190,155 matches
-
referitoare la două dintre fiicele Adelidei. Tatăl ei, Otto al II-lea, conte de Wolfratshausen, este prezentat drept tată al Richenzei, numită "Împărăteasă" și al "Mariei, Împărăteasă a grecilor". Richenza a fost împărăteasa lui Lothar al III-lea. Autorul acestui text pare să fi făscut o confuzie a acesteia cu , soția lui Conrad al III-lea al Germaniei, iar Maria este de asemenea o confuzie cu "Irene", numele de botez preluat la Constantinopol de Bertha de Sulzbach, soția împăratului Manuel I
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
în trecut. În 1992, povestirea a fost extinsă la dimensiunile unui roman de către Robert Silverberg, într-un proiect care a cuprins încă două povestiri scrise de Asimov. Acest poem comic conține o prezentare versificată a trei moduri de refuz al textelor autorului - elevat, grosolan și amabil - și a fost publicat pentru prima oară în volumul de față. "Ultima întrebare" a fost adaptată în 1966 pentru Abrams Planetarium din Michigan State University, în lectura lui Leonard Nimoy și în 1969 pentru Strasenburgh
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
Steagul Marinei Imperiale Japoneze La dreapta: Marina Militară Imperială Japoneză, text scris cu caractere kanji Marina Militară Imperială Japoneză (大日本帝國海軍/"Dai-Nippon Teikoku Kaigun") literal: "Marina Militară a Marelui Imperiu Japonez" a fost marina Imperiului Japonez între anii 1869-1947. A fost dizolvată după Al Doilea Război Mondial ca urmare a renunțării constituționale
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
luptători din Rezistență cu prilejul celei de-a șaizecea aniversări a Programului Consiliului național al Rezistenței din 15 martie 1944. Pe 20 octombrie 2010 publică la Editura Indigène, în Franța, cartea "Indignați-vă!". Rugat de doi jurnaliști să scrie un text prin care să actualizeze principiile, valorile și idealurile Rezistenței, a redactat un text de câteva zeci de pagini, în care arată cât de mult s-au îndepărtat oamenii de la idealurile Rezistenței, motiv pentru care îi cheamă la apel, îndemnându-i
Stéphane Hessel () [Corola-website/Science/325213_a_326542]
-
național al Rezistenței din 15 martie 1944. Pe 20 octombrie 2010 publică la Editura Indigène, în Franța, cartea "Indignați-vă!". Rugat de doi jurnaliști să scrie un text prin care să actualizeze principiile, valorile și idealurile Rezistenței, a redactat un text de câteva zeci de pagini, în care arată cât de mult s-au îndepărtat oamenii de la idealurile Rezistenței, motiv pentru care îi cheamă la apel, îndemnându-i să aibă atitudine. Recunoscut ca un luptător împotriva abuzurilor, Stéphane Hessel condamnă și
Stéphane Hessel () [Corola-website/Science/325213_a_326542]
-
episod al serialului BBC pentru televiziune "Sherlock" (2010) cu Benedict Cumberbatch în rolul lui Sherlock Holmes din secolul al XXI-lea și Martin Freeman în rolul dr. Watson. Adaptarea a reținut multe elemente individuale din poveste, cum ar fi scris textul "RACHE" scrijelit pe perete și două pastile, precum și anevrismul cu potențial fatal al criminalului (acesta se află totuși în creierul său și nu în aorta lui). Cu toate acestea, întreaga poveste petrecută în America este omisă, iar motivația criminalului este
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
sub conducerea lui Ion Antonescu și a lui Horia Sima, Constantin Noica a devenit prim-redactor (adică redactor-șef) al cotidianului Buna Vestire, de unde a fost îndepărtat după câteva săptămâni, la 16 octombrie 1940, când conducerea e demisă din cauza unui text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu Olaniuc. Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
geniu”, acesta e un geniu al răului. Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate. Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne. reprezintă tipul debilului mental Potrivit lui Călinescu, Olimpia o reprezintă pe femeia placidă. reprezintă tipul femeii ușoare. În text era descrisă ca fiind o femeie de moravuri ușoare,care se lasă condusă de bani și manipulata de cei ce detineau bani. Fiind o femeie frumoasa,din punct de vedere al aspectului fizic reusea sa isi castige banii foarte usor
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
(1972) (titlu original "The Early Asimov") este o antologie de povestiri science fiction aparținând lui Isaac Asimov. Ea cuprinde texte scrise în perioada de început a carierei literare a autorului, când acesta a fost îndrumat de John W. Campbell, care l-a publicat și promovat în cadrul revistei sale "Astounding Science Fiction". Fiecare povestire este însoțită de un comentariu al autorului
