19,534 matches
-
la ziarul "Drepturile omului", iar mai târziu la "Literatură și știință", revistă condusă de C.D. Gherea. Scriitorul ia parte, de asemenea, la înființarea ziarului "Epoca", al cărui prim-redactor va fi de la 16 noiembrie 1885 până la 23 ianuarie 1886, printre colaboratori aflându-se Al. Vlahuță și Anghel Demetriescu. Delavrancea va publica aici, printre altele, două articole semnificative: "Cum suntem guvernați" și "Fiii poporului și sărăcia poporului", fiind prezentată, pe un ton patetic, starea de înapoiere și de mizerie a celor sărmani
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887 tipărește revista "Lupta literară", în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei "". Printre colaboratori îi descoperim pe Al. Vlahuță, C. Mille, P. Ispirescu și Artur Gorovei. Primul număr din „Lupta literară” a apărut la 19 aprilie 1889, cu mențiunea că „apare în toate Duminicile”. Spre a nu lăsa să se creadă că „Lupta literară
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
de la Grenoble, dar nu poate pleca din țară din pricina autorităților militare germane, care refuză să-i acorde viza de tranzit. După armistițiul din august 1944 este câteva luni director al revistei "Universul literar" (1944 - 1945). Sprijinit de aproximativ 300 de colaboratori și de ziarul Universul, întreprinde lucrări pregătitoare pentru editarea "Enciclopediei Universul" (1942 - 1945). Fișele întocmite pentru realizarea acestei lucrări, care trebuia să apară în 24 de volume și din care nu s-a publicat decât sumarul articolului de la litera A
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
de Securitate" până în 22 decembrie 1989, posibil și după această dată. Petre Țuțea a fost foarte atras de jurnalistică, deși nu a putut niciodată să scrie atât cât ar fi vrut. Încă din timpul doctoratului își începe activitatea jurnalistică devenind colaborator al ziarului tineretului național țărănesc alături de Bazil Gruia. Inițial, pe când începuse să se afirme în calitate de jurnalist, Petre Țuțea a fost de stânga. O vreme a colaborat la revista "Stânga", împreună cu Petre Pandrea. A colaborat la diverse publicații, în special la
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
vărul mamei mele, avocatul și profesorul Alexandru Bădărău, «Vulturul Moldovei», a fost ministru de Justiție în 1904-1905 și apoi de Lucrări Publice în 1912-1913 în guvernele conservatoare și era cunoscut ca cel mai dinamic și cel mai popular dintre toți colaboratorii politici ai lui Take Ionescu.” . Rămas orfan de tată la 9 ani, s-a mutat cu familia sa la Iași. Manoilescu a absolvit Liceul Național din Iași. În 1910, tânărul Manoilescu a reușit să intre primul la Școala de Poduri
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
Gimnaziului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, unde în octombrie 1894, unde era înscris în clasa a VI-a, cum va documenta G. Călinescu; 1894 - scrie primele articole în revista „Munca”; 1896 - debutează literar în „Lumea nouă literară și științifică” și devine colaborator statornic al acesteia; - 1896 - traduce din opera lui E. A. Poe câteva povestiri care vor apărea publicate în același an în volumul „Nuvele extraordinare”, Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din Craiova, Biblioteca de Popularizare - Literatură, Știință, Artă, nr. 19
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
pe tinerii germani.” Lectura din marii autori europeni îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, „Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1902-1903 este student al acestei facultăți, iar în carnetul de student aflat la aceeași instituție bucureșteană figurează numele profesorilor ale căror cursuri le-a urmat: Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. În același timp, frecventează și cursurile Facultății de Matematică. - 1902-1903 - colaborator la „Economia națională” și la „Pagini alese”; 1902 - 1903 - colaborator la „Românul literar”; 1903 - publică un fragment din drama în patru acte "Frații", în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903, ulterior apărută la Institutul de arte grafice „Eminescu” din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
