ziar era Românul lui C.A. Rosetti, organ al liberalilor.321 Ziar important, nu atât prin forța politică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șlefuit. A curățat de pe reputația omului tot ce era fățărnicie, calomnie sau laudă nemeritată, a pus sufletul, mintea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a istoriei și ne-a dat nouă, celor de azi, și va transmite celor de mâine și de întotdeauna un alt C.A. Rosetti, care a fost nu numai gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporului său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
are datoria să scrie spre a fi înțeles de cei de față, iar nu spre a fi apreciat numai de cei viitori. Însă ziaristul care a putut izbuti să fie și omul zilei de azi, dar și omul zilei de mâine, acela a fost negreșit un mare profesionist, și o minte superioară. bucureștiul în 1871 171 172 bucureștii de altădată C.A. Rosetti a fost dintre aceștia. Ceilalți ziariști: Valentineanu, Bassarabescu, Fundescu etc. nu aveau personalitate, lumea îi ignora. Ziarele lor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întinde o cursă. Și atunci a răspuns clientului: — Eu cunosc boala dumitale, e o boală foarte rară, dar se întâmplă. Dof torie pentru această boală nu se găsește la nici o farmacie, de aceea trebuie să ți-o pregătesc eu. Vino mâine, tot la ceasul ăsta, și vei găsi medicamentul preparat. Doctorii, cărora pseudobolnavul le-a raportat rezultatul consultației, au jubilat. A doua zi, mincinosul s-a prezentat la doctorul Drasch, care îi dădu o cutiuță cu trei hapuri, spunându-i: — Uite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a raportat rezultatul consultației, au jubilat. A doua zi, mincinosul s-a prezentat la doctorul Drasch, care îi dădu o cutiuță cu trei hapuri, spunându-i: — Uite, domnule, aci ai trei hapuri: unul să-l iei acum, înaintea mea, altul mâine tot pe vremea asta și pe cel de-al treilea poimâine. Clientul îi ceru un pahar cu apă, însă Drasch îi zise că hapul nu trebuie înghițit, ci mestecat. Ceea ce clientul făcu pe loc. Dar pe când amesteca hapul, omul începu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
văd acum că am rămas singur în viață. Acești tineri se numeau Anton Nenoveanu, Paul Scorțeanu, Gheorghe Otnescu, C. Constantinescu, Ion Rădulescu etc. În Românul de la 26 aprilie apăru următoarea: „Invitare Junimea studioasă din Capitală este invitată a se întruni mâine 26 aprilie la orele 11 înainte de amiază în sala Circului. Se vor trata cestiuni de interes vital pentru România. Comitetul studenților“28 Acest comitet al studenților eram noi, sau mai bine zis partidul liberal. Dar în Românul de a doua
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o ție dl. B. Florescu. Sala particulară a circului este închisă cu lacăte, «din ordinul d-lui ministru al Instrucțiunii Publice», [așa zice afiptul oficial]. În fine, în urma unei altercațiuni cu prefectul poliției, dl. B. Florescu a dobândit încredințarea că mâine va putea ține neapărat conferința sa.29 anul 1875 251 27. Am confruntat „anunțul“ cu ROM., an. XIX, 26 aprilie 1875, p. 365. Conferința fusese programată inițial pentru ziua de vineri 25 aprilie 1875, în sala Ateneului. 28. Am confruntat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care i-o făcuse la despărțire de a fi „poli“, ceea ce l-a făcut pe Bonifaciu Florescu să comenteze ironic în scrisoarea adresată presei: „Mă stăpânii încă, căci văzui că nu era cestiune de d. Văcărescu, Se anunță dar pentru mâine, duminică 27 aprilie, în sala Circului, la ora 11 dimineața, conferința asupra: răpirii bucovinei de Bonifaciu Florescu.“30 În sfârșit, conferința lui Bonifaciu Florescu se ține duminică 27 aprilie, la orele 11 dimineața. Capitala era în plină agitație. La Primărie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Colegiul al 3-lea. Din ajun, noi, „Comitetul studenților“, spre a împărți forțele polițienești a doua zi, am imprimat și am împărțit printre studenți și cu grija de a cădea în mâinile poliției, următorul aviz: „Toți studenții sunt înștiințați că mâine marți 29 aprilie, la ora 6, să se întrunească în cele 5 localuri hotărâte spre a porni către localurile de vot. Comitetul studenților“ Conform bunului obicei al pământului, birourile provizorii se luau cu asalt. Cei cari veneau mai devreme, și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa din aceste pagini la Războiul de Indepen dență sunt făcute din memorie, fără o bază documentară și deci cu mare aproximație. 113. V. nota 98, p. 367. 114. În vederea luptelor de peste Dunăre, principele Carol a împărțit forțele armate ro mâne în armata de operațiuni și armata de observație; cu această ocazie, generalul Manu a fost numit „comandant al artileriei armatei de operațiuni“, fiind înlocuit la comanda Diviziei a IV-a de infanterie de colonelul A. Anghelescu (T.C. Văcărescu, Luptele românilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
