19,809 matches
-
de mine, pe cât s-a putut, încă de mult timp. De aceea Aurelius Quirinius, întâi stătătorul treburilor publice, va veghea ca ordonanța pe care am dat-o să fie adusă la îndeplinire. O altă dispoziție de-a sa adresată altor episcopi, fără a preciza numele acestora, dispunea și reluarea în folosință a cimitirelor. În continuare, istoricul din Cezareea, ne prezintă o listă a unor episcopi mai cunoscuți din vremea aceea, când s-a restituit pacea Bisericilor de pretutindeni. Pacea oferită de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
am dat-o să fie adusă la îndeplinire. O altă dispoziție de-a sa adresată altor episcopi, fără a preciza numele acestora, dispunea și reluarea în folosință a cimitirelor. În continuare, istoricul din Cezareea, ne prezintă o listă a unor episcopi mai cunoscuți din vremea aceea, când s-a restituit pacea Bisericilor de pretutindeni. Pacea oferită de Gallienus Bisericilor de pretutindeni nu însemna și o îndepărtare a acestuia de tradițiile imperiale, având ca punct de referință jurisprudența utilizată de Traian (98-117
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cariera militară; a avut un moment de cumpănă în fața constrângerii judecătorului, folosind timpul permis pentru a reflecta, spre deosebire de mulți alții soldați creștini care, în situații asemănătoare, au înfruntat martiriul fără nici o reținere. Fiind călăuzit îndeaproape cu răbdare, prin cuvintele episcopului său (asistăm la o supraveghere din partea ierarhiei ecleziastice, asupra vieții militare a soldaților creștini), reușește să-și depășească incertitudinile: În vremea acestor episcopi, pe când toate Bisericile petreceau în pace, în Cezareea Palestinei a fost decapitat Marinus, pentru că a îndrăznit să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, în situații asemănătoare, au înfruntat martiriul fără nici o reținere. Fiind călăuzit îndeaproape cu răbdare, prin cuvintele episcopului său (asistăm la o supraveghere din partea ierarhiei ecleziastice, asupra vieții militare a soldaților creștini), reușește să-și depășească incertitudinile: În vremea acestor episcopi, pe când toate Bisericile petreceau în pace, în Cezareea Palestinei a fost decapitat Marinus, pentru că a îndrăznit să-și mărturisească credința în Cristos, un bărbat cinstit cu înalte funcții în armată și care era vestit pentru neamul din care se trăgea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
avea loc procesul) l-a întrebat mai întâi pe Marinus ce credință are, după care, văzându-l că mărturisește curajos că este creștin, i-a dat un răstimp de trei ceasuri să se gândească La ieșirea din curtea tribunalului Teotecnus, episcopul locului, l-a luat la o parte și după ce au stat de vorbă un timp l-a luat de mână și l-a condus la biserică. Intrat înăuntru episcopul i-a cerut să se apropie de sfântul altar și descoperindu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trei ceasuri să se gândească La ieșirea din curtea tribunalului Teotecnus, episcopul locului, l-a luat la o parte și după ce au stat de vorbă un timp l-a luat de mână și l-a condus la biserică. Intrat înăuntru episcopul i-a cerut să se apropie de sfântul altar și descoperindu-i puțin mantaua i-a arătat sabia cu care era încins; în același timp i-a arătat și cartea sfintelor Evanghelii, pe care o scosese de pe sfântul altar, apoi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altar, apoi i-a poruncit să aleagă liber între amândouă pe cea pe care o dorește. Fără să stea o clipă la îndoială Marinus a întins mâna dreaptă spre sfânta Evanghelie: „Ține-te de acum cu tărie, i-a zis episcopul, ține-te hotărât de credința în Dumnezeu și, cu puterea pe care El ți-o va da, vei dobândi tot ce ai ales. Mergi în pace!“ Și abia ieșit din biserică aprodul l-a și chemat în fața scaunului de judecată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de tendințe eretice, dar și ale creștinilor ortodocși, în înțelesul teologic al termenului, care duceau la înăsprirea relațiilor statului cu Biserica, implicată pe nedrept în atitudinea unor iresponsabili și târâtă pe nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria și Armenia Minor, datorită masacrării unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
implicată pe nedrept în atitudinea unor iresponsabili și târâtă pe nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria și Armenia Minor, datorită masacrării unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor Romei, fapt mărturisit chiar de el în rescriptul asupra sacralității matrimoniului. Întrucât religia romană inspirase legi drepte și sacre, decor și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au acceptate de întreaga creștinătate, fiind considerate expresia caracterului certăreț al unuia și isteric al celuilalt, impulsivi în consecințele lor și ignoranți față de realitățile vieții. Creștinii nu aveau motive să se revolte împotriva autorităților civile pentru că atât religia cât și episcopii lor nu ar fi permis aceasta. După anul 225, Biserica a început să fie tratată cu o anumită bunăvoință de către autoritățile imperiale, recunoscându-i-se dreptul de proprietate, de deschidere de locuri de cult și de a fi considerată ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu ar fi ezitat să noteze un episod de o asemenea anvergură în istoria martirologiului Bisericii. Exceptând cazul lui Marinus, episcopul cezareean nu s-a ocupat de soldații creștini uciși în afara persecuțiilor declarate, nemenționând astfel martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult din motive de disciplină internă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne mărturisesc Acta