19,069 matches
-
5-6, în PSB, vol. 57, p. 794-795) „Când tăgăduiești pe unul singur Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ai tăgăduit totul. În aceasta stă rațiunea tainei bisericești și a dreptei credințe, că, acela care tăgăduiește o parte a tainei, nu poate mărturisi partea cealaltă. Căci atât de legate și de încorporate sunt toate, încât nu poate fi una fără alta, ci cel ce a tăgăduit numai o parte din toate, nu-i mai folosește la nimic să le creadă pe celelalte toate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celelalte toate. Dacă tăgăduiești că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu, este de trebuință ca, tăgăduind pe Fiul lui Dumnezeu, să-l tăgăduiești și pe Tatăl, fiindcă, după cum spune Dumnezeu Însuși, Oricine tăgăduiește pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturisește pe Fiul are și pe Tatăl (I In. 2, 28). Tăgăduind astfel pe Cel născut, îl negi și pe Cel ce L-a născut. Tăgăduind că este Fiul lui Dumnezeu Cel născut în trup, urmează să tăgăduiești și pe cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o ațintesc asupra lui. Așa este și Biserica atotslăvită a lui Dumnezeu, care întrece în chip real cea mai curată natură a aurului. Ea e nealterată, ca una ce nu are nici un amestec străin în învățătura ei tainică despre Dumnezeu, mărturisită prin credință; e curată, întrucât strălucește de lumina și de slava virtuților; e neîntinată, nefiind pătată de nici o murdărie a patimilor; e neprihănită, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Trăind în împrejurările pământești, ea nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 44, p. 90-91) „Așadar, numai aceasta este credința sobornicească a întregii Biserici, numai aceasta este adevărată, pentru care Domnul Iisus Hristos este precum om, la fel și Dumnezeu, precum Dumnezeu, la fel și om. Oricine nu-L mărturisește pe Iisus nu este de la Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea a V-a, cap. X, 5, în PSB, vol. 57, p. 829) „Mulți pretind că sunt adepți ai religiei creștine. Dar această credință este mare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 72, p. 17) „... cum am învățat și cuget și cred și am primit de la Părinți, așa vorbesc”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 15, în PSB, vol. 81, p. 143) „Și e propriu adevăratei credințe să mărturisim ceea ce am fost învățați să gândim”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 17, în PSB, vol. 81, p. 148) „... să ținem binecredincioasa mărturisire a Părinților”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Scrieri, 6, în PSB, vol. 81, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zidiți pe temelia apostolilor, ci 108 deasupra fiind zidiți, adică zidiți peste ceva”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la titlul Faptelor apostolilor, (La începutul Faptelor Apostolilor - II), în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 313-317) „... mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor ...” „(Botezul - n.n.) se numește baie, pentru că suntem curățiți de păcate; se numește harismă, pentru că ni se șterg pedepsele pentru păcate; se numește luminare, pentru că privim acea sfântă lumină mântuitoare, în care vedem cu pătrundere Dumnezeirea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai bine de 30 de ani la nivel local, regional și național. Astfel, dacă ascensiunea partidelor populiste are vreun impact asupra democrației liberale, acest lucru ar putea fi observat cel mai bine în Belgia. În programele sale, VB-ul își mărturisește adeziunea față de cele mai importante principii ale democrației liberale. Cu toate acestea, formațiunea susține o serie de propuneri care ar transforma Belgia într-o democrație populistă. De altfel, criticii argumentează că VB are o lectură selectivă a multor drepturi constituționale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mintea puțin deranjată” sau o „petit vșlo”... Cele trei principale motive de reticență față de consultație - A apela la consultație înseamnă a fi nebun (în comparație cu ceilalți). - A apela la consultație este o rușine (față de ceilalți). - A apela la consultație înseamnă să mărturisești că ai un eșec (în ceea ce te privește). 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Atunci când este vorba despre sănătate, și cu atât mai mult despre sănătate mentală, relația care se stabilește între un pacient și terapeutul său joacă un rol fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aceasta va fi sarcina cea mai dificilă. Terapeutul îi explică principiul progresiv al terapiei. Analizând nevoia pacientei de a nu eșua și frica sa de a nu fi judecată, terapeutul o ajută, utilizând interogarea socratică, să se exprime. Ea își mărturisește cu greu teama de a nu-l dezamăgi pe terapeut. Ar dori, spune în sfârșit aceasta, să fie o pacientă model. Terapeutul notează distorsiunea cognitivă și readaptează terapia, precizându-i că nu există în acest tratament un nivel de performanță
