18,953 matches
-
de mărfuri sunt expediate anual din porturile acestui oraș. Majoritatea sunt minereuri de fier. Autoritățile portuare au inițiat o expansiune a zonei de depozitare de aproximativ 45.000 m.p., ceea ce e dublu față de cel mai mare terminal din Oslo. Companiile miniere LKAB și Northland Resources investesc sau urmează să investească ambele sume considerabile în dezvoltarea portului. Drumul european E06 trece prin municipiu utilizând trei poduri: Skjomen, Beisfjord și Rombak. Un al patrulea pod, Hålogaland, a fost propus și se află în
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
de ape minerale sub presiune. Culcușul complexului cărbunos, care pe alocuri se află la o adâncime destul de mare (300-450 m), este format din argile verzui cu multe concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere) și vin în contact cu fundamentul cretacic al bazinului. Acest fundament, acolo unde
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere) și vin în contact cu fundamentul cretacic al bazinului. Acest fundament, acolo unde este frământat și faliat, debitează, în majoritatea cazurilor, ape dulci și ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
din Cluj-Napoca. A fost o perioadă foarte dificilă pentru Gheorghe Volcovinschi deoarece familia nu a mai reușit să îl sprijine la facultate. În 1957 a terminat stagiul militar după care a lucrat ca proiectant, mecanic și apoi chimist la Exploatarea Minieră din Baia-Borșa iar din anul 1959 la Centrul de Cercetări Miniere din Baia Mare. În Baia-Mare și-a desfășurat mare parte din activitatea de chimist și inventator. A studiat și la București începând din 1960, unde a urmat cursurile Facultății de
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
deoarece familia nu a mai reușit să îl sprijine la facultate. În 1957 a terminat stagiul militar după care a lucrat ca proiectant, mecanic și apoi chimist la Exploatarea Minieră din Baia-Borșa iar din anul 1959 la Centrul de Cercetări Miniere din Baia Mare. În Baia-Mare și-a desfășurat mare parte din activitatea de chimist și inventator. A studiat și la București începând din 1960, unde a urmat cursurile Facultății de Chimie Industrială, specializarea tehnologia substanțelor anorganice din cadrul Institutului Politehnic. În perioada
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
separare și valorificare complexă fără reactivi toxici, E.M. Băită Bihor 1992 etc. Studii și cercetări privind metode, materiale, utilaje și tehnologiile pentru valorificarea hidrometalurgica a materiilor prime minerale - Ministerul Învățământului 1993 Stabilirea tehnologiei de valorificare hidrometrica a concentratelor complexe - Sucursală Minieră Baia-Mare Vest 1994; În domeniul valorificării materiilor prime minerale: Tehnologie și instalație de prelucrare a minereurilor complexe oxidice 107422/1993 Tehologie de prelucrare a concentratelor impurificate- 10978/1993 Tehnologie de prelucrare a concentratelor colective cu conținut de metale grele, rare
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
folosit limonită cu un conținut mai redus de calcar și silicat (H4SiO4) și cu un conținut de câteva procente de peroxid de mangan, pentru că manganul ajută la obținerea oțelului de cea mai bună calitate. Minereul provenit din Ghelari respectiv exploatările miniere de pe suprafața mai conținea și ceva urme de cupru și în plus din cauza calității și a fragilității minereului nu necesita coacere, iar conținutul de fier a fost de 40-42%. Mangalul tare de cea mai bună calitate a fost obținut din
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
Crested Butte este un orășel cu statutul de comună situată în comitatul Gunnison, statul , Statele Unite ale Americii. Localitatea minieră de odinioară a devenit un centru turistic american al sporturilor de iarnă. Crested Butte se află la poalele muntelui "Crested Butte", la 45 km nord de Gunnison și la 370 km sud-vest de Denver, capitala statului Colorado. Localitatea se află
Crested Butte, Colorado () [Corola-website/Science/321878_a_323207]
-
urcat pe valea Gunnison River, un afluent al fluviului Colorado. Regiunea bogată în zăcăminte de argint, a declanșat o febră de îmbogățire a coloniștilor albi. Aceștia au sosit aici și au deschis în regiune, mine numeroase. Localitatea din centrul regiunii miniere a luat ființă în anul 1880. Deja în noiembrie 1881, a fost construită între Crested Butte și Gunnison, o cale ferată cu ecartament îngust, pe care se transporta mai ales minereu și cărbuni. Localitatea este dată uitării pe timpul când scade
