20,995 matches
-
partea de vest a grajdurilor la o distanță de 1,5 km. Apă a fost adusă prin cădere, diferența de nivel fiind de circa 21 m. În primăvara anului 1992 un " binevoitor " a întrerupt sistemul de alimentare și distribuție a bazinului de la izvor, prin tăierea țevilor de alimentare și distribuție. În prezent investiția realizată de CAP -iști { bazinul de alimentare cu apă } este folosită de o pescărie privată, înființată în toamna anului 2011 la circa 200 m. sud - est de izvor
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
cădere, diferența de nivel fiind de circa 21 m. În primăvara anului 1992 un " binevoitor " a întrerupt sistemul de alimentare și distribuție a bazinului de la izvor, prin tăierea țevilor de alimentare și distribuție. În prezent investiția realizată de CAP -iști { bazinul de alimentare cu apă } este folosită de o pescărie privată, înființată în toamna anului 2011 la circa 200 m. sud - est de izvor. La începutul colectivizării din 1961 s-au început și lucrările de amenanjare a unei culturi de vită
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
bogate zăcăminte de "țiței". Prima sondă de foraj - care și-a făcut apariția în marginea de vest a Tatomireștilor de Jos, dominând peisajul între anii 1956 și 1960 - a descoperit, la peste 3600 de metri adâncime, o extremitate a bogatului bazin de țiței de la "Tatomirești - Brădești - Coțofeni". Partea nordică a Platoului Tatomireștean - cea dinspre Meteu - are și câteva notabile depozite de marmură. "Argilele" - galbenă și vânătă - sunt bune pentru cărămidă / teracotă. Solul - atât cel dinspre pădurea de foioase de pe culmea din
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
nord la sud) și câmpia ce se întinde de-a lungul Gilortului. Partea joasă a reliefului comunei este formată din nisipuri, pietrișuri și argile, în care văile (cu apă ori părăsite) sunt adâncite și prezintă maluri abrupte. Rețeaua hidrografică aparține bazinului hidrografic al râului Gilort care primește în aceasta apele din văile satelor comunei. Solurile - formate pe rocile argiloase sunt solurile brune de pădure slab erodate, care au un conținut moderat de humus și azot, fiind însă insuficient dotate cu fosforoși potasiu
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
multă vreme ocupația principală fiind creșterea animalelor (ovine, bovine). La aceasta se poate adăuga și cultivarea terenurilor cu porumb, grâu, plante furajere, pomi și viță de vie. După anul 1970 a avut loc o reorientare a forței de muncă spre bazinele carbonifere Rovinari și Jilț inclusiv in cele doua termocentrale de la Rovinari si Turceni. Începând cu anul 1997,o dată cu reducerea extracției de lignit, au avut loc disponibilizări masive ale minerilor navetiști. În prezent, populația ocupată este repartizată în proporție de 96
Comuna Negomir, Gorj () [Corola-website/Science/300463_a_301792]
-
Dolj, Oltenia, România, formată din satele Adâncata, Fântâni, Goiești (reședința), Gruița, Mălăești, Mogoșești, Muereni, Piorești, Pometești, Popeasa, Țandăra, Vladimir și Zlătari. Este străbătută de la nord la sud de râul Amaradia pe o distanță de 6-7 km, rau care are un bazin hidrologic cu o suprafață de 879 km2 și 106 km lungime. Pe partea dreaptă a râului de la nord la sud sunt așezate satele: Pometești,Popeasa, Țandăra, Adâncata, Piorești, Mălăiești, iar pe partea stângă satele Muiereni, Vladimir, Goiești, Mogoșești, Fântâni, Salci
Comuna Goiești, Dolj () [Corola-website/Science/300402_a_301731]
-
de baraj vulcanic, de forma elipsoidala, având o suprafață de 38 km pătrați . Este o adevărată cuveta naturală situată în mijlocul masei muntoase. Relieful depresionar (pitoresc și bine populat) este doar ușor denivelat, cu aspect de câmpie lacustra drenata de afluenții bazinului superior a Bistricioarei. Depresiunea este închisă spre vest de Munții Călimani, la sud de Munții Giurgeu prin grupa nordică a acestora Munții Borsecului și la est de Munții Bistriței. Căi de acces: Lipsa existenței unei legături rutiere modernizate între Toplița
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
Vâlcănești (I,ÎI,III), Borcut și ve Valea Bistricioarei în zona Hurubă, pe o suprafață de 300-400 m2 - 6 izvoare carbogazoase având că origine o formațiune de travertin. Aceste ape aparțin sectorului nordic al aureolei mofetice a eruptivului Căliman-Harghita. În Bazinul Bilborului există opt mlaștini eutrofe, cele mai semnificative fiind Mlaștină de la Pârâul Rușilor (16 ha), "Mlaștină cu borviz" Dobreanu (4 ha) și Mlaștină Mare a Bilborului (2 ha). Predominanțe sunt pădurile de conifere: molid (Picea abies), brad (Abies albă), larice
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
