19,594 matches
-
dependent de coroana maghiară. El reușește să rupă dependența față de Ungaria, formând un alt stat românesc: Moldova. în secolul al XV-lea s-a remarcat în mod deosebit Iancu de Hunedoara, de origine română, în condițiile în care Iancu susține candidatura la tronul Ungariei a regelui Poloniei, Vladislav al III-lea. Regele polonez, încoronat ca rege al Ungariei sub numele de Vladislav I (1440-1444), îl ridică, în 1441 pe Iancu de Hunedoara la demnitatea de Voievod al Transilvaniei și comite al
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
si caracterizarea homosexualității drept „imorală” și „dezgustătoare”, în timp ce milită însă pentru abrogarea tuturor legilor ce o priveau. Ea a sustinut mai mulți candidați republicani pentru funcția de Președinte al Statelor Unite, cel mai hotărât pe Barry Goldwater în 1964, a cărui candidatura a promovat-o în mai multe articole pentru "The Objectivist Newsletter". În 1964, Nathaniel Branden a început o aventură cu tânără actrița Patrecia Scott, cu mai tarziu s-a căsătorit. Nathaniel și Barbara Branden și-au ținut relația ascunsă față de
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
și diplomatice cu Israelul și adoptase, în 1965, așa-numita "Declarație de independență" în politica externă, a fost interpretată de Uniunea Sovietică drept o sfidare. Uniunea Sovietică a explicat poziția României prin interesul acesteia ca Israelul și S.U.A. să susțină candidatura lui Corneliu Mănescu la președinția Adunării Generale a ONU. După Războiul de Șase Zile, Israelul a inițiat deschiderea unei linii diplomatice cu R. P. Chineză, prin intermediul României. Pentru România începea o perioadă de îmbunătățire a relațiilor cu Occidentul..
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
consulilor american și olandez. Sub amenințarea intervenției puterilor europene, autoritățile otomane au restabilit ordinea. Cu toate acestea, a urmat și intervenția britanică și franceză. După alte presiuni europene, Sultanul a acceptat să numească un guvernator creștin în Liban, a cărui candidatură urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene. Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori: eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și dorința cretanilor de unire cu Grecia
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
alegerile parlamentare din Republica Moldova ca și candidat independent (rămânând în închisoare), dar nu a acumulat numărul necesar de voturi pentru a fi ales. În martie 2005 a fost propus de deputații Partidului Social-Liberal pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, dar candidatura lui n-a întrunit numărul necesar de semnături (15 deputați din 101) pentru a fi înaintată oficial. La data de 27 februarie 2006, Ivanțoc a inițiat o grevă a foamei în semn de protest față de "tratamentul abuziv, inuman și degradant
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
a constituit pretextul declanșării razboiului franco-prusac din anii 1870-1871. După evenimentele din Spania, care au culminat cu alungarea reginei Isabela a II-a (1868), prințul Leopold din familia Hohenzollern-Sigmaringen și-a anunțat candidatura la tronul rămas vacant. Această candidatură a contribuit la inflamarea opiniei publice franceze, care vedea în acest gest o refacere a imperiului lui Carol Quintul, manevrarea Franței de către germani. Presa controlată de opoziție a găsit prilejul potrivit pentru a acuza
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
a constituit pretextul declanșării razboiului franco-prusac din anii 1870-1871. După evenimentele din Spania, care au culminat cu alungarea reginei Isabela a II-a (1868), prințul Leopold din familia Hohenzollern-Sigmaringen și-a anunțat candidatura la tronul rămas vacant. Această candidatură a contribuit la inflamarea opiniei publice franceze, care vedea în acest gest o refacere a imperiului lui Carol Quintul, manevrarea Franței de către germani. Presa controlată de opoziție a găsit prilejul potrivit pentru a acuza diplomația franceză de pasivitate, iar cercurile
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
aflat pe malul Rinului. La 7 iulie 1870, ambasadorul francez la Berlin, contele Vincent Benedetti, în loc să ia legătura cu Otto von Bismarck, așa cum ar fi cerut uzanțele diplomatice, s-a adresat regelui prusac, solicitându-i să intervină pentru a stopa candidatura prințului Leopold. Wilhelm I nu o face, considerând că el nu are nici o legătură cu cererea prințului. Pe 11 iulie 1870, Benedetti se întoarce pentru a-și susține din nou cererea în fața lui Wilhelm. În acest timp, Prințul Leopold pentru
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
