19,941 matches
-
un chel care și face bucle”. Contrariat de vederea celor doi, mă întreb (se înțelege, retoric) dacă acest gen de nesinceritate e singurul pe care îl practică? * Am telefonat la Comitetul de Cultură să întreb la ce oră va începe mîine ședința. Mi a răspuns Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii Călinesciene”, alături de Pompiliu Marcea și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și «vechilor inerții», «a pregătit pămîntul pentru evul de aur», s-a entuziasmat de felul în care «se desăvîrșește socialismul». N-ai de unde să știi, nu veniseși încă în Bacău. Ca să te informezi asupra acestui capitol, am să-ți aduc mîine cîteva culegeri literare editate de Casa Regională a Creației Populare la începutul anilor ’60, pînă la apariția revistei «Ateneu»”. Mi-a adus numai Anii tinereții noastre (Poeme, 1961), scuzîndu-se că pe celelalte încă nu le-a găsit. O.G. figurează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care o slujește docil, nu-l ajută să depășească starea de marasm. Se simte singur, din ce în ce mai singur, în „marea umană”. Citește, scrie, dar fără elan. * Următoarea parafrază ar putea fi o regulă pentru ținerea oricărui jurnal: „Nu amîna pe mîine ceea ce poți nota azi”. *Un nou exces. Nu mă surprinde, totuși mă dezgustă. Iată cum arată numărul din august 1984. „Cap” roșu. Pagina 1 înrămată în chenar lat, floral, cu bordură tricolor. Prima treime e ocupată de un citat din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a răspuns, vădit derutat, Vasile. „Să știi, tovarășu’ Sp., să știi, că de asta te plătește - și încă bine - redacția!” Ofensat, Sp. a dat să protesteze. „Din clipa asta nu mai am ce discuta cu dumneata”, l-a întrerupt R.C. „Mîine, cel tîrziu poimîine, îmi aduci recenzia. Am terminat. Hai, fuguța, la treabă!” „Bine, șefule”, a răspuns moale, cel expediat. Apoi, după o clipă de ezitare: „Ai cumva volumul de care ziceai (vechea lor camaraderie spărgea din cînd în cînd crusta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul să fie „nimicit” (compromis), ele se termină dezastruos. Aproape sigur, cel de care azi ți se face milă (sau silă) mîine va „voma cu condeiul” asupra ta. *Genoiu a început analiza „sectorului Arte”, spunînd: „E unul dintre cele mai importante sectoare ale redacției”. De toate sînt trei, plus secretariatul. Mă rog, nu această clasificare m-a iritat, ci faptul că, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
călcîie?” Blîndețea, de care face uneori caz, și umorul, dovedit atunci cînd la mijloc sînt alții, au dispărut. Spre norocul ei, C. era învoită. Altminteri, în fața agresivității lui, ar fi rămas, pentru a o mai cita o dată, „țeapănă și proastă”. Mîine e duminică, zi de reflecție. *În Pages détachées, Ernest Renan spune că ar dori să renască (din rațiuni de studiu) ca femeie: „M-am tot gîndit la acest lucru. Într-o altă lume aș vrea să vorbesc femeiește, cu glas
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bogăție. «Nene, mi-a răspuns, eu scot și 25.000 de lei (adică zece salarii medii - n.m.) la un singur transport. Azi, de pildă, car pește. Ăia de la iaz îmi dau 9 tone și îmi marchează 6. Diferența o împărțim. Mîine, car lînă. O preiau uscată, pe drum o stropesc cu apă și cîștig 40-50 de kilograme. La un transport cu frigorifera îmi iese iarăși ceva». Să vezi însă mai departe - mi-a atras atenția T. - cum îi umblă mintea la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori stres. E, ca și la începuturile cunoștinței noastre, bine dispus, zîmbitor. *Văd cîțiva țigănuși aruncînd cu pietre în jgheabul toboganului în care tocmai s-au jucat și simt că mă bat gînduri „de dreapta”. Ăștia distrug azi un tobogan, mîine o bancă, poimîine un scrînciob. Nimeni nu le zice nimic. „Ce, vrei să mă pun rău cu țiganii?” De ce nu? Ei nu cotizează, nu plătesc impozite, nu efectuează zile de muncă în folosul obștesc. Vegetează la umbra numeroaselor ajutoare „date