student aflat la aceeași instituție bucureșteană figurează numele profesorilor ale căror cursuri le-a urmat: Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. În același timp, frecventează și cursurile Facultății de Matematică. - 1902-1903 - colaborator la „Economia națională” și la „Pagini alese”; 1902 - 1903 - colaborator la „Românul literar”; 1903 - publică un fragment din drama în patru acte "Frații", în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903, ulterior apărută la Institutul de arte grafice „Eminescu” din București; 1903 - Ilarie Chendi îl vizitează când Petică este deja
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Teoria cunoașterii" a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția " Funcțiunea epistemologică a iubirii". Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc. Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la "Noua Revistă Română", condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici. În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista "Ideea europeană" (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
social-culturală a orașului. În această cafenea, vara pe terasă și iarna în sala cochetă, își petrecea timpul gazetarul și poetul Ady Endre, compunându-și poeziile și scriindu-și reportajele. Poetul s-a stabilit în Oradea în anul 1900, fiind inițial colaborator al ziarului Szabadság, apoi la Nagyváradi Napló. Muzeul memorial a fost înființat în anul 1957. În fața muzeului se află statuia lui Ady Endre. Pe acest postament înainte se afla statuia de bronz "Ridicarea în ceruri a Mariei" care, la ora
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
condus de Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106 d. Hr. de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, care a început organizarea noii provincii romane Dacia. Primul guvernator (provizoriu) al acestei noi provincii a fost "generalul Longinus", colaborator apropiat al lui Traian în războiul romano-dac din anii 101-102, fost consul roman în anii 90. În timpul împăratului Hadrian (117-135), teritoriul actual al Transilvaniei a fost organizat și inclus în provincia Dacia Superior. O nouă organizare administrativ-teritorială a fost inițiată
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
la Conferința de Pace de la Paris, a susținut-o pe Regina Maria în rolul ei de negociator informal pentru România, lucru care a dus la o mai strânsă prietenie. La puțin timp după formarea României Mari, Iorga a expus public colaboratorii inamicilor din război. Subiectul a fost dezbătut într-un discurs din 1919 pe care l-a ținut în fața membrilor Academiei, unde a fost criticat de academicienii germanofili, opunându-se primirii calității de membru a poporanistului Constantin Stere. Nu a obținut
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
La 21 august 1945, Regele Mihai I începe "greva regală", adică refuză să mai promulge decretele-legi ale guvernului. În mod ilegal, însă, guvernul le aplică. Între 7 și 18 mai are loc procesul mareșalului Ion Antonescu și al principalilor săi colaboratori; condamnat la moarte, mareșalul va fi executat la 1 iunie 1946. Comuniștii asociază pe mareșal partidelor istorice pentru a le discredita pe acestea. La 19 noiembrie 1946 au loc primele alegeri parlamentare postbelice. Cu toate că rezultatele reale indicau victoria decisivă a
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenții politici și comuniștii. Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane, evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă, între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor. La început, germanii foloseau plutoanele de execuție, "Einsatzgruppen", pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber, în unele cazuri fiind împușcați până la 33.000 de oameni într-o singură zi, ca de exemplu la Babi Yar
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
principale: Crimele japoneze de război, Bombardamente strategice, Procesele de la Nürenberg" Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit. Milioane de evrei, polonezi, ucrainieni, belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor. Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor. Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști. Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală. Între 1939 și 1941, peste
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
sens profund. Oamenii sunt comparați cu niște arbori ale căror trunchiuri stau îngropate în zăpadă: ei par că plutesc, dar în realitate nu pot fi urniți din pământ. Publicarea are loc în revista literară "Hyperion", redactată de Franz Blei, un colaborator al lui Max Brod. Tot aici, vor apărea în martie/aprilie 1909 "Coversație cu suplicantul" și "Conversație cu bețivul", două fragmente ale povestirii "Descrierea unei lupte". În paginile revistei cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
