19,594 matches
-
alegerile prezidențiale din 2014, a oprit strângerea de semnături pentru acesta. Diaconescu și-a dat demisia din PMP, astfel că Elena Udrea a fost desemnată a doua zi candidată din partea partidului pentru alegerile prezidențiale. La 22 septembrie și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central, prezentând 400.000 de semnături. Elena Udrea s-a născut la 26 decembrie 1973 în Buzău. Elena a copilărit în cartierul Micro V, din Buzău, într-o familie de muncitori, tatăl șofer, iar mama taxatoare la
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
obținut cu aproape o mie de voturi mai mult decât ea, dar mai puțin de 50%). La data de 12 februarie 2013 a anunțat că va candida pentru funcția de președinte PDL, în condițiile în care până atunci își anunțase candidatura doar Vasile Blaga. Într-un interviu ulterior, președintele Traian Băsescu l-a atacat pe Vasile Blaga, exprimându-și îndoială că acesta ar fi „prezidențiabil”. Poziția președintelui a fost interpretată a fi favorabilă candidaturii lui Udrea, deși afirmațiile lui Băsescu nu
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
condițiile în care până atunci își anunțase candidatura doar Vasile Blaga. Într-un interviu ulterior, președintele Traian Băsescu l-a atacat pe Vasile Blaga, exprimându-și îndoială că acesta ar fi „prezidențiabil”. Poziția președintelui a fost interpretată a fi favorabilă candidaturii lui Udrea, deși afirmațiile lui Băsescu nu fuseseră lipsite de echivoc, iar întrebat explicit înaintea interviului pe cine preferă între Blaga și Udrea, președintele răspunsese râzând că îl preferă pe Emil Boc. Tot în interviu, întrebat dacă Udrea are profilul
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
Mișcarea Populară (PMP). În data de 7 iunie 2014, Elena Udrea a fost aleasă cu o largă majoritate președinte al PMP. Ea l-a învins pe contracandidatul Daniel Funeriu, obținând 742 din 950 de voturi. În 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupă poziția a șasea pe buletinul de vot. Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru președenția României din noiembrie 2014, candidata Udrea, Elena Gabriela a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
Iliescu, i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”, Categoria G (Cultele) în grad de Ofițer. După 40 de zile de la decesul arhiepiscopului Dirayr Mardichian, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România i-a propus arhimandritului Zareh Baronian să-și depună candidatura pentru funcția de Întâistătător al Arhiepiscopiei. În consecință, preotul Vicar Eparhial Ezras Bogdan, locțiitor al arhiepiscopului, (ca reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
ca reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, prin care cele două instituții își arătau susținerea pentru candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
instituții își arătau susținerea pentru candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul Mitrofor Dr. Zareh Baronian a publicat mai multe articole teologice în reviste din România și din străinătate și anume: Teza sa de doctorat, intitulată ""Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
franceze fiind învinse în Bătălia de la Pfaffenhofen. Tânărul elector, Maximilian al III-lea Iosif a abandonat Munich. A urmat pacea de la Fussen de pe 22 aprilie, iar Maximilian al III-lea și-a întărit statele ereditare cu condiția de a sprijini candidatura marelui duce Francis, soțul Mariei Tereza. Frederic al II-lea al Prusiei era din nou izolat. Nu se aștepta la un ajutor din partea francezilor care își concentrau efortul în campania din Flandra. Pe 31 martie, Ludovic al XV-lea și
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
rege al Poloniei, care murise cu o zi înainte de luptă. Acest lucru l-a făcut pe Ioan unul dintre cele mai marcante figura din stat, iar la 19 mai, în anul următor, el a fost ales în calitate de monarh al Republicii. Candidatura sa a fost aproape universal susținută. Printre susținătorii cei mai notabili ai candidaturii sale a fost soția sa. Ioan a fost încoronat ca Ioan al III-lea, pe 2 februarie 1676. Deși Republica polono-lituaniană era la acel moment cel mai
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
