19,534 matches
-
acorduri specifice, inclusiv împărțirea cheltuielilor conform procedurilor convenite, ce urmează a fi stabilite prin acorduri încheiate între părțile interesate. Țările terțe europene menționate în alin. (3) care nu doresc să participe ca parteneri deplini în acest Program pot participa în calitate de colaboratori ai Programului conform condițiilor stipulate în prezentul alineat. Articolul 12 Monitorizarea și evaluarea 1. Comisia se asigură că măsurile luate prin prezenta Decizie sunt supuse unei estimări prealabile și unei monitorizări și evaluări ulterioare. Ea asigură accesul la acest program
jrc4549as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89715_a_90502]
-
Zamolxe "(1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană "Die Brucke" (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele "Voința" și "Patria", membru in comitetul de direcție al revistei "Cultura", colaborator permanent la publicațiile "Gândirea", "Adevărul literar și artistic" și "Cuvântul". După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1948). Are un rol major în
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica. A fost redactor șef al revistei "Dacia Literară" și profesor al
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
o consideră inconsistenta. El l-a criticat pe Asachi și pentru ceea ce consideră a fi o influență excesivă a poeziei străine în opera lui. Au apărut tensiuni și între Kogălniceanu și Alecsandri, după ce primul a început să-l suspecteze pe colaboratorul sau, pentru reducerea contribuțiilor sale la "Foaie Științifică". În această perioadă, Kogălniceanu a păstrat legături strânse cu fostul său coleg Costache Negri și cu sora să Elenă, devenind una din principalele figuri din cercul intelectual găzduit de familia Negri în
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Golescu), convorbiri purtate în București, la locuința lui Pasă Stephen Bartlett Lakeman. La 24 mai 1875, negocierile au avut ca rezultat înființarea Partidului Național Liberal—așa-numita "Coaliție a lui Mazar Pasă". Kogălniceanu a devenit adversar politic al fostului său colaborator Nicolae Ionescu, care, ca lider al grupării liberale " Fracțiunea liberă și independența", respingea politicile PNL. Într-un discurs ținut în 1876 în fața Parlamentului, Kogălniceanu i-a atacat pe Ionescu și pe susținătorii săi pentru pozițiile lor politice și academice, fiind
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
pe profesorul de logică și se bucurau de sprijinul lui în cariera universitară. Dintre aceștia au ieșit cîțiva istorici, geografi, organizatori de reviste, etnografi și memorialiști, dar, cu excepția lui Dragomirescu, aproape nici un critic literar notabil. Adevăratul maiorescian este E. Lovinescu, colaborator fără pasiune al "Convorbirilor literare", reticent la început față de numeroșii elevi ai criticului, adversarul lor necruțător, mai tîrziu. Sînt, apoi, puține senmnele de prețuire din partea lui Maiorescu față de incomodul foiletonist de la Epoca. Cîteva adnotații favorabile pe marginea dramei ibseniene "De peste
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înființat în 1918 și a condus Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului). Despre începuturile vieții sale politice, același Constantin Argetoianu, care i-a fost cel mai apropiat colaborator în acea perioadă spunea: „"Până la chemarea noastră la Guvern, în martie 1920, Averescu făcea pe Dalai Lama, citea autori perimați de economie politică. Își pierdea vremea cu fleacuri și cu fuste, primea pe toți intriganții și asculta toate lichelele. Rezultatul
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
președintele Lyndon B. Johnson considerând că România devenise un stat comunist prieten (friendly communist country) în contextul Războiului Rece. În acțiunile de strângere a relațiilor diplomatice, Dej a fost secondat de Gheorghe Gaston Marin, vicepremierul guvernului. Marin a fost ultimul colaborator al lui Dej care a fost îndepărtat de Nicolae Ceaușescu din guvernul comunist român în 1982. Gaston Marin avea să emigreze mai târziu în Israel. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 de cancer la ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
Băncii Naționale a României. A preluat funcția de guvernator într-un moment în care toată rezerva valutară a BNR se dusese pe importuri. Între anii 1990-1991, a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către N. Ceaușescu și colaboratorii săi, comisie înființată prin HG nr. 951 din 1990. În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, a fost ales președinte al Asociației Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcție. În anul
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
care Traian Băsescu a fost acuzat de nepotism. Elena Băsescu fusese aleasă în prealabil secretar general al Organizației de Tineret a PDL, cu cvasi-majoritate de 377 voturi la 6, deși înainte se făcuse remarcată public doar ca fotomodel. Un important colaborator politic în PDL al lui Traian Băsescu a fost Emil Boc, care a îndeplinit din 2008 până în 2012 funcția de premier. Lui Emil Boc i-a fost reproșată în nenumărate rânduri subordonarea față de Traian Băsescu, pe fondul măsurilor nepopulare de
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
moment de dialog cu publicul, în care o intervenție din sală a taxat atât afirmația că P.C. ar fi avut foarte puțini membri - fiind vorba despre un partid aflat în ilegalitate, este evident imposibil de calculat numărul membrilor, simpatizaților și colaboratorilor - cât și infantilizarea muncitorilor, evidențiind dimensiunea de luptă de clasă a grevei din 1933. În acel moment, spectatorul a fost întrerupt de un alt reprezentant al C.F.R., care l-a pus la punct, spunând că există „păreri despre istorie” și
