19,188 matches
-
iar la 1 octombrie este încadrat locotenent de aviație. Este înaintat căpitan la 1 aprilie 1923. Îndeplinește funcțiile de comandant al Școlii de tir de la Mamaia, înființată în 1925 și de comandant de instrucție practică și șef de pilotaj la aviația de vânătoare. Participă la mitingurile organizate de Aeroclubul Albastru, efectuând zboruri de agrement. La 20 august 1926, împreună cu cpt. av. Gheorghe Bănciulescu participă la „Cupa Bibescu” competiție între piloții francezi și cei români, desfășurată pe traseul București - Paris - București. Zburând
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
echipaje din România, Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia. În octombrie 1928, pilotând tot avionul Gourdou realizează un nou record de altitudine, de 10 618 m. În zilele de 11 și 12 octombrie 1930 zboară cu un avion Farman pentru pasageri al aviației civile 3800 km în 20 de ore și 50 de minute, realizând recordurile naționale de distanță, respectiv de durată de zbor în circuit închis. La 9 decembrie 1931 încearcă să doboare recordul mondial de viteză pe distanța de 500 km
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
impresionează în mod deosebit și dorește să învețe și ea să piloteze un avion, insistând ca instructor de zbor să-i fie Ivanovici. Acesta îi spune să-l caute la școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației, unde era instructor. Lecțiile încep la 5 septembrie, la Școala de aviație Mircea Cantacuzino, pe un Klemm L 25 și este scoasă la simplă la 3 octombrie, după destul de puține ore de zbor, deoarece Ivanovici trebuia să plece în raidul
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
un avion, insistând ca instructor de zbor să-i fie Ivanovici. Acesta îi spune să-l caute la școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației, unde era instructor. Lecțiile încep la 5 septembrie, la Școala de aviație Mircea Cantacuzino, pe un Klemm L 25 și este scoasă la simplă la 3 octombrie, după destul de puține ore de zbor, deoarece Ivanovici trebuia să plece în raidul aviatic african din 22 octombrie 1933 și dorea să se asigure că
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
și aici.) La 1 februarie 1936 Petre Ivanovici piere în accidentul avionului Potez 560 F-AOCD al SARTA. Irina se duce personal, împreună cu comisia de anchetă, la Cornereva, pentru a se încredința de adevărul situației. Șocul n-o face să abandoneze aviația. Învață acrobație aeriană pe avionul IAR-22, iar în 1937 obține certificatul de pilot acrobat. Își cumpără alt avion, un Bücker Bü 131 „Jungmann”, al cincilea de acest tip din România, care va fi înmatriculat YR-IVA. La 4 aprilie 1937 testează
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
probele, în admirația șefului de stat major și subsecretar al ministerului italian al aerului, generalul Giuseppe Valle. În 1937 este decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace. În 1938 se căsătorește cu Grigore Stoenescu, om bogat, cu pasiunea aviației. În 1941 își va pierde tatăl, care a încurajat-o, după ce își pierduse și mama. În urma propunerii prințesei Marina Știrbei de a înființa o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, Forțele Aeriene Regale ale
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
că "„Doamna Irina Burnaia este angajată de Guvernământul Transnistriei fără avizul Subecretariatului de Stat al Aerului și fără a avea un grad în armată”". Pe de altă parte, Guvernământul Transnistriei nu făcea oficial parte din România, iar Alexianu afirma că aviația de la est de Nistru ținea de Guvernământ. Iritarea lui Jienescu se datora faptului că escadrila fusese înființată din bugetul Subsecretariatului, dar acestuia nu i se recunoștea autoritatea asupra ei. Escadrila avea baza la aerodromul Dalnic, lângă Odesa și era dotată
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
(în limba rusă Военно-воздушные cилы России<br>"Voienno-vozdușnie sili Rossii" este aviația militară a Forțelor armate ale Federației Ruse. Forțele aeriene s-au format din fosta Forțele Aeriene Sovietice după dezmembrarea Uniunii Sovietice în anii 1991-92. Data de 7 mai 1992 când Boris Elțin a creat Ministerul Apărării Federației Ruse poate fi
Forțele Aeriene Ruse () [Corola-website/Science/330122_a_331451]
-