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
JȘrșmie, 37 de ani, funcționar superior, spune că este supus șefului său la serviciu. Are un program imposibil și se întoarce târziu acasă. Ii este greu să vină la consultație, deoarece pleacă adesea de la birou după ora 21. Așa după cum mărturisește singur: „Nu știu să spun nu; de altfel, asta nu se face, șeful meu n-ar suporta acest lucru”. JȘrșmie acceptă, răspunde tuturor cererilor superiorilor săi și ale colaboratorilor săi, suferă de stres și este aproape de epuizare, soția sa îl
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-și exprima așteptările în legătură cu grupul. Fiecare pacient enunță o regulă pe care ar dori s-o vadă respectată în cadrul grupului dar și o așteptare, sau o speranță, pe care o are vis-à-vis de grup pentru sine însuși. De exemplu, Christine mărturisește că are tendința de a se descuraja și cere să fie stimulată pentru a progresa. Joc de rol standard jucat de terapeuți Primul joc de rol permite definirea afirmării de sine și ilustrarea celor trei tipuri de comportamente (pasive, agresive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cumpărăturile mele (nu mi se mai întâmplă așa ceva, atât de multă atenție acord acestui lucru). Această teamă nu m-a mai părăsit nici până în prezent. Am mereu impresia că se agravează pe zi ce trece... Elemente anamnezice apărute ulterior Isabelle mărturisește în timpul terapiei că a fost, de mai multe ori (de 5 pâna la 10 ori), la vârsta de zece ani, victima unor abuzuri sexuale din partea unui verișor care avea aproximativ cincisprezece ani. Păstra în legătură cu aceste abuzuri o amintire traumatizantă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
traumatizantă, cu manifestarea unor emoții cumplite atunci când se glumea în public pe seama sexului, și cu impresia că toată lumea își dădea seama că „exista ceva neclar la ea în legătură cu sexul”. In perioada respectivă a avut nevoie de mult timp până să mărturisească mamei sale despre ceea ce i s-a întâmplat, aceasta preferând, ea însăși, să nu vorbească despre acest lucru cu tatăl său... Prezentare și contact Isabelle, liniștită pentru faptul că a întâlnit o echipă care cunoaște acest gen de tulburări, vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cărți pe care tocmai a citit-o, a ultimei vacanțe, a unei amintiri din copilărie, a psihologiei părinților.... - Să vorbească despre anxietatea sa socială manifestată în diferite circumstanțe și față de diferiți interlocutori (comming out în legătură cu propria sa vulnerabilitate). - Să-și mărturisească limitele (terapeutul pune întrebări dificile, utilizând o enciclopedie sau un ziar). Efectuate în timpul terapiei de grup: - Să se demachieze și să asculte comentariile în legătură cu înroșirea, concentrându-se pe amplificarea jenei, acceptând-o și apoi observând diminuarea acesteia. - Să fie observată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai mult. Marie menționează faptul că neliniștile sale o împiedică să doarmă, fapt care dăunează puterii sale de concentrare la serviciu, o face să fie încordată și iritabilă și provoacă unele conflicte pe care le are cu copiii, care îi mărturisesc că se simt supravegheați în mod constant. Cu toate acestea, ea admite cu dificultate caracterul excesiv al neliniștilor sale, pretextând că existența mai multor pericole posibile justifică gândurile sale. Aceste elemente ilustrează posibilitățile cognitive ale pacientei în raport cu neliniștile sale (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
locuiau. - Mama sa lucra seara și Marie se ocupa de fratele și de surorile sale, situație care a obligat-o să devină mai repede responsabilă și prevăzătoare. Marie a rămas apropiată de fratele său care o sună pentru a-i mărturisi spaimele sale. Figura 1. Elementele obținute din analiza funcțională a neliniștilor lui Marie ANTICIPARE Situație Marie rămâne trează până când sosește fiica sa. Aceasta sosește târziu și trebuia să-i telefoneze. Cogniții Neliniști excesive și incontrolabile, gânduri reconfortante, altele Se întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