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
când acesta a fost îndrumat de John W. Campbell, care l-a publicat și promovat în cadrul revistei sale "Astounding Science Fiction". Fiecare povestire este însoțită de un comentariu al autorului, care detaliază viața și cariera sa literară din perioada scrierii textului respectiv. Aceasta este a cincea povestire a lui Asimov, fiind scrisă în a doua jumătate a lunii august 1938. El i-a înmânat-o personal lui John W. Campbell pe 30 august, dar acesta a respins-o. Următoarea destinație a
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Thrilling Wonder Stories", care a respins-o la rândul său. Ea a fost acceptată în cele din urmă de Charles D. Horning pe 5 februarie 1939 și publicată în numărul din martie 1940 al revistei "Future Fiction". La data scrierii textului, Asimov intenționa ca acesta să fie primul dintr-o serie care să-i includă pe cei doi protagoniști, Jimmy Turner și Roy Snead. Până când povestirea a ajuns să fie publicată, autorul și-a pierdut interesul față de cele două personaje, pe
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
In Memory Yet Green", Asimov spunea despre povestire: "Am încercat să fiu amuzant, bineînțeles. Simțeam nevoia să fiu "amuzant" și apelasem deja la umor în mai multe povestiri. Dar a scrie amuzant este mai dificil decât a săpa șanțuri. Un text poate fi scris binișor, sau cu un suspans acceptabil, sau destul de ingenios și e în regulă. Dar niciun text nu poate fi cât de cât amuzant; el sau este "amuzant", sau "nu e amuzant deloc". Nu există cale de mijloc
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
și apelasem deja la umor în mai multe povestiri. Dar a scrie amuzant este mai dificil decât a săpa șanțuri. Un text poate fi scris binișor, sau cu un suspans acceptabil, sau destul de ingenios și e în regulă. Dar niciun text nu poate fi cât de cât amuzant; el sau este "amuzant", sau "nu e amuzant deloc". Nu există cale de mijloc." Ulterior, cronologia Seriei Fundației publicată în "Thrilling Wonder Stories" a inclus această povestire, alături de "The Portable Star". Oamenii de pe
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
încât cer ca Moșul să îi viziteze în fiecare an ganymedan - adică o dată la șapte zile. În 1941, Frederik Pohl a scris o povestire sub pseudonimul James MacCreigh, dar, nemulțumit de rezultat, l-a rugat pe Asimov să o rescrie. Textul rezultat a fost respins de Campbell, dar a fost în cele din urmă vândută revistei "Fantasy Book" în 1950. Patrick Cullen, care conduce un metrou în New York, este mirat să vadă că nimeni nu coboară până la capătul liniei, stația Flatbush
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Deși folosirea lui un timp mai îndelungat provoacă explozie, oprirea și pornirea repetată la frecvențe înalte înlătură acest pericol. Acțiunea acestei povestiri continuă în "Victorie involuntară", o povestire din Seria Roboților. Ideea acestei povestiri i-a aparținut lui Pohl, iar textul rezultat nu a putut fi vândut de Asimov. Prin urmare, i l-a dat lui Pohl care l-a rescris (sub pseudonimul James MacCreigh) și i-a schimbat textul, vânzându-l câțiva ani mai târziu, când Asimov uitase deja de
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Seria Roboților. Ideea acestei povestiri i-a aparținut lui Pohl, iar textul rezultat nu a putut fi vândut de Asimov. Prin urmare, i l-a dat lui Pohl care l-a rescris (sub pseudonimul James MacCreigh) și i-a schimbat textul, vânzându-l câțiva ani mai târziu, când Asimov uitase deja de el. Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1950 al revistei "Weird Tales". Russell Harley călătorește într-o regiune izolată din SUA pentru a-și lua în primire moștenirea
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
i le-a respins pe primele două - "Big Game" și "Prima lege" - el a acceptat-o pe a treia, deși fără entuziasm. Asimov a fost de acord să folosească un pseudonim pentru povestire - pentru a încuraja noi scriitori să scrie texte de genul "probabilitate zero" - și a ales la întâmplare numele George E. Dale. Povestirea a apărut în numărul din aprilie 1942 al revistei "Astounding". Naratorul relatează o poveste auzită de la un prospector de asteroizi, referitoare la un animal asemănător unei
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