de partid Târnava Mică. În noiembrie 1949, Ion Ficior este numit șef al Secției îndrumare și control de la Direcția Județeană Târnava Mică a Gospodăriilor Agricole de Stat (GOSTAT). La sfârșitul anului 1949, Ion Ficior a fost încorporat la Regimentul 2 Aviație Craiova pentru satisfacerea serviciului militar. În luna ianuarie 1950, el a fost selecționat să urmeze cursuri la Școala de ofițeri politici înființată la Ineu, de unde, în iunie 1950, Ficior este recrutat pentru Școala de contrainformații km. 32 Periș, instituție de
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
Debarcarea avea să fie sprijinită cu focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound a încercat să evite punerea în pericol a unor vase importante, care să fie atacate de aviația germană. Royal Air Force trebuia să sprijine atacul cu 74 escadrile, dintre care 66 erau formate din avioane de vânătoare. Serviciile de informații au obținut puține date despre zona de acțiune. Pe malurile înalte se aflau poziții îngropate ale artileriei germane
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a fost decorat cu Crucea Victoria pentru meritele dovedite pe câmpul de luptă. Unul dintre obiectivele Raidului de la Dieppe a fost evaluarea performanțelor tehnice a stației germane radar de pe dealul de este de Pourville. Această misiune a revenit sergentului de aviație Jack Nissenthall, specializat în instalații de radiolocație. Jack Nissenthall urma să fie însoțit pe toată perioada acțiunii de un grup de 11 soldați, destinat pazei sale. El urma să pătrundă în stația radar germană și să încerce să afle cât
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang și patru de bombardiere. Lor li se opuneau aproximativ 120 de avioane de vânătoare și un număr de bombardiere folosite în lupta împotriva vaselor de suprafață. Deși, la începutul debarcării, răspunsul aviației de vânătoare germane a întârziat, pe parcursul zilei aviatorii germani și-au adus o contribuție importantă la respingerea asaltului aliat. Aviația aliată a avut un succes limitat în misiunea de protejare a forțelor proprii, în principal datorită depărtării de bazele operaționale
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
avioane de vânătoare și un număr de bombardiere folosite în lupta împotriva vaselor de suprafață. Deși, la începutul debarcării, răspunsul aviației de vânătoare germane a întârziat, pe parcursul zilei aviatorii germani și-au adus o contribuție importantă la respingerea asaltului aliat. Aviația aliată a avut un succes limitat în misiunea de protejare a forțelor proprii, în principal datorită depărtării de bazele operaționale. Avioanele Spitfire erau practic la limita razei lor de acțiune, unele neavând combustibil decât pentru cinci minute de zbor deasupra
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
media aliată a luat cunoștință de amploarea eșecului din sursele germane. Toate eforturile propagandei germane urmăreau ridicarea moralului poporului german, afectat de creșterea intensității bombardamentelor strategice aliate asupra orașelor germane și de complicarea situației militare pe frontul de răsărit. Comandamentul aviației de vânătoare britanice a pretins că avioanele RAF au provocat pierderi grele "Luftwaffe". De fapt, situația a fost diferită. Cifrele finale sunt încă subiect de discuție. Unele dintre surse indică pierderi aliate care se ridică la 106 aparate de zbor
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
ia naștere aerodinamica modernă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt utilizate baloane cu aer cald pentru a se efectua chiar și acțiuni de luptă, cum este în cazul Războiului Civil American sau al Bătăliei de la Petersburg. Cuvântul "aviație", cu accepția actuală, a fost introdus, în 1863, de către francezul Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886), precursor în acest domeniu, in lucrarea "Aviation ou Navigation aérienne". Abia la începutul secolului XX, experimentele și realizările din domeniul aviatic au dovedit că
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
de avioane învinse este 75. Cei mai mari producători de avioane din această perioadă sunt: Franța, Regatul Unit, Germania și Italia. În perioada imediat următoare Primului Război Mondial asistăm la o dezvoltare fără precedent a aparatelor de zbor ("Epoca de aur a aviației"). Are loc o reconversie a foștilor piloți militari și astfel se dezvoltă aviația comercială și poștală. În 1919, la 8 februarie, este inaugurată prima legătură comercială între Marea Britanie și Franța. În 1939 (26 aprilie) este înregistrat un record de viteză