care, după părerea poetului, acaparaseră fără o justificare obiectivă pozițiile culturale cele mai însemnate ale epocii. Conducerea revistei este asumată de Macedonski alături de "eruditul poligraf Bonifaciu Florescu și de fecundul poet Th. M. Stoenescu, care rămân o vreme și principalii colaboratori ai revistei".. În ciuda sentimentelor adverse față de junimism, Macedonski a definit mișcarea promovată de "Literatorul" drept "direcțiune opozită celei din Iași, deși se atinge cu dânsa prin unele puncte, după cum se atinge și în vechea școală a lui Heliade prin altele
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
la acea dată la stagiul simbolist și de Art Nouveau al carierei sale. În februarie 1898 februarie are loc vizita lui Sâr Peladan la București, Macedonski și întreg cenaclul îi oferă o recepție zgomotoasă. Deoarece experimenta dificultăți financiare, discipolii și colaboratorii organizau strângeri de fonduri în numele său. Astfel, la 18 aprilie 1898, "Adevărul" anunța șezătoarea literară menită să strângă fondurile necesare pentru publicarea operei poetului. Publică pamfletul "Falimentul clerului ortodox român" în "Vocea învățătorilor" în care își exprimă dezamăgirea legată de
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
feldmareșalului Mackensen și, deși, Alexandru T. Stamatiad încearcă să-l convingă să renunțe la gândurile sale filogermane, poetul refuză. Singura concesie pe care o face este acea de a accepta publicarea unei clarificări cu scopul de a limpezi răspunderea fiecărui colaborator la articolul semnat de el. În urma acestui articol, Ovid Densusianu, membru al Academiei Române, după ce-i propusese candidatura la Academie, își retrage propunerea. De asemenea, întâmpină dezaprobări publice din toate părțile, găsindu-se, iarăși într-un "bellum contra omnes". În anul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
oficial lituanian, acesta a fost începutul unei acțiuni ce urma să îndepărteze 700.000 de persoane din Lituania. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a fost atacată de Germania Nazistă, ceea ce a dus la ocupația nazistă a Lituaniei. Germanii și colaboratorii lor au început crimele imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși. În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190.000 de evrei din Lituania
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
teritoriului leton a intrat din nou sub control sovietic. Sovieticii au început imediat să reinstaureze sistemul sovietic. După capitularea Germaniei, a devenit clar că forțele sovietice nu vor pleca, și partizanii naționali letoni, cărora li s-au alăturat în curând colaboratori germani, au început să lupte împotriva noului ocupant. Între 120.000 și 300.000 de letoni s-au refugiat din calea armatei sovietice, fugind în Germania si în Suedia. Majoritatea surselor numără între 200.000 și 250.000 de refugiați
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
secundare asupra lui Beria, care fusese inițiatorul mișcării în 1942. Jdanov a murit subit în august 1948, iar Beria și Malenkov au trecut la consolidarea puterii lor prin îndepărtarea apropiaților lui Jdanov și înscenarea așa-numitei „afaceri Leningrad”. Printre numeroșii colaboratori ai lui Jdanov executați, au fost adjunctul acestuia, Alexei Kuznețov, planificatorul economiei sovietice Nicolai Voznesenski, liderul local de partid Piotr Popkov și premierul RSFS Ruse, Mihail Rodionov. După moartea lui Jdanov, Nikita Hrușciov părea singura alternativă posibilă la cuplul Beria-Malenkov
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
de întâlnire al intelectualității din Brad. Între 1892-1918 a jucat în diferite piese de teatru, în beneficiul fondurilor „Masa studenților” și „Fondul morboșilor”. A fost președinte al despărțământului Brad al ASTRA și membru în consiliul științific al acesteia. A fost colaborator al "Enciclopediei Române", a publicat articole în Calendarul ASTREI și în Anuarele liceului, lucrarea "Punctele însemnate ale triunghiului sferic" fiind premiată în 1891 de senatul Universității din Cluj. Ca membru al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român” a
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]