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
ideile comuniste sovietice (doar de idei, pentru că la teatrul sovietic nu avea acces la momentul respectiv), iar pe de altă parte de experiențele colajelor și desenelor militante politice ale artiștilor dadaiști Georg Grosz și John Heartfield (aceștia vor deveni și colaboratori ai săi, scenografi și autori de desene și afișe pentru diverse spectacole). Pișcător dezvolta un teatru profesionist, cu actori profesioniști, care își propune să reprezinte pe scena problemele politice internaționale, într-un limbaj accesibil și dintr-o perspectivă a clasei
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Voinea, activist al Partidului Social Democrat, și al scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriță, "Margareta Stahl". După ce și-a luat doctoratul, a devenit interesat de lucrările lui Dimitrie Gusti, devenind unul din cei mai proeminenți colaboratori ai acestuia. Se alătură echipei catedrei de Sociologie, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie din București al cărei titular era Dimitrie Gusti. În prima etapă i-a asistat pe Dimitrie Gusti și pe Gheorghe Vlădescu-Răcoasa în realizarea
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoștea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii "Însemnărilor literare" - de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu și George Topârceanu - și deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la "Viața Românească" cu drepturi egale față de
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții "Viața românească" începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare. Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puțin: povestirile ce vor intra în volumul „Ulița copilăriei” și alte câteva ce nu vor
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
(n. 1957, București) este un critic, eseist, istoric și teoretician literar român contemporan. Este fiul criticului interbelic Ovidiu Papadima, unul dintre asistenții lui G. Călinescu și colaborator al revistei Gândirea. Este de asemenea profesor universitar al Facultății de Litere, Universitatea București, eseist, prozator. Actualmente deține funcția de prorector al Universității din București, ales în 2012. 1977-1981 student la Facultatea de Litere (Facultatea de Limba și Literatura Română
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
n. 28 august 1944, Slatina - d. 4 decembrie 2009, București) a fost un poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român. s-a născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti critici" (Torino), "Uomo e cultură" (Palermo), "Îl cavallo di Troia" (Romă), "Inventario" (Firenze), "L’Indice" (Torino), "Îl Ponte" (Firenze), "La nuova Rivista Europea" (Milano, unde a făcut parte din
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai întâi din Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator al cotidianelor de stânga "Adevărul" și "Dimineața", și a fost ținta unei campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
bucurându-se memorialistul Gheorghe Jurgea-Negrilești, și scriitorul satiric Radu Cosmin. Deși are probleme cardiace, Sadoveanu face excursii prin țară, unele dintre monumentele inspirându-i opera: Mănăstirea Agapia și Văratec și Cetatea Neamțului. După 1923, alături de Topîrceanu, Demostene Botez și alți colaboratori ai revistei "Viața Românească", obișnuiește să meargă la vânătoare. Este fermecat de priveliștile pe care le vede în timpul unei vizite din 1927 la râul Arieș. În același an face o călătorie în Olanda cu Orient Expressul, călătorie descrisă ulterior în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate revista "Scena," dar aceasta rezistă doar 10 numere. În luna aprilie a aceluiași an a fost numit secretar al Teatrului Național din Craiova, și devine un colaborator de bază al lui Emil Gârleanu, la acea dată directorul instituției. Până în 1912, va avea îndeletniciri diverse: de la întocmirea repertoriului la reclama publicitară; de la traducerea unor piese ("Hoții" de Schiller și "Ofițerul" de Franz Molnar) la pregătirea revistei bilunare "Teatrul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
paginile primei serii, vor mai apărea: "Vrăjmașii", "Baroneasa" și "Dumnezeu" (toate în 1912); în a doua serie a revistei, Rebreanu publică "Omul mic și oamenii mari" (1921), " La urma urmelor" (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse, ulterior, în volume. Devine colaborator permanent al revistei "Rampa" în lunile noiembrie/decembrie, luni de vârf. A fost directorul Teatrului Național București în perioada decembrie 1928-1930 și 1940-1944. În 1913, în timp ce desfășura o susținută activitate de cronicar teatral, lucrează la romanul "Zestrea," "înaintând dificil în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”" Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Într-
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
documente din arhiva Serviciul Român de Informații și din această cauză, Patapievici împreună cu Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, au început boicotarea Consiliului în octombrie 2001, în același timp cerând acces deplin la arhiva SRI . Activitatea Consiliului, care a investigat foști colaboratori ai Securității, a atras critici din partea Partidul România Mare (de extremă dreaptă). Daniela Buruiană, a susținut că Patapievici, Dinescu și Pleșu ajută serviciile secrete străine care doresc să discrediteze statul român, determinându-i să anunțe că o vor da în
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]