Eucherii, V: Maximian... își înarmase nelegiuirea pentru a distruge numele de creștinism. În timpul războaielor contra bagauzilor din Vallese elvețian comunitatea creștină era evanghelizată. După aproape un secol, la Octodurum era deja un sediu episcopal destul de important, iar episcopul său Teodor a participat la conciliul de la Aquilea (septembrie 381), prezidat de episcopul Ambroziu din Milano (n. 339; 374-397), care i-a condamnat pe ereticii arieni Palladius și Secondianus. Bagauzii erau un amestec de lume săracă și nenorocită: sclavi, păstori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de creștinism. În timpul războaielor contra bagauzilor din Vallese elvețian comunitatea creștină era evanghelizată. După aproape un secol, la Octodurum era deja un sediu episcopal destul de important, iar episcopul său Teodor a participat la conciliul de la Aquilea (septembrie 381), prezidat de episcopul Ambroziu din Milano (n. 339; 374-397), care i-a condamnat pe ereticii arieni Palladius și Secondianus. Bagauzii erau un amestec de lume săracă și nenorocită: sclavi, păstori, țărani, militari dezertori, flămânzi fără ocupație, lucrători cu ziua prost retribuiți, care, răsculați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre soldații uciși pe durata epurării, spunând că cei executați au fost puțini. Informația sa este contestată de martirologiile creștine. Care au fost motive reale ale tăcerii lui Eusebiu despre execuțiile soldaților creștini, din timpul prigoanei? Este foarte posibil ca episcopul cezareean să fi considerat procesele și condamnările la moarte ale soldaților creștini sau păgâni niște acțiuni interne ale armatei, un fel de consecințe ale violării disciplinei militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinii care desfășurau activități considerate străine intereselor statului, cei care se expuneau în mărturisirea și în răspândirea credinței mai mult decât în altele și cei care făceau parte din ierarhia ecleziastică. Aceasta se poate deduce și din sentința dată împotriva episcopului Ciprian din Cartagina: Ai trăit mult timp în nelegiuire și ai atras foarte mulți oameni în conspirația ta blestemată și te-ai făcut dușman al zeilor romani și credințelor sacre... De vreme ce ești autorul celor mai josnice crime și ai fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
erau încriminați. Observăm cum niște creștini foarte renumiți, precum Tertulian în timpul domniei lui Septimius Severus și Lactanțiu în timpul domniei lui Dioclețian, nu au suferit arestări ori maltratări și nu au fost denunțați de nimeni. În fața elasticității și incongruenței legislației romane, episcopul Ciprian ridica această dilemă: Hotărâți-vă și alegeți între aceste două cazuri: a fi creștini ori este un delict, ori nu este. Dacă este un delict, de ce nu-i ucideți pe toți cei care se mărturisesc astfel? Dacă nu este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legendare se află cele referitore la soldații care ar fi avut de a face mai mult sau mai puțin direct cu Isus: despre centurionul Cornelius (cf. Fap 10) se spune că ar fi abandonat armata mai înainte de a fi ales episcop, iar despre centurionul Longinus, martorul morții lui Cristos (Lc 23, 47), că ar fi fost martirizat în Capadocia împreună cu alți doi camarazi după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vândut ca sclavi pe cei care nu-i plăceau, aruncând aristocrații și pe cei aflați în funcții de autoritate în închisori; a poruncit să fie violate în lupanare soțiile plăcute la vedere ale acestora și fiicele lor. Concomitent a interzis episcopilor să iasă din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Imperiul roman de Occident, aflat sub domnia lui Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată. Aici, episcopii învățau poporul asupra schimbării evenimentelor în favoarea creștinismului, în timp ce suveranul dăruind libertate Bisericii, o consolida prin legi promulgate în favoarea acesteia și prin multe alte donații. Atunci de bună seamă, Licinius, care s-a luptat cu Constantin pentru putere, i-a sfătuit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-a încoronat. Printre aceștia s-a învrednicit să fie numărat și preafericitul martir Theogenes care a învins și ironizat dușmanul. De fapt, pe timpul lui Licinius, tiran și protector al religiei păgâne, a fost capturat în Frigia, fiind fiul unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui legiune era cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în soluționarea fenomenului, interesat fiind de apărarea frontierelor, de păstrarea unității imperiului și solicitarea sprijinului ierarhiei creștine i-au atras simpatia acestei categorii care l-a sprijinit efectiv în păstrarea unității și coexistenței pașnice cerută chiar de Evanghelii. Între timp, episcopul istoric Eusebiu de Cezareea (265-339) promova în scrierile sale imaginea unui împărat ales și trimis de Dumnezeu, pentru a sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chiar de Evanghelii. Între timp, episcopul istoric Eusebiu de Cezareea (265-339) promova în scrierile sale imaginea unui împărat ales și trimis de Dumnezeu, pentru a sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de prezența soldaților creștini din cadrul acestora. În toate castrele existau bazilici pentru judecarea soldaților; datorită prezenței solidare a soldaților creștini acestea încep să devină treptat instrumente utile cultului creștin, mai ales după ce împăratul Constantin a hotărât ca deciziile juridice ale episcopilor creștini să fie definitive. Utilizarea alternativă a bazilicilor de către autoritățile militare și de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]