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ciuda numărului de cărți publicate, nu și-a găsit încă genul potrivit cu calitățile sale. Supărător e faptul că aceste „pseudopoeme”, asortate cu spirite de revistă, sînt receptate ca probe de curaj moral și estetic. Sînt sigur, în conversațiile lor de mîine și de poimîine, rememorînd cît de „drăguță” a fost șezătoarea literară la care, vrînd-nevrînd, au asistat, doamnele învățătoare și profesoare le vor da o notă mai bună decît celorlalte poeme citite, ba se vor întinde cu aprecierile și mai sus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
judeci un om la beție. El duce, într-adevăr, către ideea de cumpătare și discreție. Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace în antipatiile sale: ieri față de tine, de Genaru, Savin, Cimpoeșu, azi față de Carmen, mîine, poate, din nou, față de mine. Paradoxal, însă manifestările sale agresive au, majoritatea, un resort defensiv. A. e un bun „tovarăș de drum”, dacă drumul e cel ales de el. *Biroul meu e așezat între cel al lui Sporici și cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecere pe la noi. Merg, firește, cu mîinile vîrîte adînc în buzunare. Cei mai mulți sînt, nu încape îndoială, vagabonzi, bișnițari. Acești barbari iviți din socialismul nostru, inși crescuți în afara ideii de muncă („astă pleavă, ăst gunoi...”), vor fi, probabil, învingătorii lumii de mîine. Lucrul cel mai surprinzător aflat de la Matei Alexescu (cu care am stat de vorbă pentru a-i scrie un „profil”) e că poeții frecventează rar observatoarele astronomice. Timp de 18 ani cît a fost director al Observatorului Popular din București
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte ori acesta va intra la el cu intenția de a-l lua la rost. * Cineva mi-a amintit vorba rusului care spunea că „viața noastră e alcătuită din victorii zilnice: azi victoria de a fi făcut rost de carne, mîine de fasole sau de cartofi, și tot așa.” Zîmbind, am început să socotesc zilele mele fără nici o victorie. *Sînt singurul din neamul meu interesat de viața bunicului din America. Ceilalți nu cred că s-au gîndit ori că se gîndesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și valorile patriei”. Felul în care a trăit generația din care fac parte ar putea fi rezumat cu versurile lui Victor Hugo: „...demain! et puis demain encore, / Et puis toujours, demain!...” puse de Traian Demetrescu motto la poemul „Ziua de mîine”. Am fost mereu amînați: la anul, în cincinalul următor, în societatea multilateral dezvoltată, în comunism. Sîntem obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu se reface de azi-pe mîine. În publicistică, de pildă, rareori nou-veniții reușesc să fie la înălțimea titularilor cu care ne-am „întreținut” ani în șir. Iată, pe locul rubricii lui șerban Cioculescu din „România literară” apar, firește, articole, dar, în ciuda faptului că autorul lor e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu ochiul în cîteva rînduri nouă, celor de vizavi, adică: „Lăsați-l să spună orice, nu mai contează!”. Apoi, cînd a luat ea însăși cuvîntul, l-a consolat cam așa: „toți care avem funcții putem fi «rotiți», schimbați: astăzi eu, mîine tovarășul Enășoae (P.), sau altcineva”. Însă Enășoae nu s-a dezis de omul său, ci l-a lăudat: „cît a fost redactor șef, a muncit”, „a adus colaborări prestigioase”, „a impus revista acolo unde este”. Cînd e în prezidii, el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
invitației Centrului Beaubourg de a-i avea ca oaspeți pe Ana Blandiana, Sorin Mărculescu, ștefan Augustin Doinaș și Mircea Dinescu) și mă gîndesc la risipa de nervi și la tenacitatea folosită de ea pentru a face posibil un bine care mîine va fi uitat. Rezistența sa vine, probabil, din ideea că are o audiență foarte largă printre intelectuali. O bună parte dintre aceștia o ascultă cu maximă atenție și-o aprobă; alții însă, din contra, o ascultă ca s-o acuze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Doamnă, sînteți frumoasă ca Imperiul Roman!” Pînă la coborîre, s-a plîns că-i „hodorog, dar deștept ca nimeni altul” și a început să recite din Eminescu și (amestecînd versurile) Minulescu! În timp ce eu sînt decepționat și nesigur de ziua de mîine, există inși care au proiecte, matematic calculate, pentru ei și copiii lor. Azi am stat de vorbă cu unul dintre aceștia. Odrasla lui abia a luat examenul de treaptă, nu știe prea bine părțile corpului, dar el îl și vede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un somn liniștit, odihnitor? Cu ce figuri vor sta mîine în fața celor din sală? Se vor uita în ochii lor cu încrederea de altădată? Vor citi în ei aceeași loialitate? De fapt, Congresul nu mă interesează defel, pentru că i cunosc „documentele”, știu ce „perspective” trasează. Ceea ce mă interesează e cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