sunt bogate în fluor, litiu, brom, iod, cupru, zinc, radiu și radon. Au fost captate 11 surse de ape minerale, din care șase sunt stocate în scorburi de brad (știubee), neacoperite, trei în tuburi de beton, și două captate în bazine degradate (Izvorul Truța și Vâlcănești III). În afară de acestea se mai găsesc izbucniri de ape carbogazoase, care în starea lor actuala nu au însemnătate. Majoritatea izvoarelor poartă denumiri ce reprezinta numele unor localnici cu contribuții la îngrijirea și afirmarea surselor hidrominerale
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
este așezată în partea de nord-est a județului Harghita la o altitudine medie de 650 m, pe cursul inferior al Râului Bistricioara . Aceasta izvorăște din Călimani de la o altitudine de 1.350 m și străbate în total 68,5 km. Bazinul hidrografic al Bistricioarei pe teriotriul așezării, este format din pâraiele: Tulgheșul și-a primit denumirea de la Pasul Tulgheș ce leagă depresiunea Hangului, din județul Neamț cu Depresiunea Giurgeului din județul Harghita. Căile de comunicație sunt exclusiv rutiere. Dintre localități în
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
Contribuția majoră a lui Dutton la dezvoltarea izostaziei constă însă în faptul că, preluând și dezvoltând ideile lui Fisher evidențiază importanța acesteia pentru geologie: prin izostazie pot fi explicate destule realități și fenomene geologice, printre care "fenomenul de subsidență a bazinelor sedimentare" și "înălțarea progresivă a lanțurilor muntoase". În viziunea sa, ambele fenomene sunt rezultatul reechilibrării izostatice a unor regiuni unde s-au produs perturbații majore a încărcărilor prin "sedimentare", respectiv "eroziune". În 1899 , inginerul și geodezul american John Fillmore Hayford
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
este un curs de apă din S-SE României, afluent al Dunării la Oltenița. Are 350 km iar suprafața bazinului hidrografic este de 12.550 km. Izvorăște din partea central-vestică a culmii principale a Munților Făgăraș prin doi afluenți: Buda și Capra. Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeș) izvorăște de sub vârful Arpașu Mic, de la 2.030 m altitudine, din lacul
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
anul 1961 au fost scoase la iveală locuințe de suprafață construite pe umplutura de steril, un mic cimitir aferent, vetre de foc, fragmente ceramice, precum și 10 schelete de oameni și animale. În timpul campaniei din 1962, au fost degajate alte două bazine ale carierei de cretă, pe ale căror pereți au fost descoperite cruci. Cu acest prilej au fost identificate alte patru locuințe de suprafață și două așezate pe umplutura de cretă a carierei. Din păcate, nici-una din aceste locuințe nu se
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
însemna "buricul [agavei numită] maguey" (denumire binomială, ) folosind cuvântul "metl" și particula locativă "co". Alte surse indică ca o posibilă origine a numelui numele unei plante, Mexitli (planta care crește în jurul lacului Texcoco), întrucât la data venirii populației Mexica în bazinul văii Mexico de astăzi, singurul loc unde le era îngăduit să se stabilească ar fi fost insula, pe care mai târziu a fost construit orașul Tenochtitlan. Întrucât inițial populației Mexica i se interzisese dreptul de vânat și de pescuit în
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
află cetatea Machu Picchu. Găsită abia în 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate și totul a fost durat în piatră: terase, fotificații, palate regale, locuințe simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, cărămizi, piețe și un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principală, porumbul. Totul se încadrează într-un plan urbanistic aparent "întortocheat", menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant și abia
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița). Șiretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe teritoriul României și 110 km pe teritoriul Ucrainei) și se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre afluenții fluviului, are cel mai mare bazin hidrografic din România. Principalii afluenți ai Șiretului sunt: pe partea dreaptă, Șiretul Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău; pe partea stângă, Polocin și Bârlad. Bazinul sau hidrografic este format în principal din apele aduse de râurile Bistrița (circa
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre afluenții fluviului, are cel mai mare bazin hidrografic din România. Principalii afluenți ai Șiretului sunt: pe partea dreaptă, Șiretul Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău; pe partea stângă, Polocin și Bârlad. Bazinul sau hidrografic este format în principal din apele aduse de râurile Bistrița (circa 35%), Trotuș (circa 18%), Moldova (circa 17,6%) și Suceava (circa 9%). Râul urmează la început o direcție nordică în regiunea Bucovinei de Nord. Porțiunea de până la
