19,431 matches
-
redus, iar cazacii au negociat o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe Ivan Skoropadski, unul dintre „polcovnicii’ (coloneii) anti-mazepiști. Skoropadski milita pentru păstrarea autonomiei hetmanatului și privilegiilor aristocrației căzăcești, dar a avut mare grijă să evite o confruntare directă cu Rusia, căreia i-a rămas loial. Pentru a răspunde corespunzător cererilor imperiale, Skoropadski a permis staționarea pe teritoriul hetmanatului a zece regimente rusești. În
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
de drept al acestui din urmă stat. După Căderea Constantinopolelui, mitropolitul Moscovei a fost proclamat Patriarh al „Moscovei și al tuturor rușilor”. Presiunea expansionistă a catolicismului a culminat odată cu Uniunea de la Brest din 1596, prin care s-a încercat restrângerea autonomiei bisericilor ortodoxe din Ucraina, Polonia și Belarus și eventuala lor unire cu biserica romano-catolică. Populația ucraineană s-a opus unirii cu Roma, iar conștiința autonomiei religioase a înflorit în timpul campaniilor militare conduse de Bogdan Hmelnițki. Bogdan Hmelnițki era fiul unui
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
catolicismului a culminat odată cu Uniunea de la Brest din 1596, prin care s-a încercat restrângerea autonomiei bisericilor ortodoxe din Ucraina, Polonia și Belarus și eventuala lor unire cu biserica romano-catolică. Populația ucraineană s-a opus unirii cu Roma, iar conștiința autonomiei religioase a înflorit în timpul campaniilor militare conduse de Bogdan Hmelnițki. Bogdan Hmelnițki era fiul unui nobil ucrainean, care a primit o educație solidă într-un institut iezuit de învățământ. La vârsta de 22 de ani, el s-a alăturat tatălui
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Până la urmă însă, după ce a pus cap la cap toate informațiile cu privire la situația din țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor a fost cea care a făcut ca el să transforme o simplă rebeliune într-o mișcare de
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Deși Rzeczpospolita a încercat să recâștige controlul asupra teritoriilor locuite de cazaci (de exemplu, prin Tratatul de la Hadiaci din 1658), cazacii au devenit mai loiali Rusiei. Odată cu slăbirea continuă a Rzeczpospolitei, cazacii au fost integrați treptat în Imperiul Rus, iar autonomia lor a scăzut până la dispariție. Ultimele privilegii ale cazacilor au fost desființate după încheierea Războiului de șapte ani, în care o parte a cazacilor au luptat de partea Suediei. În momentul în care Polonia a fost împărțită în 1795 între
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Cazacii din Zaporijie, războinici organizați în formațiuni teritoriale militare, locuiau în zonele de-a lungul frontierei Rusiei cu Polonia și Hanatul Crimeii. Deși în timpul stăpânirii polono-lituaniene, cazacii fuseseră înrolați în armata Rzeczpospolitei în unitățile cazacilor înregistrați, ei au luptat pentru autonomiei, organizând mai multe revolte împotriva polonezilor. În 1648, cazacii și-au unit eforturile cu cele ale țăranilor ucraineni în timpul răscoalei lui Hmelnițki, izbucnită ca urmare a opresiunii sociale și religioase suferite în timpul dominației poloneze. La început, cazacii s-au aliat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
are ca obiectiv principale valorificarea experiențelor femeiești și feminine în mod similar cu cele bărbătești și masculine, iar din punct de vedere politic, își propune obținerea unui tratament egal față de norme, instituții, practici publice și private, egalitate de șanse în ceea ce privește autonomia și autoafirmarea persoanei. Ideile de bază de la care pornește feminsimul sunt: în mod universal, în cadrul tuturor culturilor și cvilizaților, femeile sunt aservite doar pentru că sunt femei; relațile de gen sunt concepute de culturile patriarhale ci nu naturale și pun femeia
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii și renunțând la abordarea victimistă anterioară (Miroiu, 2004, p. 79-81). El este o reacție la ideea de postfeminism și are la bază obținerea autonomiei prin valorizarea experiențelor specific femeiești și consideră că situația actuală, în care femeile sunt promovate ca obiecte sexuale, este un mod de manifestare al patriarhatului care încearcă să limiteze libertatea femeilor și accesul acestora la puterea politică (Popeangă, 2004). consideră
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
al populației din zonă. La scurtă vreme după proclamare, Rada a proclamat înființarea Republicii Populare a Kubanului, dar bolșevicii au desființat Parlamentul local. Deși cei mai mulți dintre cazaci au fost de partea Radei, alții s-au alăturat bolșevicilor, care le promisese autonomie. În martie 1918, după ofensiva încununătă cu succes a lui Kornilov, Rada s-a plasat sub autoritatea generalului. După moartea lui Kornilov din iunie 1918, Rada a semnat o înțelegere pentru formarea unei federații cu guvernul hatmanului Pavlo Skoropadski. Divizarea