a făcut pe Ioan unul dintre cele mai marcante figura din stat, iar la 19 mai, în anul următor, el a fost ales în calitate de monarh al Republicii. Candidatura sa a fost aproape universal susținută. Printre susținătorii cei mai notabili ai candidaturii sale a fost soția sa. Ioan a fost încoronat ca Ioan al III-lea, pe 2 februarie 1676. Deși Republica polono-lituaniană era la acel moment cel mai mare și unul dintre statele cele mai populare din Europa, Ioan a devenit
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
Partidului Democrat-Liberal să candideze pentru un loc eligibil, în contextul în care și alți intelectuali și activiști favorabili PDL, precum Monica Macovei, Traian Ungureanu și Cristian Preda, candidau din partea partidului. Deși inițial favorabilă propunerii, Mungiu-Pippidi a refuzat din protest față de candidatura fiicei șefului statului, Elena Băsescu, care se făcuse anterior remarcată pentru viața mondenă și ca fotomodel. Retragerea și reacția ei publică au avut drept consecință demisia Elenei Băsescu din PDL și candidatura acesteia ca independentă. Acest episod a marcat de
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
favorabilă propunerii, Mungiu-Pippidi a refuzat din protest față de candidatura fiicei șefului statului, Elena Băsescu, care se făcuse anterior remarcată pentru viața mondenă și ca fotomodel. Retragerea și reacția ei publică au avut drept consecință demisia Elenei Băsescu din PDL și candidatura acesteia ca independentă. Acest episod a marcat de asemenea o răcire a relației ei cu șeful statului, care a calificat gestul Alinei Mungiu Pippidi drept neelegant. După acest episod, Mungiu-Pippidi a rămas profesoară universitară la Hertie School of Governance. Este
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
noiembrie 2014 . În decursul timpului, i-a criticat pe Ion Iliescu încă de la inceputul președinției sale în 1990, conflict culminat cu primul dialog televizat în care Ion Iliescu a fost contrazis în anul 1997, apoi pe Traian Băsescu pe tema candidaturii fiicei sale la Parlamentul European și a promovării favoritei sale Elena Udrea, mai târziu arestată preventiv sub acuzația de corupție, precum și pe alți nenumărați oameni ai puterii din statul român. Ca lider al Coaliției pentru un Parlament Curat în anul
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
inferioară a parlamentului, numită Corpul legislativ, nu avea dreptul să își aleagă un lider, sau să aducă modificări de detaliu legii bugetului statului, sau să organizeze dezbateri publice. Sufragiul universal masculin nu ducea de asemenea la rezultate imparțiale deoarece sistemul candidaturilor oficiale limita accesul la putere al candidaților considerați indezirabili de către regim. Mai pot fi menționate și cenzura asupra exprimării libere, și ajustări ale circumscripțiilor electorale astfel încât votul opoziției să fie diluat în zonele rurale unde masele votau cu guvernul. Presa
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
un rol mult mai activ în afacerile europene. Din 1726 până în 1761, Rusia a fost aliată cu Austria împotriva Imperiului Otoman, care era la rândul lui sprijinit de Franța. În războiul polonez de succesiune, (1733-1735), Rusia și Austria au blocat candidatura franceză la tronul Poloniei. În urma unui război costisitor împotriva Imperiului Otoman, Rusia a recucerit portul Azov. Cea mai mare implicare a Rusiei în afacerile europene a apărut în timpul războiul de șapte ani (1756-1763), ale cărui lupte s-au dat pe
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul . În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
opun "răspândirii" sclaviei.” Din resturile vechiului Partid Whig, și din unii nemulțumiți din partidele , , și Democrat, s-a format, cu directa participare a lui Lincoln, un nou partid, Partidul Republican. La , Lincoln s-a clasat al doilea în competiția pentru candidatura la funcția de vicepreședinte. În 1857-1858, Douglas s-a distanțat de președintele James Buchanan, ducând la o luptă pentru controlul asupra Partidului Democrat. Unii republicani din est susțineau chiar realegerea lui Douglas în Senat în 1858, întrucât el se opusese
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
culoare, dimensiuni, intelect, dezvoltare morală sau capacitate socială; ci că erau considerați toți oamenii egali—egali în anumite drepturi inalienabile, între care cele la viață, libertate și căutarea fericirii.” După ce convenția republicană la nivel de stat l-a nominalizat pentru candidatura la Senatul SUA în 1858, Lincoln a ținut , parafrazând textul biblic de la , „o casă dezbinată în sine nu va mai putea să se țină. Cred că acest guvern nu poate să țină la nesfârșit jumătate cu sclavi și jumătate liber
