18,899 matches
-
hărți moderne a Regatului României, numită de către Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „"Harta celor trei Constantini"”. În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „"Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert"”. După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, a urmat cursurile Seminarului teologic pe care îl absolvă în anul 1862. A renunțat însă la
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
prăbușit, iar interiorul a ars complet. În această clădire erau conservate de cărți, unele rarisime, privitoare la istoria și la geografia Egiptului. Arhivele și aceste lucrări istorice au fost distruse, între care opt volume care făceau parte din ediția originală, tipărită în o mie de exemplare, a lucrării "Description de l'Égypte". "L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
fi în măsură să evalueze activitatea sa. La 19 martie 1954 judecătorul John D. Clifford, Jr. a ordonat ca toți acumulatorii, piese și instrucțiunile să fie distruse și cele mai multe dintre cărțile lui Reich care menționează orgonii să nu mai fie tipărite. Conform autorului Christopher Turner, ordinul a dus la o deteriorare suplimentară a sănătății mintale a lui Reich. De la începutul anului 1954 (cel puțin), el a început să creadă că planeta noastră a fost atacată de OZN-uri, sau de "energie
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
câteva modificări și adăugiri (vezi mai jos) Cea de-a 49-a pagină introduce 12 noi constelații (vezi mai jos) ale cerului austral, necunoscute de Ptolemeu întrucât sunt invizibile din bazinul mediteranean din cauza declinației prea joase. Ultimele două pagini sunt tipărite cu planisferele care reprezintă emisferele cerești nord și sud în totalitatea lor. Gravura paginii de titlu prezintă un motiv arhitectural, titlul complet fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare pe câte un piedestal, de o parte
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite pe aceeași filă, una pe față, iar cealaltă pe dos. Prin urmare, era imposibil să fie consultate amândouă simultan, reducându-se mult interesul ansamblului. În toate edițiile următoare (începând din 1624), verso-ul hărților a fost lăsat alb, iar tabelele
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
filă, una pe față, iar cealaltă pe dos. Prin urmare, era imposibil să fie consultate amândouă simultan, reducându-se mult interesul ansamblului. În toate edițiile următoare (începând din 1624), verso-ul hărților a fost lăsat alb, iar tabelele au fost tipărite separat. Cea de-a 49 ilustrație introduce 12 noi constelații australe menționate de navigatorii de la sfârșitul secolului al XVI-lea Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597. Ele sunt, într-o oarecare măsură, oficializate de Johann
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
situația, permițând relatarea unor evenimente fără a mai fi cenzurate ca până atunci. Astfel, Jókai a scris un roman intitulat "" pe care l-a publicat sub formă de foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, în 131 de numere tipărite în perioada 1 ianuarie - 10 octombrie 1869. El a fost editat în același an, 1869, de editura Athenaeum din Pesta în șase volume (având 163, 171, 163, 149, 193 și 244 de pagini). Acest roman nu mai apelează la alegorii
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Kiev, 1959) și română („Fiii omului cu inima de piatră”, Editura Minerva, București, 1970). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba română a fost realizată de Tudora Petcuț-Bondoc și Alexandru Bondoc și publicată în două volume tipărite în anul 1970 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți. "Fiii omului cu inima de piatră" a fost dramatizat de trei ori până în prezent. Prima dramatizare a fost realizată de însuși Jókai sub titlul " Caută inima" și
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în rev.: Bucovina, Bucovina literară (Cernăuți), Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt Moldovenesc(Chișinău),În muguriri(Fălticeni), Observatorul (Dorohoi), Păstorul Tutovei, Vestitorul satelor, Viața Basarabiei. A tipărit și câteva broșuri religioase: Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941), Mărturii împotriva stilismului(1941), Misiunea Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
saituri și camere de chat, în diverse formate încât un comentator a descris numărul drept „cel mai faimos de pe internet”. În decurs de o lună, numărul a fost distribuit pe un număr de peste 280 de mii de pagini, a fost tipărit pe tricouri și folosit în tatuaje și a apărut într-un videoclip pe YouTube vizionat de peste 45 de mii de ori. În septembrie 2009, o companie multinațională de produse petroliere - Trafigura - a obținut drept legal de interzicere contra ziarului "The
Efectul Streisand () [Corola-website/Science/334624_a_335953]
-
fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia predat în două săptămâni pentru a putea fi tipărit și publicat la timp. Mircea Eliade scria în memoriile sale că "„«Șarpele» este singura mea carte scrisă fără plan, fără să știu cum se va desfășura acțiunea și fără să-i cunosc sfârșitul. Este, fără îndoială, produsul pur al imaginației
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
vinde datorii pentru a finanța efortul de război. În colaborare cu Jay Cooke & Company a vândut obligațiuni de stat pentru război (denumite "5/20") în valoare de 500 de milioane de dolari în 1862. Prima bancnotă federală americană a fost tipărită în 1861-1862 în timp ce Chase era secretar al trezoreriei. Designul bancnotelor a fost responsabilitatea lui Chase. Încercând să-și promoveze cariera politică, și-a pus propriul chip pe diverse bancnote americane, începând cu cea de 1 dolar. La 10 octombrie 1862