putrezea prea repede după moarte. Prospectorii vin cu ideea de a înmuia o pisicuță temporală în apă chiar înainte de momentul morții, apoi să o înghețe instantaneu, dar tentativa lor eșuează. Scrisă în 1943 din dorința autorului de a publica un text fantasy în "Unknown", povestirea a fost vândută revistei dar nu a fost publicată din cauza crizei hârtiei datorată războiului. În ciuda acestui lucru, ea a apărut după douăzeci de ani într-o antologie a povestirilor apărute în acea revistă. Graham Dorn, un
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Stratificarea de gen reprezintă orice proces prin intermediul căruia genul devine fundament pentru stratificare socială, prin care diferențele între femei și bărbați, între feminitate și masculinitate sunt sistematic ierarhizate și evaluate. Până în anii 70, cu excepția unor texte sociologice disparate axate pe analiza instituției familiei sau căsătoriei, nu există un interes deosebit pentru stratificarea de gen. Diferențele sociale și economice dintre sexe erau explicate mai ales în termeni biologici, stratificarea de gen fiind marginalizata în sociologie, subsumata studiilor
Stratificare de gen () [Corola-website/Science/325275_a_326604]
-
inițialele K.K.K. La începutul anului 1884, Joseph Openshaw s-a venit să locuiască la Horsham. La 4 ianuarie 1885, el a primit însă o scrisoare care conținea cinci sâmburi de portocală, iar pe partea interioară erau scrise literele K.K.K. și textul " Pune hârtiile pe ceasul solar". Plicul avea ștampila poștei din Dundee (Scoția). În ciuda sfaturilor fiului său, Joseph Openshaw a refuzat să anunțe poliția, crezând că este vorba de o farsă absurdă. La trei zile după primirea scrisorii, el s-a
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
autorități ca accident. Devenit proprietar al domeniului de la Horsham, John Openshaw a dus o existență liniștită. În dimineața zilei anterioare, a primit și el un plic cu cinci sâmburi de portocală, iar pe partea interioară erau scrise literele K.K.K. și textul " Pune hârtiile pe ceasul solar". Plicul era trimis de această dată din estul Londrei. El s-a simțit neajutorat și a apelat la poliție, care a considerat că toate scrisorile sunt glume proaste și nu au legătură cu cele două
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
Norwood. Povestirea a fost adaptată ulterior într-un episod din 1994 al serialului TV "Memoriile lui Sherlock Holmes" (produs de Granada TV) cu Jeremy Brett în rolul lui Holmes și Edward Hardwicke în rolul dr. Watson. Adaptarea este destul de fidelă textului original, cu unele modificări minore: în povestire Browner și-a ucis soția și amantul pe mare în timp ce în adaptarea TV el i-a ucis în apropierea unui lac; în episodul filmului de televiziune acțiunea se desfășoară în perioada Crăciunului în mijlocul
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
Gaeta, fapt care a corodat autoritatea ducală în timp. În anul 962, Gaeta s-a pus sub conducerea lui Pandulf Cap de Fier de Capua, principele longobard de Capua. Cu toate acestea, în 963 doar conducătorii municipali sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german Otto al II-lea și papa Benedict al VII-lea erau suzeranii recunoscuți ai Gaetei. Era vorba de o răsturnare completă de situație, dat fiind că asumarea titlului ducal de către împăratul occidental venea să o
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
longobardă s-a conformat, însă s-a plâns de faptul că acest autor păgân nu amintește nimic referitor la chestiunile ecleziastice și își încheie narațiunea cu urcarea pe tronul Romei a împăratului Valens, în 364; ca urmare, Paul inserează în textul lui Eutropius diverse extrase din Scripturi și din istoricii ecleziastici și adaugă încă șase cărți, așa încât întreaga istorie ajunge la anul 553. Opera are valoare doar pentru prezentarea făcută Imperiului Roman de Apus, însă s-a bucurat de popularitate în
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
său este ziaristul Hind Meddeb. De la primele sale eseuri, române, poezii și munci editoriale de la mijlocul anilor 1970 încoace, scrisul lui Meddeb a fost mereu multiplu și divers, alcătuind un proiect literar unde genurile literare se îmbină și se transcend. Textele sale arată a fi ale unui polimat, marcat de ceea ce el numește "dublă să genealogie": gânditor occidental și în acelaș timp de cultură musulmană, francez și în acelaș timp arab. Mișcările și ritmurile frazelor sale în franceză se potrivesc cu
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]