189,794 matches
-
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare este un eveniment internațional anual, în care câinii sunt supuși la diferite probe de salvare. În 2009, campionatul s-a desfășurat între 1-5 iulie la Craiova, România. Acesta a fost organizat pentru prima dată în Europa de Est și, evident, pentru prima oară în România. Este al doilea Campionat Mondial, din istoria sa, în cadrul căruia
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
echipe, sosite din 13 țări: Austria, Belgia, Cehia, Croația, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Japonia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria. Ceremonia de deschidere s-a desfășurat în centrul orașului Craiova, în Piața Mihai Viteazul, în seara zilei de 1 iulie 2009. Probele de concurs s-au desfășurat în perioada 2-5 iulie 2009, simultan în 4 locații situate în Craiova și în împrejurimi: stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu, Liceul agricol Malu Mare, pădurea Bucovăț și lacul Preajba. Câinii au fost arbitrați de
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
a campionatului s-a desfășurat în după-amiaza zilei de 5 iulie 2009, pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. Arbirtrajul se realizează pe secțiuni (A - Specialitatea, B -Obediența și C - Dexteritatea). Cele patru specialități au în comun doar două secțiuni: proba de Obediență și proba de Dexteritate, ambele desfășurate pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. "Proba de căutare sub dărâmături (RH T)" a numărat la start 37 concurenți și s-a desfășurat la Liceul agricol Malu Mare. "Proba de căutare
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
desfășurat în după-amiaza zilei de 5 iulie 2009, pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. Arbirtrajul se realizează pe secțiuni (A - Specialitatea, B -Obediența și C - Dexteritatea). Cele patru specialități au în comun doar două secțiuni: proba de Obediență și proba de Dexteritate, ambele desfășurate pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. "Proba de căutare sub dărâmături (RH T)" a numărat la start 37 concurenți și s-a desfășurat la Liceul agricol Malu Mare. "Proba de căutare în teren accidentat (RH
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
fotbal Gică Popescu. Arbirtrajul se realizează pe secțiuni (A - Specialitatea, B -Obediența și C - Dexteritatea). Cele patru specialități au în comun doar două secțiuni: proba de Obediență și proba de Dexteritate, ambele desfășurate pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. "Proba de căutare sub dărâmături (RH T)" a numărat la start 37 concurenți și s-a desfășurat la Liceul agricol Malu Mare. "Proba de căutare în teren accidentat (RH FL)" a numărat la start 27 concurenți și s-a desfășurat în
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
două secțiuni: proba de Obediență și proba de Dexteritate, ambele desfășurate pe stadionul Școlii de fotbal Gică Popescu. "Proba de căutare sub dărâmături (RH T)" a numărat la start 37 concurenți și s-a desfășurat la Liceul agricol Malu Mare. "Proba de căutare în teren accidentat (RH FL)" a numărat la start 27 concurenți și s-a desfășurat în zona pădurii Bucovăț. "Proba de urmă (RH F)" a numărat la start 9 concurenți și s-a desfășurat tot în zona pădurii
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
dărâmături (RH T)" a numărat la start 37 concurenți și s-a desfășurat la Liceul agricol Malu Mare. "Proba de căutare în teren accidentat (RH FL)" a numărat la start 27 concurenți și s-a desfășurat în zona pădurii Bucovăț. "Proba de urmă (RH F)" a numărat la start 9 concurenți și s-a desfășurat tot în zona pădurii Bucovăț. "Proba de salvare din apă (RH W)" a numărat la start 3 concurenți și s-a desfășurat la lacul Preajba. Pentru
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
căutare în teren accidentat (RH FL)" a numărat la start 27 concurenți și s-a desfășurat în zona pădurii Bucovăț. "Proba de urmă (RH F)" a numărat la start 9 concurenți și s-a desfășurat tot în zona pădurii Bucovăț. "Proba de salvare din apă (RH W)" a numărat la start 3 concurenți și s-a desfășurat la lacul Preajba. Pentru a putea fi acceptat în concurs, un câine salvator trebuie să aibă vârsta de minim 20 luni și să fi
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