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
pună presiune și pe Lincoln, amenințând repetat cu demisia, despre care știa că i-ar fi produs lui Lincoln dificultăți cu republicanii radicali. În cinstea introducerii sistemului modern de bancnote, a fost reprezentat pe bancnota de 10.000 de dolari tipărită între 1928 și 1946. Chase a fost cel care a insistat să se treacă fraza „In God We Trust” pe monedele americane în 1864. În iunie 1864, Lincoln l-a suprins pe Chase acceptându-i demisia cu care îl amenința
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
primit această onoare, și a primit numărul de ordine 46 în cadrul MOLLUS. Chipul lui Chase apare pe bancnota de 10.000 de dolari americani, bancnota cu cea mai mare valoare nominală care a circulat vreodată în SUA. Ea a fost tipărită ultima oară în 1945. În 1969, Rezerva Federală a început să retragă din circulație bancnotele de valori nominale mari, toate bancnotele de 10.000 de dolari fiind retrase și distruse, cu excepția a 336. Comitatul Chase, Kansas și Chase City, Virginia
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
în anii 1924 și 1925 câteva povestiri vânătorești în revista săptămânală "Lumea", pe care o fondase în noiembrie 1924 împreună cu Tudor Arghezi și George Topîrceanu. Povestirile au fost adunate într-un volum intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În cuvântul înainte dedicat poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
al tovarășului meu, căruia nimic nu-i scapă din câte-i trec pe dinainte și care ține minte ani întregi intonația unei fraze și gestul cu care un biet pescar bătrân și-a alungat un țânțar de pe frunte”. Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Țara de dincolo de negură" cu o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și cu alte zece povestiri adăugate la sfârșit („Vânători
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Londra la 19 aprilie 1940 pentru a ocupa postul de atașat cultural la Legația României, predând anterior editurii Socec pentru publicare o versiune lărgită a nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”, împreună cu nuvela „Nopți la Serampore”. Volumul "Secretul doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Ea a făcut parte în același an din antologia "Vîrsta de aur a anticipației românești" (Editura Tineretului, București, 1969), editată sub îngrijirea lui Ion Hobana și care a încercat o recuperare
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
s-ar fi grăbit pentru că trebuia să-și plătească niște datorii ce ajungeau la scadență. Romanul " Omul de aur" a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, în 121 de numere tipărite în perioada 1 ianuarie - 22 septembrie 1872. El a fost editat în același an, 1872, de editura Athenaeum din Pesta în cinci volume. La sfârșitul anului 1871 Jókai a semnat un contract pentru realizarea unei traduceri în limba germană: În jurul
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
fost prezentată ca o poveste de sine stătătoare, fără a se referi la dezrădăcinarea personajelor în mijlocul naturii. Prima traducere integrală a fost realizată de Sever Noran și publicată sub titlul "Omul de aur" într-un volum de 637 de pagini tipărit în anul 1959 de Editura Tineretului din București. Ea a fost republicată în două volume tipărite în anul 1972 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți, și apoi reeditată de mai multe ori. Prima dramatizare a romanului
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
naturii. Prima traducere integrală a fost realizată de Sever Noran și publicată sub titlul "Omul de aur" într-un volum de 637 de pagini tipărit în anul 1959 de Editura Tineretului din București. Ea a fost republicată în două volume tipărite în anul 1972 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți, și apoi reeditată de mai multe ori. Prima dramatizare a romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Alte persoane au
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Stănescu, Eugen Comarnescu, Adrian Păunescu, prof. univ. dr. Alejandro Franco-DHC la Rio de Janeiro-Brazilia, Coriolan Păunescu, Constantin Frosin, Ion Saizu, Corneliu Vadim Tudor, Lazăr Lădariu, Artur Silvestri, Anton Stanciu, Eugen Caraghiaur-Canada și alții - director executiv Editura POMPIDU, care deja a tipărit 27 volume ale diferitor autori; director executiv al Tipografiei cu același nume - jurnalist în Uniunea Europeană, certificat de Romania Gateway; Omul anilor 2002 și 2003 în Statele Unite, inclus în celebrul dicționar WHO’S WHO; premiat la diferite festivaluri de umor, realizator
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
crescut la 700 de frați și a devenit curând un centru de pelerinaj, dar și de adăpostire a refugiaților. Starețul Paisie a tradus din operele Sfinților Părinți și a finalizat traducerea în slavonă a "Filocaliei", care, în 1793, a fost tipărită în Rusia. Au fost identificate aproximativ 300 de manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el însuși. În 1790 Paisie a primit schima cea mare și a fost ridicat la rangul de arhimandrit cu prilejul unei vizite la mănăstire
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
sunete naturale, cum sunt cele produse de surf, vânt, fulger și animale (inclusiv cântecele păsărilor și balenelor). Ei au adăugat selecții muzicale din culturi și ere diferite, formule de salut vorbite în 55 de limbi clasice și moderne, precum și mesaje tipărite din partea președintelui SUA Jimmy Carter și a Secretarului General ONU, Kurt Waldheim. Colecția de imagini include numeroase fotografii și diagrame alb-negru, dar și color. Primele imagini sunt de interes științific, indicând cantități matematice și fizice, Sistemul Solar și planetele sale
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]