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
În apropiere de vărsarea în Dunăre, primește de pe partea stângă apele râului Bârlad (289 km) și de pe partea dreaptă apele râului Buzău (325 km). În cele din urmă se varsă în Dunăre, în apropiere de orașul Galați. Ca suprafață a bazinului hidrografic, Șiretul este cel mai mare curs de apă din România (cu 28.116 km²), el colectând circa 17% din volumul total al resurselor de apă ale României. Se desfășoară pe teritoriul județelor Suceava (8.554 km²), Botoșani (457 km²
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
km, având o populație de peste 1.500 de locuitori, dispuși în satul reședință de comună Ciurila și satele Șutu, Filea de Jos, Filea de Sus, Pădureni, Pruniș, Sălicea și Săliște. Comuna este așezată pe Dealul Feleacului - depresiunea Hășdate, în zona bazinului hidrografic al râului Hășdate. Accesul în comună se face prin localitatea Sălicea. În comuna Ciurila se găsește o rezervație naturală pe valea Dumbrava Filei (cunoscută pentru specia de orhidee ocrotită "Papucul Doamnei"). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ciurila
Comuna Ciurila, Cluj () [Corola-website/Science/299577_a_300906]
-
pește 1.500 de locuitori, dispuși în satul reședința de comună Borșa și satele Borșa-Crestaia, Ciumăfaia și Giula. Teritoriul comunei Borșa face parte din unitatea geomorfologica a Podișului Someșan, subunitatea dealurilor Clujului și a Borșei. Limitele ei se încadrează în bazinul hidrografic al pârâului Borșa, afluent stâng al Someșului Mic. Limită nordică o formează cumpănă de ape dintre valea Borșei și valea Lunei de Jos. Limită sudică se suprapune cumpenei dintre Borșa și valea Feiurdului. Relieful se prezintă sub forma unor
Comuna Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/299571_a_300900]
-
o altitudine de 340 m. Climatul blând al stațiunii și cele două lacuri sărate ("Lacul Toroc-Durgău" și "Lacul Mare-Băilor") constituie un loc propice pentru tratarea multor afecțiuni. Stațiunea pune la dispoziția oaspeților băi reci și calde. Pentru băile calde există bazine amenajate pe locul vechilor ocne de sare. Potențialul curativ al apelor sărate din Cojocna a fost cunoscut încă din Antichitate, de pe vremea romanilor. Actualele băi datează de la finalul secolului al XIX-lea. Pe teritoriul satului Cojocna există mai multe lacuri
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
floră și o faună endemice, bogate și se consideră nu au fost acoperite de gheață în cursul ultimei glaciațiuni. Partea de sud a regiunilor Quebec și Ontario, în zona Marilor Lacuri (mărginită de Râul Ontario pe partea canadiană) și în bazinul Râului Sfântul Laurențiu, este o câmpie sedimentară bogată. Înainte de colonizarea acesteia și de marea dezvoltare urbană din secolul al XX-lea, această zonă joasă din estul Marilor Lacuri a fost gazda unor păduri mixte care au acoperit regiunea aproape plată
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
află numai pe teritoriul Canadei, mai mult de 31.000 au suprafața cuprinsă între 3 și 100 km², iar 563 au suprafața mai mare de 100 km². Cele două ape curgătoare mari ale Canadei sunt Râul Sfântul Laurențiu, care are bazinul hidrografic în zona Marilor Lacuri și se varsă în Golful Sfântul Laurențiu, și Fluviul Mackenzie, care se varsă în Oceanul Arctic și drenează o mare parte din nord-vestul Canadei. În timp ce Râul Sfântul Laurențiu este cel mai mare râu din Canada din
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
4,241 km, fiind astfel unul din cele mai lungi fluvii din lume. În America de Nord, Râul Sfântul Laurențiu și Fluviul Mackenzie sunt clasate pe locurile doi și trei din punctul de vedere al volumului de apă la gura de vărsare. „Bazinul hidrografic atlantic” drenează toate provinciile atlantice (o parte din granița dintre Quebec și Labrador este situată pe diviziunea continentală atlantică), cea mai mare parte din Quebec și părți mari din sudul provinciei Ontario. Este drenat de Râul Sfântul Laurențiu și
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
Laurențiu și de afluenții acestuia, cei mai importanți fiind Râul Saguenay, Râul Manicouagan și Râul Ottawa. Marile Lacuri și Lacul Nipigon sunt, de asemenea, drenate de Râul Sfântul Laurențiu. Râul Churcill și Râul Saint John sunt alte elemente importante ale bazinului hidrografic atlantic. „Bazinul hidrografic al Golfului Hudson” drenează mai mult de o treime din teritoriul canadian. Acoperă provincia Manitoba, nordul provinciilor Ontario și Quebec, cea mai mare parte din provincia Saskatchewan, sudul provinciei Alberta, sud-vestul teritoriului Nunavut și jumătatea sudică
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]