19,336 matches
-
Floarea, Timișoara, 1943; [Versuri], în Ano, Ano! Lugojano!, îngr. și pref. Gabriel Țepelea, Timișoara, 1974, 92-102; Cântecele mele, pref. Dim. Rachici, București, 1980; Repere bibliografice:Țepelea, Studii, 302-307; Ilea, Mărturisirile, 201-220; Ungureanu, Imediata, I, 49-66; Negrilă, Însemnări, 171-178; Dicț. scriit. rom., I, 400; Popa, Ist. lit., II, 293. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
libertăței presei, [București, 1922]; Bucureștii de altădată, I-IV, București, 1927-1933; ed. 2, București, 1935-1936; ed. 3, I-III, îngr. și introd. Aristița și Tiberiu Avramescu, București, 1987-2000. Repere bibliografice: [N. Iorga], Dări de seamă, RI, 1928, 1-3; Encicl. istoriografiei rom., 43; Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Ornea, Înțelesuri, 280-285; Tiberiu Avramescu, Constantin Bacalbașa - o jumătate de veac în slujba presei românești, „Jurnalism & comunicare”, 2003, 3. T.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Micu, Proză rurală, CNT, 1976, 33; Aurel Martin, Din legendă spre viitor, „Viața militară”, 1978, 2; Adrian Popescu, Poezia lui Dragoș Vicol, ST, 1978, 5; Virgil Nistor, „Arboroasa”, ST, 1978, 8; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 220-221; Lit. rom. cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit. rom., IV, 749-750. S. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Craiova, 1995, 119-137; Alex. Ștefănescu, Viața romanțată a poporului român, RL, 1996, 28; Rotaru, O ist., IV (1997), 260-265; Perian, Pagini, 158-161; Marin Radu Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 419-420; Popa, Ist. lit., II, 926; Dicț. scriit. rom., IV, 820-822; Firan, Profiluri, II, 354-357. C. B., L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire, Sibiu, 1944, passim; Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1964, 38-39; Aurel Vasiliu, Însemnările unui sibian despre Caragiale, LL, 1966; Elena Dunăreanu, Centenarul revistei „Transilvania”, Sibiu, 1969, 34-36; Ciopraga, Lit. rom., 592-593; Eugen Onu, Horia Petra-Petrescu, „Calendar literar”, 1970, 141-142; Mircea Popa, Horia Petra-Petrescu, animator al mișcării teatrale din Transilvania, CNT, 1972, 24; Dragoș Șesan, Horia Petra-Petrescu, „Studii și cercetări științifice (Bacău), 1972, 203-208; Cărturari brașoveni, 179; Publiciști ardeleni către Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
CNT, 1972, 24; Dragoș Șesan, Horia Petra-Petrescu, „Studii și cercetări științifice (Bacău), 1972, 203-208; Cărturari brașoveni, 179; Publiciști ardeleni către Horia Petra-Petrescu, I-III, îngr. Elena Dunăreanu, Sibiu, 1976-1979; Primo Cesari, Un bibliotecar de la Astra, „Radical”, 1993, 620; Dicț. scriit. rom., III, 689-691; Mircea Popa, Un prieten transilvănean al lui Caragiale, ALA, 2002, 610. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
115-118; Valentin Tașcu, Feminitate apăsată, ST, 1985, 3; Eugen Simion, „Veneră alergând desculță...”, RL, 1988, 22; Constantin M. Popa, „Corali”, LCF, 1988, 41; Alex. Ștefănescu, Amintiri despre literatura de azi, TMS, 1990, 7; Ulici, Prima verba, III, 151-153; Dicț. scriit. rom., IV, 685-687; Liviu Grăsoiu, Moment de vârf, VR, 2003, 3-4. O. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
O. Goga, Precursori, îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1989, 133-140; I. Trivale, Cronici literare, București, 1914, 333-341; Natalia Negru, Helianta. Două vieți stinse, București, 1921; Constantinescu, Scrieri, III, 261-273; Perpessicius, Opere, II, 81-82, V, 11-15; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 33-40; Paul I. Papadopol, Un sol al biruinței: St. O. Iosif, București, 1930; Iorga, Ist. lit. cont., II, 91-97; Dragomirescu, Semănătorism, 66-67; Șerban Cioculescu, St. O. Iosif, RFR, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 532-535; Ist. lit. (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