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
naționalismul politic al lui Ceaușescu, Plenara PCR a aprobat înființarea unui sector al producției de apărare, în cadrul industriei naționale, sector care, până în 1964, a suportat efectele acordurilor de după războiul mondial, fiind practic desființat. După 10 ani de la Plenară, România dobândea autonomie față de industria sovietică de armament și de cea a membrilor pactului de la Varșovia, care, pâna în acel moment, asigurau necesarul de tehnică militară al armatei române. În anii 1980, 75% din necesarul de tehnică al armatei era asigurat din producția
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
de a-i mobiliza în anul 1815. Mișcarea carliștilor, care a supraviețuit până în zilele noastre începând cu izbucnirea Războaielor Carliste în 1833, este cel mai vechi grup contrarevoluționar din Spania. Carliștii susțin punctul de vedere legitimist al succesiunii regale și autonomia regională în cadrul monarhiei tradiționale și catolice. Războiul Civil Spaniol poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în 1936 împotriva Republicii Spaniole. Falangiștii considerau Constituția spaniolă din 1931 un document revoluționar
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
fost ales și hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoașterea canonică. În același an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o autonomie extinsă din partea acesteia. Înainte de 1941, o cincime din totalul populației estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupația Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creștină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică). În 1940 Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern a început un program general de dizolvare a oricărei independențe ecleziastice de pe teritoriul său. Totuși, autonomia Bisericii Estoniei a fost reactivată temporar din 1942 până în 1944, sub jurisdicție constantinopolitană. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din Sinodul Bisericii estoniene și a înființat o nouă organizație, Sinodul Diocezan. Credincioșii ortodocși din
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
se modifică în urma unui plan de restructurare internă. Societatea nou constituită, Marcegaglia Spa, va încopora prin fuziune fostele societăți Metallurgica Marcegaglia, Ipas și Tubi Acciaio. Compania Lombardia Tubi va încopora fosta societate Saom, în timp ce Trisider și Oto Mills își mențin autonomia în sectorul de distribuție și inginerie. În 1985, Grupul Marcegaglia continuă să-și extindă activitățile industriale prin achiziționarea a trei importante societăți ale grupului Maraldi: Maraldi Ravenna, Forlisider din Forlimpopoli (Forlì) și Salpa din Cervignano del Friuli (Udine), specializate în
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
liderul PNPR. În 1906, Straucher însuși, împreună cu avocatul-activist Max Diamant, a creat Partidul Popular-Național Evreiesc. La acel moment, opțiunea lui Straucher în favoarea secularismului evreiesc și a modernizării implicau eventual reevaluarea limbii idiș ca limbă națională a evreilor. După relatări, susținerea autonomiei și a identității idișiste provine din ideologia populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până acum văzut ca un dialect regional al limbii germane
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Amy Colin și Peter Rychlo văd acesta ca pe "unul dintre cele mai progresiste acorduri între grupurile etnice din Imperiul Austro-Ungar", și argumentează: "Creșterea tensiunilor etnice a necesitat un astfel de tratat pentru a proteja pacea în Bucovina prin asigurarea autonomiei etnice în luarea deciziilor politice [...]. Cooperarea fructoasă [...] a demonstrat că interacțiunea etnică pașnică era încă posibilă [în Bucovina] cu cinci ani înainte de izbucnirea primului război mondial." Acordul a prevăzut o largă reformă electorală care acorda o reprezentare proporțională grupurilor etnice
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
ruși, precum și sfârșitul amenințărilor la adresa securității Europei. Curând după aceea, el a participat la o mare dezbatere politică privind crearea unei instituții centrale democratice în Austro-Ungaria, care a fost concepută ca o replică a Congresului Evreiesc American, un test de autonomie evreiască și un instrument în combaterea antisemitismului. Vorbind în 1916, el a oferit sprijinul său total pentru această inițiativă și a argumentat pentru înlocuirea celorlalte instituții reprezentative, dar acestei acțiuni i s-a opus lobby-ul non-sionist (care a preferat
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