Crested Butte, Colorado () [Corola-website/Science/321878_a_323207]
-
activele guvernului Japonez, precum și ale cetățenilor, organizațiilor și firmelor japoneze din toate țările colonizate sau ocupate cu exceptia Chinei, al cărui statut a fost lămurit de clauză 21. Chină a confiscat toate activele japoneze din Manciuria și Mongolia Interioară, inclusiv infrastructură minieră și feroviară. În plus, clauză 4 a tratatului afirmă că „dispoziția față de proprietățile Japoniei și ale cetățenilor ei...și revendicările lor...împotriva autorităților care administrează actualmente asemenea regiuni și locuitorii lor...vor fi supuse unor aranjamente speciale între Japonia și
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
să lucreze la stația de la Babele, a doua echipa la structura metalică și partea de fundații ai stâlpilor și a treia echipa la stația de la bază. Lucrările efective încep în primăvara anului 1973 unde sunt aduse uneltele specifice unor lucrări miniere: buldozere, excavatoare, autobasculante, forța de muncă (salvamontiști, echipe ale Direcției Silvice care să amenajeze traseul viitoarei telecabine), macarale, trolii manuale și electrice,etc. Odată stabilite echipele de șantier se trece efectiv la partea de șantier. Lucrările la primul pilon al
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
în nici un caz nu se acceptă turnarea în etape, de aceea trebuiau asigurate condițiile unei turnări continue. Pentru aceasta s-a organizat șantierul în așa fel încât tot timpul trebuia asigurat betonul pentru turnare. S-a instalat un mic funicular minier, asemănător cu cel pentru cărbuni de la bază acelui drum forestier care pe atunci era amenajat că basculantele să vină și să toarne în cupă funicularului minier betonul proaspăt. S-a asigurat un troliu manual cu care se trăgea acea cuva
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
încât tot timpul trebuia asigurat betonul pentru turnare. S-a instalat un mic funicular minier, asemănător cu cel pentru cărbuni de la bază acelui drum forestier care pe atunci era amenajat că basculantele să vină și să toarne în cupă funicularului minier betonul proaspăt. S-a asigurat un troliu manual cu care se trăgea acea cuva plină cu beton, echipa avea oameni care lucrau zi și noapte în schimburi, iar iluminatul șantierului se făcea din Bușteni. Pentru asigurarea transportului cuvei s-a
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
primul traseu care pleca din acea zonă (luminiș) de pe traseul Jepii Mici până într-un loc mai sus amplasat și al doilea tronson, din acel loc până la zona celui de-al doilea stâlp. Două trolii electrice au acționat acele cuve miniere în care s-a pus non stop betonul proaspăt adus cu basculantele, care avea să fie turnat în fundațiile celui de-al doilea pilon. Cum condițiile tehnice impuneau că turnarea betonului în fundații să fie continuu (și anume fără întreruperi
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
oltenilor în Comloș", 1734-1934.) alții s-au stabilit în partea Banatului sârbesc unde înființează localitățile Srediște, Straja, sau chiar în Timac (Timok). Odată cu ocuparea Banatului de către turci, aceștia din urmă redeschid minele abandonate, aducând mâna de lucru din vechile zone miniere ale Olteniei, cum sunt: Baia de Arama, Baia de Fier, Baia Sie și specialiști în minierit din Europa Centrală. Francesco Griselini ne informează și el că minele bănățene de aur și arama, folosite încă de români, au fost exploatate și de turci
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
mod curativ prin turismul balnear în stațiunea Vatra Dornei cât și prin îmbuteliere la Poiana Negrii, Dorna Candrenilor și Panaci. Se mai adăugau în trecut exploatarea turbei pentru necesități industriale și terapeutice precum și exploatarea cărbunilor și a sulfului (Călimani). Activitățile miniere actual sunt sistate. Este o depresiune montană relativ restrânsă ce beneficiază la modul general de o natură și un mod tradițional de viață încă bine păstrate, fapt ce o face să fie preferată pentru turismul montan activ, pentru odihnă și
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 8 ha. Aceasta reprezintă o zonă (fostă exploatare minieră) în perimetru căreia se găsesc două formațiuni geologice și importante depozite minerale de aragonit, calcit, coralite și depuneri de travertin. În arealul rezervației se află un izvor natural (cu emanații de hidrocarburi) ce formează la ivirea din stâncării, un con
Dealul Melcului (Firtuș) () [Corola-website/Science/325399_a_326728]