RFR, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 532-535; Ist. lit. (1982), 602-605; Vasile Netea, St. O. Iosif. Viața și opera, București, 1941; Tudor Vianu, Figuri și forme literare, București, 1946, 145-150; Ion Roman, St. O. Iosif, București, 1964; Ciopraga, Lit. rom., 195-204; Micu, Început, 236-249; Ornea, Sămănătorismul, passim; Rotaru, O ist., II, 33-38; Oarcăsu, Destine, 133-152; Mircea Vaida, Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ciobanu, Însemne, I, 232-238; Păcurariu, Scriitori, I, 145-152; Marcea, Varietăți, 112-116; Ion Dodu Bălan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
6; Mănucă, Analogii, 221-228; Simion, Fragmente, II, 46-49; Dicț. analitic, I, 95-98, 109-110, 231-232, II, 9-10, 83-84; Glodeanu, Dimensiuni, 98-102; Manolescu, Litere, 81-91; Dicț. esențial, 46-49; Manolescu, Lista, I, 85-88, II, 106-110; Popa, Ist. lit., I, 920-927, passim; Negrici, Lit. rom., 218-219, 261-262; Ilie Constantin, Naturi moarte, RL, 2003, 24; Diana Câmpan, Gâtul de lebădă: Utopiile răsturnate și confesiunile mascate ale lui A. E. Baconsky, Cluj-Napoca, 2003. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Întâlniri cu scriitori, București, 1976, 121-131; Caraion, Pălărierul, 204-209; Raicu, Critica, 35-48; Pop, Transcrieri, 189-194; Martin, Identificări, 197-200; Stănescu, Jurnal, I, 167-171; Simion, Scriitori, I, 14-33; Poantă, Radiografii, I, 87-92; Baltag, Polemos, 151-156; Grigurcu, Poeți, 92-96; Cubleșan, Teatrul, 150-154; Lit. rom. cont., I, 159-163; Cândroveanu, Printre poeți, 39-45; Marcea, Concordanțe, 265-267; Iosifescu, De-a lungul, 223-226; Manea, Contur, 82-88; Raicu, Fragmente, 131-134; Rotaru, O ist., III, 68-81; Micu, Limbaje, 170-178; Tuchilă, Privirea, 111-120; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 373-377; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 83-85
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
1982, 15; Brădățeanu, Istoria, III, 86-91; Vartic, Modelul, 308-309; Ceuca, Teatrologia, 24-27, 59-61, passim; Mircea Morariu, Teatralitatea teatrului lui Ion Sava, F, 1997, 9; Ghițulescu, Istoria, 173-175; Sorina Bălănescu, Meșterul Ion Sava văzut de actori, DL, 2001, 41; Dicț. scriit. rom., IV, 159-161. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii scrierilor literare apărute aici. Poezia populară este culeasă de T. Bălan, T. Bocancea și Romul Răuț, iar o traducere din W. Hauff îi aparține lui Iorgu de la Vamă (I.G. Toma). R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
Ioan 2In Epistola a doua a lui Ioan 3In Epistola a treia a lui Ioan Lc Evanghelia după Luca Mc Evanghelia după Marcu Mt Evanghelia după Matei 1Pt Epistola întâi a lui Petru 2Pt Epistola a doua a lui Petru Rom Epistola către români 1Tes Epistola întâi către tesaloniceni 2Tes Epistola a doua către tesaloniceni 1Tim Epistola întâi către Timotei 2Tim Epistola a doua către Timotei Țiț Epistola către Țiț ÎI. Traduceri în limba română ale Coranului ASM Coranul cel Sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
încununare a revelației neotestamentare despre Dumnezeu. Derivat de la substantivul ab („tata”), această formă este un vocativ folosit în registrul stilistic al relațiilor intime de familie. Deși e atestat o singură dată în Evanghelii (Mc 14,36), știm din scrisorile pauline (Rom 8,15 și Gal 4,6) ca si creștinii de limba greacă îl foloseau în rugăciune. Acest fapt nu se explică decât admițând că Isus însuși a statornicit acest obicei. Isus ar fi putut folosi adresarea obișnuită, prezența și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ci și pe legómenoi theoí (1Cor 8,5), „așa-zișii dumnezei”. În evanghelii, (ho) theós îl desemnează pe acela care, în Faptele Apostolilor și în scrisorile apostolice, este numit „Dumnezeu Tatăl”: theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤i (Rom 15,6): „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs (2Cor 1,3): „Tatăl milostivirilor și Dumnezeul a toată