grup format în jurul jurnalului "Selbstwehr" și a mișcării locale pentru independență). Într-o declarație din 1917, delegatul Bucovinei a pretins că evreii erau "un element care sprijină Austria necondiționat și fără rezerve." Cu toate acestea, el a cerut, de asemenea, autonomia într-o nouă Austrie democrată, în termeni pe care Rozenblit îi găsește similari cu cei propuși atât de sioniști, cât și de organizația galițiană Poale Sion. Straucher se afla încă la "Abgeordnetenhaus" la sfârșitul toamnei anului 1918, când monarhia s-
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
regulat,douăzeci și cinci locuri(inclusiv Universitatea Chaplaincies)unde Sfânta Liturghie este celebrată pe o bază de mai puține reguli;patru capele(inclusiv cea a Arhiepiscopiei) și două mănăstiri.Astfel cum este tradițional în cadrul Bisericii Ortodoxe,episcopii au un grad considerabil de autonomie în cadrul Arhiepiscopiei.Biserica Ortodoxă Greacă "Sfântul Nicolae" din Toxteth,Liverpool,a fost construită în 1870.Aceasta este o versiune extinsă a bisericii Sfântul Teodor de la Constantinopol și este o clădire de gradul II. Din cadrul bisericilor ortodoxe antiohieene face parte Catedrala
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
alte regiuni ale Imperiului Austriac. La Lemberg a fost format Consiliul Național Polonez și Consiliul Suprem Ucrainean (Rutean). Într-o încercare de contracarare a acțiunilor revoluționare, guvernatorul austriac Franz Stadion a abolit ultimele obligații feudale ale țăranilor. Cererile polonezilor pentru autonomia Galiția au fost întâmpinate de propunerile ucrainenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea regiunii în două entități naționale: poloneză în vest și ucraineană în răsărit. Revoluția din Lemberg a fost înăbușită de trupele imperiale, care au atacat orașul cu artileria
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
jumăte dintre membri proveniți din rândul țărănimii prohabsburgice poloneze și ucrainene, iar chestiunea națională ucraineană a fost pusă pe ordinea de zi, presiunile administrative au limitat eficacitatea ei. Treptat, Dieta Galiției a ajuns să fie dominată de aristocrația poloneză, favorabilă autonomiei. În același an, în teritoriile poloneze aflate sub dominația țaristă au izbucnit o serie de tulburări, care și-au făcută influența și în Galiția. În fața amenințărilor naționaliste poloneze, administrația de la Viena a hotărât desființarea Dietei. După izbucnirea unei noi serii
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
dominația țaristă, guvernul austriac a proclamat starea de asediu în Galiția în perioada 1864 - 1865, trecând la suspendarea anumitor drepturi civile. Anul 1865 a marcat renașterea ideilor federaliste, așa cum fuseseră sugerate de Gołuchowski. Reprezentanții nobilimii poloneze au reluat tratativele de autonomie cu guvernul de la Viena. Rutenii se simțeau în această perioadă abandonați de guvernanții de la Viena. Naționaliștii „Rutenii Vechi”, organizați în jurul nucleului de la Catedrala greco-catolică Sfântul Gheorghe, și-au întors privirile către Rusia. Printre aceștia s-au remarcat un grup extremist
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
și cehilor pentru includerea teritoriilor locuite de ei într-o structură federală au eșuat, în Galiția a început să se dezvolte un proces lent, dar continuu, de liberalizare politică. Reprezentanții aristocrației și intelectualității poloneze au cerut împăratului o mai mare autonomie a Galiției. Dacă cererile polonezilor nu au fost acceptate la început, în cursul anilor care au urmat au fost făcute concesii importante în chestiunea autonomiei Galiției. Galiția a devenit autonomă „de facto” din 1873 în cadrul statului austro-ungar, iar limba poloneză
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
continuu, de liberalizare politică. Reprezentanții aristocrației și intelectualității poloneze au cerut împăratului o mai mare autonomie a Galiției. Dacă cererile polonezilor nu au fost acceptate la început, în cursul anilor care au urmat au fost făcute concesii importante în chestiunea autonomiei Galiției. Galiția a devenit autonomă „de facto” din 1873 în cadrul statului austro-ungar, iar limba poloneză a primit statutul de limbă oficială. De asemenea, și limba ucraineană a început să fie folosită într-o mai mare măsură în administrație. Procesul de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Vif/L'Express, este clar:„ Soarta Belgiei este în mâna separatiștilor”. Acest observator vrea să sublinieze faptul că, atât în aripa flamandă a Parlamentului federal belgian, cât și în Parlamentul flamand propriu-zis (ales în 2004), partidele care solicită mai multă autonomie pentru Flandra sunt preponderente, în principal CD&V-ul și Vlaams Belang , precum și Lijst Dedecker. Aceste 3 partide obțin 52 de mandate, din cele 88 de mandate, care aparțin parlamentarilor flamanzi în Camera Reprezentanților din Belgia. Candidaților bruxelezi le-au
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]