-
recensământul Uniunii din anul 1990. "Zona de ski " (în ) este o de iarnă, care atrage peste 500.000 de vizitori anual. Zona este recunoscută pentru zăpada sa pulverulentă și pentru interzicerea practicării snowboarding-ului. Alta a fost fondat ca o localitate minieră în 1865 pentru a găzdui minerii minelor "Emma", "Flagstaff" precum și a altor mine a argintului din apropiatul canion Little Cottonwood Canyon. Vine masive de argint, precum și existența unor concetrații remarcabile de minereu argentifer din mina Emma a permis proprietarilo originari
Alta, Utah () [Corola-website/Science/324891_a_326220]
-
era o cale ferată de interes local cu ecartament îngust care a fost și prima cale ferată minieră de pe teritoriul Transilvaniei. Această cale ferată a fost construită în special pentru ușurarea transportului minereului de fier exploatat de la minele din Ghelari spre Furnalul de la Govăjdia, respectiv la Uzinele de Fier din Hunedoara. Această cale ferată era cunoscută și sub
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
s-a hotărât schimbarea radicală a sistemului de transport. Așa s-a construit „” unde la stația finală din Retișoara ajunge minereul de fier exploatat de la minele din Ghelari, deunde se transportă spre uzinele de la Govăjdia respectiv Hunedoara. Construcția Căii Ferate Miniere Ardelene a determinat și schimbarea drastică al sistemului de transport din mina centrală de la Ghelari. Așa s-a dovedit necesar ca tot minereul exploatat să se coboare la orizontul galeriei de coastă „Kerpely” unde ajutau mult și rostogolurile și planurile
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
terasamentului au fost începute în anul 1888 și între 1897 și 1898 au avansat atât de mult încât pentru construcția liniei la începutul lui 1899 s-au efectuat pașii decizionali, după ce au legat planul înclinat din Retișoara cu calea ferată minieră de la mina Ghelari și după mărirea capacității planului înclinat de la Retișoara. După ce au ocupat prin lege și terenul necesar căii ferate miniere, în perioada 9-13 Ianuarie 1899 inspecția terasamentului a decurs cu succes, ministrul comerțului a cerut o inspecție din partea
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
începutul lui 1899 s-au efectuat pașii decizionali, după ce au legat planul înclinat din Retișoara cu calea ferată minieră de la mina Ghelari și după mărirea capacității planului înclinat de la Retișoara. După ce au ocupat prin lege și terenul necesar căii ferate miniere, în perioada 9-13 Ianuarie 1899 inspecția terasamentului a decurs cu succes, ministrul comerțului a cerut o inspecție din partea guvernului la căile ferate miniere, inspecția a avut loc pe 14 Februarie 1899, iar în următoarele zile la consiliul local din Hunedoara
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
după mărirea capacității planului înclinat de la Retișoara. După ce au ocupat prin lege și terenul necesar căii ferate miniere, în perioada 9-13 Ianuarie 1899 inspecția terasamentului a decurs cu succes, ministrul comerțului a cerut o inspecție din partea guvernului la căile ferate miniere, inspecția a avut loc pe 14 Februarie 1899, iar în următoarele zile la consiliul local din Hunedoara, pe răspunderea societății au emis verbal și autorizația de construire, iar construcția căii ferate a fost început odată cu începutul primăverii, pe 4 Martie
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
finanțe cu autorizația nr. 24089 din 15 Martie 1899. Caietul de sarcini creat cu ocazia vizitei guvernului, a fost emis și aprobat autorizarea de construcție de către ministrul finanțelor al Regatului Maghiar sub nr. 14236 din 27 Aprilie 1899. Calea ferată minieră are următoarele stații: Hunedoara, Govăjdia, Nădrab și Retișoara. Stația de la Hunedoara se afla la 5,35m asupra nivelului superior al căii ferate uzinale, și la 6,65m asupra nivelului de la gâtul furnalului nr. 4; liniile din stație au fost legate
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
6,65m asupra nivelului de la gâtul furnalului nr. 4; liniile din stație au fost legate cu buncărele superioare pentru minereu unde vagoneții aduși de la Retișoara erau împinși de locomotivă și își goleau încărcătura de minereu de fier. Liniile căii ferate miniere ardelene se ramificau și spre secția pentru prăjirea minereului unde se golea minereul în silozurile respective. Tot aici se golea și calcarul. Calea ferată din stație a fost legată cu ajutorul unui pod metalic și de depozitul pentru mangal unde se
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]