mângâierea.” hežs theòs kaì patgr pántÄn... (Ef 4,6): „Unul este Dumnezeu și Tatăl tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl”, voc. „Părinte” (Blaj, BVA, G-R); „Tatăl”, voc. „Tata” (BS, C); „Pater” (Vg); „(le) Père” (BJ); „(the) Father” (RSV). Acest nume exprimă esență revelației Noului Testament cu privire la Dumnezeu, fiind comparabil ca importanță și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete pne¤mă douleías pálin eis phóbon, allà elábete pne¤mă hyiothesías en hÄÎi krázomen: abba ho pater (Rom 8,15): „Într-adevăr, n-ați primit duh de robie ca să vă fie iarăși frică, ci ați primit spiritul înfierii, prin care strigam Abba! (Părinte!)” (G-R) hóti dé este hyioí, exapésteilen ho theòs tò pne¤mă to¤ hyio¤ eis tàs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
când se vorbește despre el, ca, de pildă, în Evanghelia după Ioan, unde Isus folosește preponderent acest nume pentru a vorbi despre Dumnezeu 252, ori în expresia: patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, „Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” din epistolele apostolice (Rom 15,6; 2Cor 1,3; 11, 31; Ef 1,3; 1Pt 1,3), pater este tradus cu „Tatăl”. Percepția despre tata este un element ce ține de mentalități și, de asemenea, de experiență individuală. Distanță pe care capul familiei o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kaì epì gQÎs onomázetai, „sTatal,ț de la care își ia numele orice paternitate în cer și pe pamant” (Ef 3,15). La acestea se mai adaugă implicarea Tatălui în mântuirea omului, dându-l pe însuși Fiul său unul-născut (cf. e.g. Rom 8,32; Gal 1,15-16). Nume descriptive și nume metaforice Acestea au semnificații ce pot fi grupate în câmpuri semantice comparabile cu cele pe care le-am perceput când am vorbit despre numele divine în Vechiul Testament. 3.2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hežs: „Unul” (toate traducerile românești); „unus” (Vg); „un seul”, „unique” (1Cor 8,4) (BJ); „one” (RSV). În afară de citatul din Dt 6,4 în traducere grecească, la Mc 12,29, se spune despre Dumnezeu că este unic în următoarele contexte: - În Rom 3,30, după ce apostolul Pavel afirmă că Dumnezeu nu este numai al iudeilor, ci și al păgânilor, adaugă: eíper hežs ho theós... „fiindcă unul este Dumnezeu”. - În 1Cor 8,4, vorbind despre cărnurile jertfite idolilor, pornește de la premisa: hóti oudèn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în 1Tim 6,13, unde Pavel îi dă lui Timotei porunca solemnă să păstreze dreapta credință și începe astfel: paraggéllÄ enÀpion to¤ theo¤ to¤ zÄiogonoúntos tà pánta...: „Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viață...” (BS) În Rom 4,17, este tot apoziție și se referă mai precis la învierea din morți, dar e urmat de o propoziție care descrie crearea din nimic: katénanti s...țtheo¤ to¤ zÄiogonoúntos toùs nekroùs kaì kalo¤ntos tà mg ónta hÄs ónta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.1. (ho) theós Îi este aplicat lui Hristos doar de patru ori în întreg Noul Testament, a patra oară fiind nume predicativ: - ho kýriós mou kaì ho theós mou („Domnul meu și Dumnezeul meu!”) exclama Toma (În 20, 28). - În Rom 9,5 se afirma: „Din ei (i. e. din israeliți) este după trup Hristos, Cel care este peste toate Dumnezeu (theós), binecuvântat în veci!” - În Țiț 2,13 i se spune creștinului cum să aștepte „...arătarea slavei... marelui Dumnezeu și Mântuitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
siguranta să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a facut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit.” (t.n.) hóti eàn homologesQis en tÄÎi stómatí sou kýrion IQso¤n s...ț sÄthesQi (Rom 10,9): „De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul s...ț te vei mântui.” (BS) diò gàr gnÄrízÄ hymžn hóti oudeìs en pneúmati theo¤ lalÄÎn légei: Anáthema IQso¤s, kaì oudeìs dýnatai eipežn: Kýrios IQso¤s, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]