18,834 matches
-
și uneori un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este cel mai puternic ligament lateral al articulației talocrurale
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este cel mai puternic ligament lateral al articulației talocrurale și primul lezat în entorsele laterale prin flexia dorsală a gleznei.
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este cel mai puternic ligament lateral al articulației talocrurale și primul lezat în entorsele laterale prin flexia dorsală a gleznei.
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
("Os trigonum") (din latina "trigonon" = triunghi) este un osișor supranumerar (accesoriu) independent al tarsului situat în partea posterioară a talusului, lângă tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Incidența sa a fost estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie să se distingă clar de
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
talusului. Incidența sa a fost estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie să se distingă clar de fractură Shepherd (fractura tuberculului lateral) care întrerupe baza procesului posterior al talusului. Tendonul mușchiului flexorul lung al halucelui trece medial de osul trigon. Acest osișor, a fost semnalat în 1864 de Gruber, câțiva ani mai târziu de Stieda, Shepherd și Albrecht, și a fost bine
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
este compus dintr-o parte corticală periferică și un centru spongios. De obicei, osul trigon are trei fețe: una anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară are de obicei o formă de semilună și formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm pe axul mare. El poate fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu tuberculul lateral este numit proces trigonal. Osul trigon provine dintr-un centru de osificare cartilaginas secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
dintr-un centru de osificare cartilaginas secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare se formează un os independent, numit osul trigon. La sportivi și dansatori, osul trigon poate fi comprimat între tibie și calcaneu, provocând dureri și uneori necesită îndepărtarea lui chirurgicală.
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
transversa") numită și articulația mediotarsiană sau articulația lui Chopart, este o articulație dispusă transversal, care unește patru oase ale tarsului: talusul cu navicularul și calcaneul cu cuboidul. Ea se compune din două articulații distincte: articulația talocalcaneonaviculară medial și articulația calcaneocuboidiană lateral. "Suprafețele articulare" sunt reprezentate printr-un cap convex (suprafața articulară a talusului) și o cavitate de recepție concavă. Suprafața articulară a talusului, este sferoidă și împărțită în 4 fețișoare articulare separate prin proeminențe netede, una pe capul talusului (fața articulară
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
talusului, și "fața articulară talară mijlocie a calcaneului", care corespunde cu fața articulară calcaneană mijlocie a talusului. Aceste două fețișoare articulare de pe calcaneu sunt alungite, concave antero-posterior și adesea unite între ele; ele prezintă un ax mare îndreptat oblic înainte, lateral și în jos. "Fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar" este triunghiulară și acoperită cu fibrocartilaj, ea corespunde cu fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar de pe fața inferioară a capului talusului. Capsula articulară se inseră pe marginea suprafețelor articulare cu excepția
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
plantară se reduce treptat putând chiar să dispară (piciorul plat). Ligamentul calcaneonavicular plantar completează spațiul triunghiular rămas între "Sustentaculum tali" de pe calcaneu și navicular. Pe sub fața plantară a ligamentului calcaneonavicular trece medial tendonul mușchiului tibial posterior ("Musculus tibialis posterior"), iar lateral trec tendoanele mușchilor flexor lung al halucelui ("Musculus flexor hallucis longus") și flexor lung al degetelor ("Musculus flexor digitorum longus pedis"), care contribuie în mod activ la susținerea capului talusului și menținerea boltei plantare. Pe marginea sa medială liberă se
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
a extras talusul. Ligamentul calcaneonavicular plantar este constituit, de fapt, din două părți una infero-laterală fibroasă, iar alta supero-medială fibrocartilaginoasă. Ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") este o lamă fibroasă transversală scurtă, groasă, rezistentă și foarte puternică, situată oblic și lateral în sinusul tarsului; el separă articulația subtalară de cea talocalcaneonaviculară. Se inserează sus în șanțul talusului și jos în șanțul calcaneului. Ligamentul talocalcanean interosos este format din două planuri (lame sau fascicule): unul posterior și altul anterior, separate prin țesut
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]