Fédération Cynologique Internationale - Federația Chinologică Internațională) sau IRO. Nivelul de dificultate al Campionatului Mondial desfășurat în România a fost unul ridicat, astfel că s-au înregistrat numeroase ratări, iar unele poziții de pe podiumul de premiere au rămas neocupate. "Câștigătorii la proba de căutare sub dărâmături:" "Câștigătorii la proba de căutare în teren accidentat:" "Câștigătorii la proba de urmă:" "Câștigătorii la proba de salvare din apă:" "Câștigătorii pe echipe:"
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
IRO. Nivelul de dificultate al Campionatului Mondial desfășurat în România a fost unul ridicat, astfel că s-au înregistrat numeroase ratări, iar unele poziții de pe podiumul de premiere au rămas neocupate. "Câștigătorii la proba de căutare sub dărâmături:" "Câștigătorii la proba de căutare în teren accidentat:" "Câștigătorii la proba de urmă:" "Câștigătorii la proba de salvare din apă:" "Câștigătorii pe echipe:"
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
în România a fost unul ridicat, astfel că s-au înregistrat numeroase ratări, iar unele poziții de pe podiumul de premiere au rămas neocupate. "Câștigătorii la proba de căutare sub dărâmături:" "Câștigătorii la proba de căutare în teren accidentat:" "Câștigătorii la proba de urmă:" "Câștigătorii la proba de salvare din apă:" "Câștigătorii pe echipe:"
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
ridicat, astfel că s-au înregistrat numeroase ratări, iar unele poziții de pe podiumul de premiere au rămas neocupate. "Câștigătorii la proba de căutare sub dărâmături:" "Câștigătorii la proba de căutare în teren accidentat:" "Câștigătorii la proba de urmă:" "Câștigătorii la proba de salvare din apă:" "Câștigătorii pe echipe:"
Campionatul Mondial al Câinilor de Salvare 2009 () [Corola-website/Science/316465_a_317794]
-
șeful contraspionajului, constata în martie 1896 că adevăratul trădător era de fapt maiorul . Cu toate acestea, Statul Major a refuzat să revină asupra deciziei, și l-a transferat pe Picquart în Africa de Nord. În scopul de a atrage atenția asupra fragilității probelor contra lui Dreyfus, familia acestuia l-a contactat în iulie 1897 pe respectatul vicepreședinte al Senatului, , care după trei luni a anunțat că este convins de nevinovăția lui Dreyfus, și care l-a convins în acest sens pe , fost deputat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
este mai ferm decât Gobert, neexcluzând o copiere a scrisului lui Dreyfus. Ulterior însă, sub presiunea militarilor, el a afirmat că Dreyfus și-a schimbat scrisul și a dezvoltat o ipoteză a „autofalsificării”. La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală, în „ținută burgheză”, adică în civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada perfectă în dreptul francez: mărturisirea. Acesta urma să fie obținut prin
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
constau din misiva incriminată, a cărei examinare de către majoritatea experților, dar și de către noi, și de către martorii care au văzut-o, a prezentat, cu excepția unor neasemănări voluntare, o deplină similitudine cu scrisul autentic al căpitanului Dreyfus”. Chiar această lipsă de probe servește acuzării: „este o probă a vinovăției, deoarece Dreyfus a făcut totul să dispară”. Lipsa totală de neutralitate a actului de acuzare l-a făcut apoi pe Émile Zola să-l califice drept „monument de partizanat”. La 4 decembrie, cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cărei examinare de către majoritatea experților, dar și de către noi, și de către martorii care au văzut-o, a prezentat, cu excepția unor neasemănări voluntare, o deplină similitudine cu scrisul autentic al căpitanului Dreyfus”. Chiar această lipsă de probe servește acuzării: „este o probă a vinovăției, deoarece Dreyfus a făcut totul să dispară”. Lipsa totală de neutralitate a actului de acuzare l-a făcut apoi pe Émile Zola să-l califice drept „monument de partizanat”. La 4 decembrie, cu acest dosar, Dreyfus a fost
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind riscul de achitare. În această eventualitate, Secțiunea de Statistici pregătise un dosar ce conținea, în principiu, patru probe „absolute” ale vinovăției căpitanului Dreyfus, însoțite de o notă explicativă. Conținutul acestui dosar secret este necunoscut până în zilele noastre, întrucât nu s-a păstrat nicio arhivă cu aceste dovezi. Cercetări recente indică existența unei numerotări ce sugerează prezența a circa