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
perioadă sunt: Franța, Regatul Unit, Germania și Italia. În perioada imediat următoare Primului Război Mondial asistăm la o dezvoltare fără precedent a aparatelor de zbor ("Epoca de aur a aviației"). Are loc o reconversie a foștilor piloți militari și astfel se dezvoltă aviația comercială și poștală. În 1919, la 8 februarie, este inaugurată prima legătură comercială între Marea Britanie și Franța. În 1939 (26 aprilie) este înregistrat un record de viteză (755,138 km/h), atins de celebrul Messerschmitt Bf 109, unul dintre cele
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
între Marea Britanie și Franța. În 1939 (26 aprilie) este înregistrat un record de viteză (755,138 km/h), atins de celebrul Messerschmitt Bf 109, unul dintre cele mai moderne avioane de vânătoare din acea epocă. În al Doilea Război Mondial, aviația este utilizată pe câmpul de luptă pe scară largă. Asistăm la apogeul epocii avioanelor cu elice și motor cu ardere internă, ca apoi să fie înlocuite de avioanele cu motor cu reacție și radar. Ca și la începutul perioadei interbelice
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
un Airbus A380, cu o capacitate de circa 800 de pasageri, iar cel mai mare avion de marfă este un Antonov An-225, care poate ridica 700 de tone. Realizările lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă au determinat nașterea aviației românești simultan cu cea mondială. În 1906 Traian Vuia reușește primul zbor autopropulsat cu un aparat de zbor mai greu decât aerul. Aurel Vlaicu realizează un avion sub forma mai multor modele (Vlaicu I, Vlaicu II) cu care, în 1912
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
de Oberstleutnant (locotenent-colonel), în 1930 și a petrecut doi ani în Dresda cu Regimentului 4 Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für die Luftfahrt), precursor al Ministerului Aviației (Reichsluftfahrtministerium), cu rangul de Oberst (colonel). Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei să mențină forță aeriană, dar aceasta era nominal doar o agenție civilă. Luftwaffe a fost în mod oficial înființat în 1935
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
doi ani în Dresda cu Regimentului 4 Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für die Luftfahrt), precursor al Ministerului Aviației (Reichsluftfahrtministerium), cu rangul de Oberst (colonel). Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei să mențină forță aeriană, dar aceasta era nominal doar o agenție civilă. Luftwaffe a fost în mod oficial înființat în 1935. [17] Ca șef, el a trebuit să-și
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
agenție civilă. Luftwaffe a fost în mod oficial înființat în 1935. [17] Ca șef, el a trebuit să-și selecteze noul său personal de la zero. El a recreat industria aviatică și a construit fabrici secrete, cu industriași și ingineri de aviație. El a fost promovat la gradul de Generalmajor (general-maior) în 1934 și Generalleutnant (general-locotenent) în 1936. Ca și alți generali ai Germaniei naziste, el a primit personal bani de la Adolf Hitler. În cazul lui Kesselring, 6000 mărci, o sumă considerabilă
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a crescut în mod semnificativ, sovieticii având o superioritate uriașă la toate capitolele. Planificatorii polonezi apreciaseră că superioritatea sovieticilor în ceea ce privește efectivele era de 3:1. Superiioritatea soviteicilor în tancuri și avioane nu a fost estimată
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
echitație din București. Tot în 1935 a absolvit și Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles, obținând brevetul feminin de pilot 94/1935, acesta fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaște mai mulți piloți francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, René Fonk și, în 1936, pe Antoine de
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Viena. Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică. După război, între anii 1945 și 1949, deoarece nu i s-a recunoscut apartenența la Armata Română, ci a fost considerată pilot civil, a fost încadrată la aerobaza Aviației Civile de la Băneasa. Aici, în 1946 a efectuat zboruri în scop medical (cură de altitudine cu copii suferinzi de tuse convulsivă). În 1947 și 1948 efectuează cu un aparat Junkers monomotor transporturi de medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]