190,155 matches
-
referință la Filiki Eteria. Constituția a consfințit crearea a două organe administrative centrale - unul deliberativ, (Parlamentul) și unul executiv (guvernul) - care aveau însă în acele vremuri sarcini destul de neclar definite și insuficient separate. Această declarație a luat forma oficialăa unui text constituțional. Constituția avea un număr de 109 articole. Această constituție poate fi considerată drept una liberală și democratică, deși a reprezentat un compromis între liderii militari și marii proprietari de pământ, care erau cei mai numeroși în Prima Adunare Națională
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
este un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
este un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
este un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar aparține secolului IX. Însuși textul original, ar fi fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
Pavel", zicând ei că acolo se află cuvintele apostolului atunci când acesta a fost luat în al treilea cer - Her., 38. 2); de cealaltă parte, avem "", despre care vorbesc Augustin și Sozomen. Pare să nu existe nici o îndoială asupra faptului că textul de față, descoperit de Tischendorf în 1843 și publicat de el în 1866 este lucrarea menționată de Augustin și Sozomen. Numeroase autorități se referă la acest text; unele din acestea atribuie paternitatea lucrării lui Paul de Samosata, întemeietorul sectei paulicienilor
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
vorbesc Augustin și Sozomen. Pare să nu existe nici o îndoială asupra faptului că textul de față, descoperit de Tischendorf în 1843 și publicat de el în 1866 este lucrarea menționată de Augustin și Sozomen. Numeroase autorități se referă la acest text; unele din acestea atribuie paternitatea lucrării lui Paul de Samosata, întemeietorul sectei paulicienilor. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă și arabă; cea mai bună este în siriacă. Una
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
lucrarea menționată de Augustin și Sozomen. Numeroase autorități se referă la acest text; unele din acestea atribuie paternitatea lucrării lui Paul de Samosata, întemeietorul sectei paulicienilor. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă și arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se regăsește într-un manuscris milanez care nu este mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se regăsește într-un manuscris milanez care nu este mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole mai vechi, însă ambele par să fie copiate după același original. Cel siriac
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
data primei traduceri a acestui apocrif în limba română. Din secolele XVI-XVIII se păstrează cinci versiuni, aflate în următoarele miscelanee: "Codex Sturdzanus", "Codicele Todorescu", "Codicele Marțian" (acesta reproduce întocmai versiunea anterioară), "Apocriful Iorga" și "Ms. rom. BAR 4988". Cercetând aceste texte, filologul Gheorghe Chivu a ajuns la concluzia că ele nu descind din versiunea slavă publicată de Božidar Vuković la Veneția în 1520, ci dintr-o altă redacție slavă manuscrisă, deci traducerea în română s-a putut face chiar înaintea acestui
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
decisiv pe autor în procesul de selectare optimală a subiectelor, selectate pe care o face cu minuțiozitate, evidențiind riguros particularitățile tipice ale lumii. Subiectul ca mijloc informativ este favorizat de către autor, și anume prin aceasta, pictorul atinge concordanța intrinsecă a textului literar cu imaginea ce-l însoțește în cadrul cărții. Subiectele ilustrațiilor realizate de Vasile Movileanu sunt bazate pe observațiile proprii asupra lumii înconjurătoare și vin să completeze textul literar cu conotații semantice vaste, ce asigură un nivel informativ optimal al cărților
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
este favorizat de către autor, și anume prin aceasta, pictorul atinge concordanța intrinsecă a textului literar cu imaginea ce-l însoțește în cadrul cărții. Subiectele ilustrațiilor realizate de Vasile Movileanu sunt bazate pe observațiile proprii asupra lumii înconjurătoare și vin să completeze textul literar cu conotații semantice vaste, ce asigură un nivel informativ optimal al cărților ilustrate de artist. Adesea plasticianul utilizează metafora plastică, personificarea lumii, procedeu ce asigură tensiunea emoțională frecventă a cărții ca obiect cultural distinctiv destinat copiilor. Ilustrațiile elaborate de către