revede scena în imaginație, dar își afirmă drepturile și trebuințele; terapeutul sau pacientul adult servește drept model copilului de altădată. - refacerea relației parentale în imaginație: pacientul adult, eventual terapeutul, îi oferă copilului ceea ce-i lipsește în funcție de ceea ce copilul însuși a mărturisit. - scrisoarea către părinții care traumatizează: această scrisoare exprimă trebuințele, criticile pacientului; ea va fi citită în cadrul terapiei mai degrabă decât trimisă în realitate. Strategia comportamentală Rezultatul terapiei constă în abandonarea coping-urilor neadaptate care mențin schema, adică expunerea in vivo la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se dublează și s-a prăbușit într-o stare de depresie severă. A luat în greutate (59 kg) și a început atunci să abuzeze de laxative pentru a ajunge din nou la 55 kg. Epuizată și disperată, ea i-a mărturisit mamei sale că dorea să sfârșească cu viața. Aceasta a relatat situația medicului de familie, care a îndrumat-o pe Gwen spre un psiholog (pentru psihoterapie) și spre un psihiatru (pentru psihofarmacoterapie) specializați în terapii cognitiv-comportamentale. Principii terapeutice generale Terapia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în week-end. După o discuție în legătură cu acest subiect, terapeutul o invită să-i telefoneze prietenei care o sperie cel mai puțin, pentru a organiza o ieșire în week-end-ul următor. El îi propune să-i telefoneze imediat, în timpul ședinței. Gwen își mărturisește teama de a nu o deranja. La insistențele terapeutului, ea telefonează și obține o întâlnire. Gwen se liniștește și este mândră de ea. Restructurare cognitivă Pornind de la auto-observații, Gwen împreună cu terapeutul identifică mai multe evenimente stresante care au declanșat dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Aceasta se calmează și admite că îi este greu să aibă grijă de ea, mai ales atunci când își acordă dreptul de a mânca ceea ce dorește. Trecerea în revistă a sarcinilor și abordare interpersonală a doliului Gwen începe să plângă. Ea mărturisește că a consumat alcool și că a avut mai multe crize puternice de bulimie urmate de vomismente. In urma investigațiilor, se constată că aceasta se simte singură. Ea se gândește la relația sentimentală nereușită și la decesul bunicului său. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și violată în timp ce consuma alcool. Ea bea zi și noapte. Cere să fie spitalizată. Primele sale cuvinte sunt: „de această dată, eu sunt cea care vine, pentru mine... este prima dată în viața mea când îndrăznesc să vorbesc și să mărturisesc”. Ea este anxioasă, vorbește puțin și ține ochii plecați. Stabilirea raportului colaborativ Tratamentul cu ajutorul terapiilor cognitiv-comportamentale a unei probleme de alcoolo-dependență se bazează pe un raport colaborativ bine stabilit, care respectă realitatea pacientului. Pe parcursul stabilirii acestui raport colaborativ, examenele biologice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
origine biologică și un mediu invalidant, care prezintă dificultăți în a răspunde adecvat trebuințelor crescânde ale copilului. Cu cât mediul este disfuncțional, cu atât răspunsurile pe care le oferă acesta sunt invalidante: trei sferturi dintre persoanele care suferă de TPEL mărturisesc că au suferit de abuzuri sexuale sau fizice în timpul copilăriei, adică de patru până la cinci ori mai mult decât în cazul persoanelor care suferă de alte patologii psihiatrice. In acest context, însușirea de cunoștințe necesare unei gestionări competente a emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trăi emoția) și de conștiință evoluată (competențe pentru realizarea sintezei dintre raționamente și emoții). Doamna B. vorbește despre dificultățile pe care le întâmpină în încercarea de a intra în contact cu conștiința sa evoluată. In mai multe rânduri, ea își mărturisește teama că nu are o astfel de conștiință. Ea evaluează cu greutate dacă se află într-o stare de conștiință emoțională sau rațională, atât de mare este dificultatea pe care o întâmpină în a intra în contact cu senzațiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a se scuza înainte de ora fixată pentru întâlnire. Terapeutul îi reamintește data și ora următoarei ședințe și își exprimă satisfacția la ideea de a continua cu această ocazie travaliul terapeutic. In timpul desfășurării următoarei ședințe de terapie individuală, Doamna B. mărturisește că sentimentul de rușine provocat de faptul că nu și-a anunțat absența era atât de puternic încât, fără apelul telefonic din partea terapeutului, i-ar fi fost foarte dificil să vină la întâlnire. Supervizarea echipei Stresul provocat de terapia persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Care ascultă și se arată interesat de problemele celuilalt mai degrabă decât să vorbească el însuși. Se poate întâmpla ca însuși tatăl să traverseze o criză personală în legătură cu care s-a confesat fiului său, dezvăluindu-și propriile sale slăbiciuni și mărturisindu-și erorile din tinerețe, situație care consolidează efectele restructurării cognitive. Vezi mai sus. Terapeutul trebuie chiar, la sfârșitul unei ședințe, să efectueze o relaxare și să propună pacientului un scurt moment de repaos în sala de așteptare, înainte ca acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]