necesar, nu numai pentru că are mai mult timp și cunoaște tot materialul ce v-a fost dat, dar această preocupare Îi poate fi un binevenit suport moral. În privința unor lucruri pe care le-am promis, am aranjat ca chiar de mâine să merg cu un coleg care are aparat de fotografiat, la cimitirul Ghencea Militar, pentru a face o fotografie a mormântului lui Oscar Pursch. Am vorbit de asemenea cu D-l Potopin pentru a obține o fotocopie de pe partitura care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a bucurat nespus. Continuu a crede că Dumnezeu l-a Înzestrat și i-a dat misiunea pe care au avut-o unii din Înaintașii noștri de a contribui la adâncirea fenomenului artistic. Va rămâne sigur În Istoria literaturii noastre de mâine cu faptele literare de azi. Așa cred că-și scriu popoarele istoria culturii, artei, literaturii cu oameni care se luptă În toate colțurile Țării și nu lasă să se stingă luminile, chiar dacă bat vânturi potrivnice. Trebuie să citez un pasaj
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
conferenția În județul Dv., atât mai mult cu cât am văzut că ați chemat la Întreceri Întreaga țară. Cu cele mai afectuoase sentimente, La mulți ani! Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu 12 31 dec. 1975, București Mult Stimate Domnule Dimitriu, Mâine intrăm În noul an 1976. Cu emoție Îmi amintesc de amabilele Dv. atenții, auspiciindu-mi-se atâtea rodnice conferințe la Suceava și Fălticeni. 837 Dv. și dl. prof. Bălan m-ați impresionat adânc prin devotamentul pentru tot ce reprezintă cultură și patriotism
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
altă parte nu trebuie uitat că nu s-a putut afirma ca poetă originală fiindcă a trăit zilele dureroase pentru literatura noastră, când trebuia să te conformezi unor tipare streine oricărei arte poetice. Asta pentru a nu spune prea mult. Mâine voi da la dactilografiere prefața pe care am scris-o și pe care am să v-o remit În original ca anexă la prezenta scrisoare, probabil de-abia În două zile. Deci să nu vă mire discrepanța dintre data mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mi-a spus - „sunt prietenul d-lui Dimitriu, am să vă vizitez Împreună cu el, la Fălticeni”427. Am spus, „vă rog, cu multă plăcere”. Dar Încă este rece, faci bine că pe asemene vreme, nu te deplasezi. Pe aici, nimica, mâine sunt invitat, vorbește prof. Homescu 428, la Casa de Cultură. De la liceu am primit o adresă care mi-a făcut plăcere. Le-a plăcut materialul pe care l-am dat (plin de frumusețe și lirism) (...). Am mai lucrat puțin. Nădăjduiesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trimis cu un bilet pe str. Leontin Sălăjan la serviciul de pașapoarte să-l căutăm pe dlui Florescu sau pe dl Danciu. După câteva ore de așteptare, am reușit să dăm biletul dl Florescu. Ne a răspuns: S-a făcut, mâine după-masă veniți cu banii, ne întâlnim pe str. Timocului nr. 29. O căutați pe doamna Areta și, dacă eu voi întârzia puțin, mă așteptați până sosesc. După venirea noastră la adresa menționată mai sus, după câteva minute, a sosit și dl
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le faceți și care costă țara milioane de lei valută? Mâncare nu avem, pentru că exportăm tot ce e mai bun și noi mâncăm gunoaiele care ne rămân, industria este prost organizată și necompetitivă, agricultura își târâie zilele de azi pe mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă jalea, îți vine să plângi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]