190,155 matches
-
târgul și ținutul Orheiului, publicate cu un studiu introductiv de Sava Aurel", Institutul de Istorie Națională din București, București,1944, LV+561p, B.A.R.: II 234647+; B.C.U.+.+ B.J.Iași: III 15274 14. "Regulamentele Organice ale Valahiei si Moldovei: textele puse în aplicare la 1 iulie 1831 în Valahia și la 1 ianuarie 1832 în Moldova", Întreprinderile "Eminescu", București, 1944, Colecțiunea vechilor legiuiri administrative, B.C.U. Cota: 84875 15. "Vasile Kogălniceanu vel căpitan (cca. 1685-1750)", Fundația Culturală Mihail Kogălniceanu, București
Listă cu articole publicate de Aurel Sava () [Corola-website/Science/327218_a_328547]
-
refuză să rămână tributar tehnicii străinătății și învinge îndoielile colectivului. Decis să demonstreze că este posibil și un alt tip de film de uzină «extemporal» la care regizorii noștri cădeau pe capete, Nicolaescu recurge, imprudent, la puerilitatea versatilă a unui text rudimentar și demagogic scris de Francisc Munteanu. Realizatorul, face din el, pretext pentru a readuce, în lumina proiectoarelor, justițiarul dur, violent, dar mereu drept și bine intenționat, actualizând silueta comisarilor Moldovan, Miclovan etc. în ambianța paradoxală a construcției pașnice, plasând
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
așezat, renunțând la căutarea esenței vieții. Zamfirescu relatează drumul spre casă al unei bătrâne oarbe însoțită printre străini de o copilă. Pe drum, cele două fac mai multe popasuri, bătrâna așezându-se pe un scaun, iar fata citindu-i un text ritualic de o rară frumusețe dintr-o carte. Ele hoinăresc prin gări fără a găsi drumul dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
că nuvela „scurtă și destul de enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
reviste militare, , ofițer de carieră care se inspiră, cu deosebire în proză, din viața cazonă contemporană (dar și din cea devenită istorie), valorificând, nu o dată, propria experiență, dar depășind prin construcție, prin complexitate și prin seriozitatea problematicii convenționalismul binecunoscut al textelor „tematice”, a tipărit de curând o carte ce pare scrisă într-un moment de relaxare și chiar de predispoziție ludică, intitulând-o „Femeia ca obiect de studiu”. [...] Într-un fel, cartea de acum nu aduce foarte multe lucruri noi: și
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
erau cunoscute din „Diribiștii”, din „Duelul condamnaților” sau din „Si pace va fi în inima mea”. Aici se produce, totuși, o maturizare stilistică, inclusiv la nivelul dozării: a mizei, a mijloacelor, a încărcăturii simbolice si a semnificației. Calitatea principală a textului de acum pare tonul bine găsit, constând într-o oralitate plăcută și fără excese, pigmentată de elementele de argou cazon, potrivite istorisirilor când piperate, când pline de poezie, dar întotdeauna punctate ironic (sau autoironic). [...] Portretele feminine sunt aproape toate senzuale
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
suflet) nu se înrudește cu "ătman". Este derivat din latinul "anima" (respirație,suflet) ce se înrudește cu sanscritul "ánilaḥ" (vânt). Deși "ánilaḥ" și "ătman" au înțelesuri asemănătoare, nu sunt înrudite etimologic. Ceea mai veche menționare a cuvântului "atman" într-un text poate fi găsită chiar în Vede, mai exact în (RV X. 97. 11), ceea ce arată că acest concept a existat încă de la început, fiind un concept fundamental în hinduism. , un gramatician antic, comentând versurile Rig vedei, consideră următoarele înțelesuri ale
Atman () [Corola-website/Science/327276_a_328605]
-
desfășurat în perioada 15 martie - 25 iunie 1976. Prima variantă a fost vizionată la 4 iulie 1976 de către directorul V. Nicolescu de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.), fiind solicitate operațiuni de montaj (scurtarea momentelor coregrafice), revizuirea postsincronului și refacerea textelor unor dialoguri și ale cântecelor. Actorul Jorj Voicu o interpreta pe Sfânta Duminică, dar conducerea C.C.E.S. a considerat că acel personaj "„e o apariție șocantă, oarecum licențioasă”", iar personajul a fost scos din varianta finală. Regizorul a gândit filmul "„ca
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