că el nu are nici o legătură cu cererea prințului. Pe 11 iulie 1870, Benedetti se întoarce pentru a-și susține din nou cererea în fața lui Wilhelm. În acest timp, Prințul Leopold pentru a nu provoca o ruptură diplomatică, își retrage candidatura. Deși retragerea candidaturii a reprezentat o victorie diplomatică pentru Franța, cercurile radicale din jurul lui Napoleon, hotărâte să pornescă un război împotriva Prusiei și susținute de împărăteasa Eugenia, au încercat să obțină mai mult din partea lui Wilhelm: garanția că acesta din
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
are nici o legătură cu cererea prințului. Pe 11 iulie 1870, Benedetti se întoarce pentru a-și susține din nou cererea în fața lui Wilhelm. În acest timp, Prințul Leopold pentru a nu provoca o ruptură diplomatică, își retrage candidatura. Deși retragerea candidaturii a reprezentat o victorie diplomatică pentru Franța, cercurile radicale din jurul lui Napoleon, hotărâte să pornescă un război împotriva Prusiei și susținute de împărăteasa Eugenia, au încercat să obțină mai mult din partea lui Wilhelm: garanția că acesta din urmă nu va
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
o victorie diplomatică pentru Franța, cercurile radicale din jurul lui Napoleon, hotărâte să pornescă un război împotriva Prusiei și susținute de împărăteasa Eugenia, au încercat să obțină mai mult din partea lui Wilhelm: garanția că acesta din urmă nu va aproba niciodată candidatura vreunui membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen la tronul spaniol și că va da o declarație scrisă că nu a intenționat să lezeze interesele și demnitatea națiunii franceze. Cererea este făcută de același Vincent Benedetti. Întâlnirea are loc în timpul unei plimbări a
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
și îl autorizează pe Bismarck să facă public refuzul său de a-l mai întâlni pe ambasadorul francez. Bismarck e dezamăgit de atitudinea regelui și hotărăște să facă publică telegrama, dar cu un conținut puțin modificat. “După ce renunțarea prințului la candidatură a fost comunicată guvernului francez de guvernul spaniol, ambasadorul francez a mai făcut o cerere Majestății Sale la Ems prin care cerea să fie autorizat în a telegrafia la Paris că regele a hotărât ca nici un Hohenzollern să nu mai
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
cu Franța. Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franței de a accepta ca și succesor la tronul vacant al Spaniei a prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Franța a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei, aflat în vacanță, cerând retragerea candidaturii la tronul Spaniei și scuze publice. Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck. Întâlnirea a fost descrisă în două moduri diferite pentru publicul francez și german. Pentru francezi în comunicat se dădea de înțeles că ambasadorul francez a
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
recesiune postbelică și a început integrarea rasială a armatei. Corupția administrației Truman, care a fost pusă în legătură cu anumiți membri ai și ai staffului de la Casa Albă, a fost o temă centrală a , în care Adlai Stevenson, succesorul lui Truman la candidatura democrată, a pierdut în fața republicanului Dwight D. Eisenhower. Evaluarea populară, dar și cea făcută de specialiști, a președinției sale a fost la început una negativă, dar în cele din urmă Truman a fost reevaluat după retragerea din viața politică. când
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
patru alte persoane, Pendergast s-a văzut nevoit să-l susțină pe Truman drept candidat democrat la pe statul Missouri. În , Truman a învins doi congressmeni în funcție, și , cu susținerea solidă a comitatului Jackson, care a fost esențială pentru candidatura sa, la fel ca și relațiile pe care și le făcuse în tot statul ca oficial local, mason, rezervist al armatei și membru al Legiunii Americane.. Truman l-a învins apoi în alegeri pe candidatul republican, senator în funcție, , la
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
fi susținerea din partea liderului de la St. Louis ; acesta avea ulterior să aranjeze înțelegerea prin care Truman avea să ajungă candidat la funcția de vicepreședinte. În cele din urmă, Stark și Milligan au divizat voturile anti-Pendergast din alegerile primare democrate pentru candidatura la Senat, iar Truman a câștigat cu 8.000 de voturi. În alegerile din noiembrie, Truman l-a învins pe republicanul Manvel H. Davis cu 51% la 49%. Spre sfârșitul lui 1940, Truman a călătorit la mai multe baze militare
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
spus liderilor partidului că va accepta fie pe Truman, fie pe judecătorul . Liderii de partid de la nivel de stat și oraș îl preferau pe Truman, iar Roosevelt a acceptat. Truman nu a făcut niciun fel de campanie pentru a obține candidatura, deși s-a bucurat de atenția primită, pe care o considera un semn că devenise mai mult decât „senatorul lui Pendergast”. Nominalizarea lui Truman, poreclită „al Doilea Compromis Missouri", a fost bine primită, iar candidatura Roosevelt-Truman a câștigat cu 432-99