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
ritmul statica și dinamica, cît și cu materiale: acuarela, tempera, guașa, graficianul creează lumi pline de farmec ce predispun la contemplare, meditație și ascendență spirituală. "Constantin Spînu (doctor în studiul artelor)". Vasile Movileanu are felul lui personal de a interpreta textele literare, iar rezultatul acestor interpretări este inegalabila grafică de carte, în care surprindem bucuria de a trăi, atmosfera de basm și de uimire în fața misterelor lumii. Aș adăuga predilecția sa pentru construcția arhitectonică a cărții, logica fără greșeală a desfășurarii
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
este o carte apocrifă a Noului Testament. Textul în limba greacă al apocalipsei "Adormirea Maicii Domnului" (I, II, III) a fost tradus în diferite limbi atât din Răsărit cât și din Occident și este editat pentru prima dată de Tischendorf. Acesta datează documentul nu mai târziu de secolul
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
Maria") scriind sub numele de Melito, pune pe seama lui Leucius un tratat cu aceeași temă. Aceasta, totuși, nu poate fi cartea atribuită lui Leucius, căci Pseudo-Melito afirmă că tratatul său, care din punct de vedere al conținutului este identic cu textul grecesc, a fost scris pentru a condamna ereziile lui Leucius. Există traduceri sau revizuiri ale manuscrisului în siriacă, sahidică și arabă. Textul în siriacă a fost editat și tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
lui Leucius, căci Pseudo-Melito afirmă că tratatul său, care din punct de vedere al conținutului este identic cu textul grecesc, a fost scris pentru a condamna ereziile lui Leucius. Există traduceri sau revizuiri ale manuscrisului în siriacă, sahidică și arabă. Textul în siriacă a fost editat și tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal Literature of the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal Literature of the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred Literature" (ian-febr. 1864). O versiune în limba arabă, semănând mai mult cu textul în siriacă decât cu cel în greacă sau latină, a fost editată și tradusă de Enger în 1854. Versiunea în sahidică, publicată și tradusă de către Zoega și Dulaurier diferă considerabil de conținutul textelor prezentate în ediția de față. Numeroasele versiuni
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
în limba arabă, semănând mai mult cu textul în siriacă decât cu cel în greacă sau latină, a fost editată și tradusă de Enger în 1854. Versiunea în sahidică, publicată și tradusă de către Zoega și Dulaurier diferă considerabil de conținutul textelor prezentate în ediția de față. Numeroasele versiuni în limba latină se deosebesc foarte mult între ele, așa cum lesne se poate observa comparând prima formă latină ("Despre Adormirea binecuvântatei Fecioare Maria") cu cea de-a doua formă latină ("Adormirea Fecioarei Maria
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
a scris un discurs despre adormirea Fecioarei Maria, derivat în principal din cartea lui Pseudo-Ioan; în unele manuscrise, acest tratat al lui Ioan tesalonicianul este atribuit Apostolului Ioan. Cu toate acestea, Epiphanius menționează separat cele două tratate. Pentru a edita textul grec, Tischendorf s-a folosit de cinci manuscrise, cel mai vechi datând din secolul al XI-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN 978-973-7970-62-6, pp. 117-165.
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
Ministerului Apărării Naționale. În coloana sonoră a filmului sunt incluse fragmente din Concertul de pian nr. 1 de Piotr Ilici Ceaikovski. După vizionarea sa la 4 aprilie 1975 de către Dumitru Popescu, s-au solicitat operații de remontaj și introducere de texte. Copia standard a fost finalizată la 21 aprilie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.474.000 lei. Filmul "Comedie fantastică" a fost vizionat de 1.329.409 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a
Comedie fantastică (film) () [Corola-website/Science/326255_a_327584]
-
este plauzibilă și ipoteza conform căreia Pamfil ar fi redactat împreuna cu Eusebiu unele excerpte din scrierile origeniene. Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]