नेश्वर; IAST: Vighneśvara), patron al artelor și științelor, zeul al intelectului și întelepciunii. Este invocat și onorat la începutul ritualurilor și ceremoniilor ca Patron al Literelor în timpul perioadelor ce implică scrisul, examene, proiecte etc. Mai multe texte conțin asociate cu nașterea sa și scot în evidență și explică particularitățile sale iconografice atît de distincte. Ganesha apare ca o zeitate distinctă în forma cunoscută în secolele 4-5 en, în timpul , deși există și mărturii vedice și prevedice . Popularitatea sa
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
oferă multe explicații despre cum și-a obținut capul de elefant. Una din formele cel mai populare, "Heramba-Ganapati", are cinci capete de elefant, existând și alte variații mai puțin comune în numărul de capete cu care este reprezentat. În timp ce unele texte spun că Ganesha s-a născut cu capul de elefant, în cele mai multe povestiri își obtine capul de elefant ulterior. Motivul cel mai recurent în aceste povestiri este că Ganesha a fost creat de către Parvati din lut pentru a o proteja
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
înlocuiți de gali). a influențat limba latină, dar a fost până la urmă complet înlocuită de aceasta. Până acum s-au găsit aproximativ 10 000 de inscripții etrusce, din care doar câteva sunt de o lungime considerabilă, unele inscripții bilingve cu texte latine, grecești sau feniciene, și câteva cuvinte de împrumut, inclusiv numele Roma, din cuvântul etrusc "Ruma", dar influența etruscă a fost semnificativă. Limba etruscă a fost atestată din anul 700 î.Hr. până în anul 50 d.Hr. și nu este înrudită
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
altă limbă în viață. Mai demult era considerată o limbă izolată, dar acum se consideră că făcea parte din familia tirseniană, împreună cu limba retică din Munții Alpi și limba lemniană din insula Lemnos din Marea Egee. Cum nu există documente sau texte mai lungi, relațiile mai largi ale familiei tirseniene sunt neclare. O legătură cu limbile anatoliene sau cu limba proto-indo-europeană, a fost sugerată. Lingviștii ruși, ca Serghei Starostin au sugerat o legătură cu supergrupa Dené-Caucaziană, o grupare neacceptată în majoritatea cercurilor
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
tăblița de plumb cu inscripție în limba galica descoperită la aria de săpături arheologice Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic al textului permit să se concludă că aceasta este un exemplu de "defixio". Datata ca fiind de la perioada iulio-claudiană că și celelalte artifacte din aceeași săpătura, tăblița este
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic al textului permit să se concludă că aceasta este un exemplu de "defixio". Datata ca fiind de la perioada iulio-claudiană că și celelalte artifacte din aceeași săpătura, tăblița este un dreptunghi de 6 cm pe 4. Textul are douăsprezece versuri și este scris
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
tinerețe Maponos și subiectul magic al textului permit să se concludă că aceasta este un exemplu de "defixio". Datata ca fiind de la perioada iulio-claudiană că și celelalte artifacte din aceeași săpătura, tăblița este un dreptunghi de 6 cm pe 4. Textul are douăsprezece versuri și este scris cu litere foarte mici, de la 1 la 2 mm. <poem> andedion uediIumi diIiuion risun artiu mapon aruerriIatin lopites snIeððdic sos brixtia anderon c lucionfloronnigrinon adgarionaemilI on paterin claudIon legitumon caelion pelign claudío pelign marcion
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
viață (triburi) decât de etnie. Deși cauza virozei respiratorii a fost identificată abia începând din anii 1950, boala a fost prezentă la om din timpuri străvechi. Simptomele sale și tratamentul au fost descrise în papirusul egiptean Ebers, cel mai vechi text medical existent, scris înainte de secolul 16 î.e.n. Numele de „răceală” a început să fie folosit începând cu secolul al-XVI-lea datorită similitudinii dintre simptomele sale și cele în urma expunerii la vremea rece. În Marea Britanie, unitatea de cercetare a virozei respiratorii ("Common
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
o copie pozitivă pe 16 mm, incompletă și într-o stare foarte proastă. Regizorul i-a telefonat atunci colonelului care conducea Arhiva Națională și l-a rugat să caute o cutie cu peliculă pe care lipise el-însuși o etichetă cu textul „Negativ film 35 mm, Jilava - 1946”. După o săptămână, colonelul a reușit să găsească cutia în care se afla negativul materialului filmat de Ovidiu Gologan. Regizorul a introdus aceste secvențe la începutul filmului său. Filmul a fost realizat de Star