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
de campanie pentru a obține candidatura, deși s-a bucurat de atenția primită, pe care o considera un semn că devenise mai mult decât „senatorul lui Pendergast”. Nominalizarea lui Truman, poreclită „al Doilea Compromis Missouri", a fost bine primită, iar candidatura Roosevelt-Truman a câștigat cu 432-99 în , învingând candidatura guvernatorului statului New York și a guvernatorului statului Ohio . Truman a depus jurământul ca vicepreședinte la 20 ianuarie 1945. Scurta vicepreșidinție a lui Truman a fost lipsită de evenimente. Și-a dat votul
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
a bucurat de atenția primită, pe care o considera un semn că devenise mai mult decât „senatorul lui Pendergast”. Nominalizarea lui Truman, poreclită „al Doilea Compromis Missouri", a fost bine primită, iar candidatura Roosevelt-Truman a câștigat cu 432-99 în , învingând candidatura guvernatorului statului New York și a guvernatorului statului Ohio . Truman a depus jurământul ca vicepreședinte la 20 ianuarie 1945. Scurta vicepreșidinție a lui Truman a fost lipsită de evenimente. Și-a dat votul de departajare în calitate de președinte al Senatului la confirmarea
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
a aprobat-o din toată inima, dar din cauza căreia toți delegații din Alabama și o parte din cei din Mississippi au părăsit convenția în semn de protest. Neimpresionat de acest gest, Truman a ținut un discurs agresiv de acceptare a candidaturii, discurs în care a atacat Congresul dominat de republicani, pe care l-a numit „Congresul [care] Nu Face Nimic”, (în ), în care a promis că va câștiga alegerile și că-i va „face pe republicani să le și placă asta
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
lui pentru președintele în funcție la momentul adoptării. Truman însă nu mai dorea să candideze. La data alegerilor primare din 1952 pe statul New Hampshire, niciun candidat nu beneficia de susținerea lui Truman. Prima sa variantă, președintele Curții Supreme , refuzase candidatura; guvernatorul statului Illinois îl refuzase și el pe Truman, vicepreședintele Barkley era considerat prea vârstnic, iar Truman nu avea încredere în senatorul Kefauver, care își făcuse un renume prin anchetarea scandalurilor administrației Truman. Truman spera să-l recruteze pe generalul
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Truman nu avea încredere în senatorul Kefauver, care își făcuse un renume prin anchetarea scandalurilor administrației Truman. Truman spera să-l recruteze pe generalul Eisenhower drept candidat al democraților, dar a constatat că acesta era mai interesat de a obține candidatura din partea republicanilor. În consecință, Truman a permis susținătorilor săi să-i introducă numele în alegerile primare. Devenit între timp foarte nepopular, Truman a fost învins ușor de Kefauver; după 18 zile, președintele a anunțat oficial că nu va mai candida
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
fost învins ușor de Kefauver; după 18 zile, președintele a anunțat oficial că nu va mai candida. El a reușit în cele din urmă să-l convingă pe Stevenson să candideze, iar guvernatorul a obținut nominalizarea la . Eisenhower a obținut candidatura republicană, cu senatorul Nixon drept candidat viceprezidențial, și a dus o campanie împotriva a ceea ce el a denunțat drept eșecurile lui Truman: „Coreea, comunismul și corupția”. El s-a angajat să curețe „mizeria de la Washington,” și a promis că va
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
adăugat că legislația privind documentele prezidențiale și finanțarea bibliotecii sale „a fost culminarea interesului său în istorie. Împreună, ele constituie o enormă contribuție adusă Statelor Unite—una dintre cele mai mari a oricărui fost președinte.” Truman a susținut și a doua candidatură pentru Casa Albă a lui Adlai Stevenson în 1956, deși la început îl favorizase pe guvernatorul democrat al statului New York . Mulți ani a continuat să facă campanie candidaților democrați pentru Senat. La împlinirea vârstei de 80 de ani în 1964
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
pentru în 1950 pentru că a negat sub jurământ că i-ar fi dat vreun document lui Chambers. În 1948, Nixon a , câștigând primarele pentru ambele partide, și fiind reales fără probleme. În 1949, Nixon a început să ia în calcul candidatura pentru Senatul Statelor Unite împotriva senatorului democrat în funcție, , și a intrat în cursă în luna noiembrie a acelui an. Downey s-a confruntat cu o luptă dură în alegerile primare împotriva reprezentantei Helen Gahagan Douglas, și și-a anunțat retragerea
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]