21 iunie 1877, în frunte cu Corpul 14 armată al generalului Zimmerman. 90. Bombardamentele de artilerie de care amintește Bacalbașa au fost solicitate de înaltul comandament al armatei ruse („14 iunie. Marele duce îi telegrafiază de la Dracea Prințului să deschidă mâine la amiazi focul pe toată linia Dunării“ - Memoriile, vol. X, p. 12), în preajma și în timpul acțiunii de forțare de către ruși a trecerii Dunării, de la Zim nicea la Șiștov, în noaptea de 14/26-15/27 iunie 1877, pe un pod de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai mare? Dar opera lui Alecsandri nu poate fi supusă examenului comparativ fiindcă nu poate fi judecată numai de pe valoarea ei literară, ci mai ales din punctul de vedere moral și național. Istoria - nu cea de astăzi ci istoria de mâine și de poimâine - va spune că Alecsandri a fost marele poet al ceasului, care a cântat gloria neamului său în cea mai încântătoare limbă literară. Istoria va spune că a fost singurul bard care a cântat epopeea din 1877-’78
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tombrie 1872, p. 3 (poezia are în total șase strofe). Din Telegraful: gașpar-vodă Țara geme de durere Și tu, Prințe, ai uitat, Ducând timpul în plăcere, Pe poporul împilat!... Gașpar, Gașpar te deșteaptă Vezi poporu-i subjugat, Timpul fuge, nu așteaptă Mâine el e răsculat! Și din munte până-n mare Toți, ca unul, vom striga: Fugi, te du peste hotare, Nu te vrem, măria-ta!21 Mă opresc aici. Aceasta era literatura politică a opozițiunii liberale, acesta era trecutul partidului roșu pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ucenicul neascultător), Crohmălniceanu o compara cu Diavolul (Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două zile în urmă. *Așadar, doctorul Alexandru Damian a decis: mîine! N-ar trebui să mă neliniștesc. Mîine va fi joi, zi fastă pentru mine, deși sînt sîmbotean. Nu pot admite că nu voi trece cu bine și această „încercare”. M-am interesat: reușitele sînt de „peste 90%”. Apoi, am doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două zile în urmă. *Așadar, doctorul Alexandru Damian a decis: mîine! N-ar trebui să mă neliniștesc. Mîine va fi joi, zi fastă pentru mine, deși sînt sîmbotean. Nu pot admite că nu voi trece cu bine și această „încercare”. M-am interesat: reușitele sînt de „peste 90%”. Apoi, am doar 38 de ani. Voi rezista. Cu toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici să nu vină. Pur și simplu, m-am făcut că nu-l aud. Bineînțeles, „oroarea (sa) de spital” a fost mai puternică decît dorința de a mă vedea. Ieri, înainte de ieșire, i-am telefonat ca să-l anunț: „Am terminat. Mîine plec.” „Cum, gata?”, s-a mirat și a continuat, mințind neconvingător: „Am așteptat să-mi spui cînd te pot vizita...” „Lasă, l-am oprit. Vorba ceea: intenția contează!” Din cîte am observat, intelectualii cam au „oroare de spital”. În zilele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu mi dai o poezie de-a-ntîia!”). „N-ai vrea, totuși, ca acel «compromis» să fie penultimul?”, am reluat eu, aproape convins că are să cedeze. „Numai pentru că ne cunoaștem de-o viață”, mi-a făgăduit că o să vadă „prin hîrtii, acasă, mîine”. La sfîrșitul convorbirii, nu mă mai îndoiam că-mi va „găsi” poemul pe care i l-am cerut. Puteam chiar să pariez că atunci cînd mi-l va trimite îmi va preciza, pentru a nu se dezminți, că e ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd la vorbele lui Louis Althuser, că un muncitor calificat e un intelectual, am tăcut, obligînd-o să-și scurteze vizita. *„Cu bine, la revedere, ciau, de-acuma pe mîine!”, striga, din poarta tipografiei, o lucrătoare, către colega ei care rămăsese cu cîțiva pași în urmă. Prisosul de vorbe a devenit ceva obișnuit. Unii / unele cred că astfel (lungite ca-n Stan și Bran) despărțirile devin mai interesante. Colega de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]