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ale Serviciului de Statistici și a obiectului acestei alegeri documentare. Dosarul secret a fost trimis la începutul deliberărilor, în , președintelui curții marțiale, colonelul Émilien Maurel, din ordinul ministrului de război, generalul Mercier. Într-adevăr, în dreptul militar francez al vremii, toate probele vinovăției trebuie trimise și apărării în scopul de a fi dezbătute în contradictoriu, ceea ce nu era obligatoriu în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor în incinta tribunalului. Acest dosar conținea, în afara unor scrisori fără prea mult interes, dintre care câteva fuseseră fabricate, o probă rămasă celebră sub numele de „canalia de D...”. Era vorba de o scrisoare a atașatului militar german, Max von Schwartzkoppen adresată atașatului miltar italian Alessandro Panizzardi, interceptată de către SR. Se presupunea că misiva l-ar incrimina definitiv pe Dreyfus, întrucât
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
era el însuși conștient de fragilitatea dosarului de acuzare. La cererea superiorilor săi, , șeful statului major general, și generalul Gonse, el a fost însărcinat cu completarea dosarului în vederea evitării oricărei tentative de revizuire. Incapabil să găsească și cea mai mică probă, el s-a hotărât să fabrice una "a posteriori". Adevăratul vinovat de trădare a fost descoperit din întâmplare prin două moduri distincte; pe de o parte de către Mathieu Dreyfus, care a obținut denunțul bancherului Castro, și pe de altă parte
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Cavaignac a avut rezultat: deputații l-au ovaționat și au votat publicarea discursului cu reproducerea celor trei dovezi în toate cele ale Franței. Antidreyfusarzii au triumfat, dar Cavaignac a recunoscut implicit că apărarea lui Dreyfus nu avusese acces la toate probele: cererea de anulare formulată de Lucie Dreyfus a devenit acceptabilă. A doua zi, colonelul Picquart declara în "Le Temps" primului ministru: „sunt în stare să stabilesc în fața oricărei jurisdicții competente că cele două probe ce poartă data de 1894 nu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus nu avusese acces la toate probele: cererea de anulare formulată de Lucie Dreyfus a devenit acceptabilă. A doua zi, colonelul Picquart declara în "Le Temps" primului ministru: „sunt în stare să stabilesc în fața oricărei jurisdicții competente că cele două probe ce poartă data de 1894 nu i se poate aplica lui Dreyfus și că cea care poartă data de 1896 are toate caracteristicile unui fals”, ceea ce i-a adus încă unsprezece luni de închisoare. La 13 august seara, căpitanul Cuignet
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
El a abordat judicios dosarul și a cerut o anchetă suplimentară. Au fost interogați zece martori complementari, care au slăbit și mai mult versiunea statului major. În dezbaterea finală, într-o mostră de obiectivitate, președintele Ballot-Beaupré a demonstrat inutilitatea ca probă a borderoului, singura dovadă împotriva lui Dreyfus. Procurorul Manau l-a informat în acest sens pe președintele completului. Avocatul Mornard care o reprezenta pe Lucie Dreyfus a pledat fără dificultăți și fără opoziția parchetului. La 3 iunie 1899, camerele reunite
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sentința din 1894 într-o ședință solemnă. Cazul a fost retrimis curții marțiale din Rennes. Consecințele au fost imediate: Zola, exilat în Anglia, s-a întors în țară, Picquart a fost eliberat, Mercier a fost acuzat de comunicare ilegală a probelor. Prin această decizie, Curtea de Casație s-a impus ca autoritate veritabilă, capabilă să țină piept armatei și puterii politice. Pentru numeroși dreyfusarzi, această decizie era anticamera achitării căpitanului; ei uitau că tot armata îl va judeca. Curtea, prin decizia
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pe partizanii săi și pe unii dintre adversari. În ciuda stării sale fizice degradate, el stăpânea cu totul dosarul, pe care l-a analizat în doar câteva săptămâni. Tot statul major a depus mărturie împotriva lui Dreyfus fără a prezenta vreo probă. Ei doar s-au încăpățânat și au considerat nule mărturisirile lui Henry și Esterházy. Procesul a tins să degenereze, în măsura în care deciziile Curții de Casație nu mai erau luate în considerare. S-a discutat mai ales despre borderou, deși se stabilise
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]