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
L-am invitat la o întâlnire cu studenții Facultății de Jurnalistică din Sibiu. Era la scurtă vreme după întoarcerea sa din Austria unde, timp de un an, a jucat la un teatru vienez. Cu toate că nu cunoștea limba germană, a învățat textul rolului pe de rost, gazdele fiind uimite de accentul german perfect pe care l-a dobândit într-un foarte scurt timp. În dialogul cu studenții, le-a vorbit despre pasiune, despre perseverență, despre dăruire,despre bucuria muncii, despre asumarea unui
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
breasla calicilor condusă de Marele Coțcar (Ion Marinescu), „regele vagabonzilor”. Dezgustat de comportamentul mârșav al Catherinei de Vaucelles, Villon compune un pamflet în care dezvăluie că aceasta avea relații imorale cu Philippe Sermoise. Datorită Bastardului, care devenise informator al poliției, textul poemului ajunge la Sermoise. Acesta din urmă îl atacă pe stradă pe Villon cu un cuțit și îi taie buza, dar este ucis în încăierare. Nefiind primit de vagabonzi, poetul părăsește Parisul într-o căruță cu bălegar, alături de prietenii săi
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Într-un interviu acordat revistei Cinema în 1985, Gopo a povestit că „Povestea lui Harap-Alb” l-a frământat cel mai mult dintre toate basmele lui Ion Creangă, căutând să înțeleagă de ce personajul principal se numește Harap-Alb. El a descoperit în text unele "„noduri complicate, încifrate, ermetice aproape prin semnificațiile lor”". Filmul a intrat în faza de producție la 10 februarie 1964, el fiind realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Filmările au avut loc în perioada 9 martie - 26 aprilie
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Filmările au avut loc în perioada 9 martie - 26 aprilie 1965; cadrele exterioare au fost filmate la Buftea, Străulești și Snagov, iar cele interioare la Buftea. Regizorul a operat unele modificări față de textul basmului. Astfel, pe lângă procedeul „basmului în basm”, el l-a reprezentat pe personajul principal altfel decât în mod tradițional: Harap-Alb-ul interpretat de Florin Piersic era indecis, fricos și cam prostuț, pe când Spânul era un "„tip fermecător, cu bogat... păr negru
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
a solicitat cel mai mult imaginația lui Gopo. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "De-aș fi... Harap Alb" „i-a solicitat la maximum imaginația [regizorului - n.n.], dovada fiind și marile libertăți luate față de textul originar”. Personajul principal este „cam prostuț și cam fricos”, în timp ce Spânul este „un tip fermecător, cu bogat păr negru”. El laudă decorurile somptuoase și baroce, „cu trimiteri exuberante sau ironice la tablouri celebre, cu o cromatică intensă și cu sugestii
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
cu personajul principal, fiind folosit procedeului „basmului în basm” cu schimbări de roluri, dedublările și deghizări. Lazăr consideră că "De-aș fi... Harap Alb" este "„prima și, până acum, poate cea mai reușită interpretare cinematografică postmodernă de la noi a unui text canonizat”", regizorul sfidând regulile clasice. Filmul a obținut câteva premii la unele festivaluri de film din țară și din străinătate: Filmul a fost prezentat la a IV-a ediție a Festivalului Internațional al Filmului de la Moscova (5-20 iulie 1965). Delegația
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
fondează "Institut de Recherche en Sémiologie de l'Expression" („Institutul de cercetare pentru semiologia exprimării”). Institutul se concentreză pe cercetarea și dezvolatrea conceptului de „Formulare”. În ianuarie 2012, Stern îngrijește și editează cartea de proza și lirica care conține și textele prietenului sau decedat, Herbert Kalman: "Erinnerungen an Europa 1933-1949" („Amintiri din Europa 1939-1949”). Kalman și Stern s-au cunoscut și au devenit prieteni în timpul șederii în același lagăr pentru refugiați de război din Elveția, loc unde au fost scrise și
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
prietenului sau decedat, Herbert Kalman: "Erinnerungen an Europa 1933-1949" („Amintiri din Europa 1939-1949”). Kalman și Stern s-au cunoscut și au devenit prieteni în timpul șederii în același lagăr pentru refugiați de război din Elveția, loc unde au fost scrise și textele cuprinse în această carte.
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]