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de mijloc între bine și rău”. În ciuda apariției sale neelegante—mulți din public îl considerau neîndemânatic și chiar urât—Lincoln a dat dovadă de un leadership intelectual care l-a propulsat în primele rânduri ale partidului și ca favorit pentru candidatura prezidențială. Ziaristul relata: „nimeni până acum nu a lăsat o asemenea impresie la prima adresare în fața publicului newyorkez.” Istoricul a descris discursul ca pe o „superbă mișcare politică pentru un candidat neanunțat, să apară în statul unuia dintre rivali (William
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
acest gust în gură”. La 9-10 mai 1860, Convenția Republicană din Statul Illinois s-a ținut la Decatur. Susținătorii lui Lincoln au organizat o echipă de campanie condusă de , , și Jesse DuBois, iar Lincoln a primit aici prima susținere pentru candidatura prezidențială. Exploatând legenda zilelor de la Frontieră petrecute împreună cu tatăl său (desțelenind pământul și despicând traverse cu toporul), susținătorii lui Lincoln au adoptat eticheta de „Candidatul Traversă” (în ). La 18 mai, la Convenția Națională Republicană de la Chicago, prietenii lui Lincoln i-
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
legenda zilelor de la Frontieră petrecute împreună cu tatăl său (desțelenind pământul și despicând traverse cu toporul), susținătorii lui Lincoln au adoptat eticheta de „Candidatul Traversă” (în ). La 18 mai, la Convenția Națională Republicană de la Chicago, prietenii lui Lincoln i-au obținut candidatura la al treilea tur de scrutin, înaintea altor candidați ca William H. Seward și Salmon P. Chase. Un fost democrat, din Maine, a fost nominalizat pentru funcția de vicepreședinte pentru a echilibra oferta electorală. Succesul lui Lincoln depindea de reputația
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
câștigat restul Sudului. Deși Lincoln a obținut doar o pluralitate a votului popular, victoria sa în colegiul electoral a fost una clară: Lincoln a avut 180 de electori, iar toți adversarii săi împreună au strâns doar 123. Au existat câteva candidaturi comune ale adversarilor lui Lincoln, în care aceștia au susținut aceeași listă de electori în New York, New Jersey și în Rhode Island, dar chiar dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în toate statele, Lincoln tot ar fi obținut o majoritate
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
țara și folosindu-se de puterile sale de patronaj—extins mult față de cele de pe timp de pace—pentru a ține facțiunile partidului unite, a construi susținere pentru propriile politici, și pentru a respinge eforturile radicalilor de a-l debarca de la candidatura din 1864. La convenția din 1864, Partidul Republican l-a ales pe Johnson, un democrat al războiului din statul sudic Tennessee, drept candidat pentru funcția de vicepreședinte. Pentru a-și lărgi coaliția incluzând și pe democrații de război și pe
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și a rostit discursuri de susținere a lui Adlai Stevenson (candidatul democrat la alegerile prezidențiale) care a pierdut în fața republicanului Dwight David Eisenhower, Jack împreună cu fratele său au tras învățăminte de pe urma luptei electorale. În ianuarie 1960, Kennedy și-a anunțat candidatura la președinția SUA. Atenția sa s-a îndreptat către mass-media, făcând apel direct către poporul american. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare împotriva adversarului său, Hubert Humphrey, în turul preliminar, și victoria împotriva lui Lyndon B. Johnson pentru investitura Partidului
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
este dispus să negocieze; cinci zile mai târziu s-a întâlnit cu Wałęsa. În urma unui acord încheiat, nu numai că s-a repus în legalitate Solidaritatea, dar s-a decis organizare de alegeri libere. Legea electorală permitea Solidarității să depună candidaturi pentru un număr restrâns de locuri (35%) din camera inferioară a Parlamentului polonez (Sejm), însă nu existau restricții pentru Senat. La publicarea rezultatelor alegerilor s-a constatat că opoziția a câștigat toate mandatele acolo unde i s-a permis să
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]