19,069 matches
-
își reproșează de a-i fi făcut viața imposibilă la începutul bolii sale. Gwen îi întreabă în mod regulat cum li se pare că arată din punct de vedere fizic, situație care îi pune în încurcătură. La sfârșitul ședinței, mama mărturisește că are în vedere să consulte ea însăși un terapeut, deoarece constată că se găsește într-o fază critică a vieții și că are dificultăți în a se adapta acesteia (decesul tatălui său, absența fiicei mai mari care este plecată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Țicu Ștefănescu; prim-redactor: V. Zamfirescu. Editată și scrisă de magistrați și avocați, mulți dintre ei mari nume ale baroului românesc, și preluând ca titulatură denumirea populară a „sălii pașilor pierduți” din Palatul de Justiție, U., publicație de satiră care mărturisește a fi avut ca model revista pariziană „Quinzaine”, se prezintă fără echivoc într-un Cuvânt înainte semnat de director: „A cui este această revistă? A tuturor...! A tuturor celor ce iubesc Baroul și Magistratura țării și ar vrea să le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
al întăririi contrastelor, considerat de G. Tarde ca lege istorică”. D. Gusti și-a însușit aceste principii wundtiene, încorporându-le în propriul edificiu teoretic după un proces foarte serios de distilare logică și critică a acestei experiențe. Astfel, după cum singur mărturisește, el a apreciat la psihologul german înțelegerea realității sociale ca totalitate voluntară, căreia îi este proprie puterea de actualizare, ideile și sentimentele acționând ca motive ale voinței colective. De asemenea, el a preluat de la W. Wundt și K. Bucher teza
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1934, Anton Golopenția se mută la Leipzig, unde devine doctorandul lui Freyer (Golopenția, 2002b, lxi-lxii). Cea mai importantă influență asupra formării sale profesionale va fi cea datorată lui Hans Freyer și Arnold Gehlen; în prefața lucrării sale de doctorat, Golopenția mărturisea că în „profesorul Freyer autorul și-a găsit îndrumătorul de care avea nevoie în domeniul filosofiei sociale și în științele sociale, iar în profesorul Gehlen, îndrumătorul în filosofie” (Golopenția, 2002: 8). Știm că a studiat intensiv Dilthey, Simel, istorie socială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ceilalți și, de cele mai multe ori, se dezvoltă „prin exercițiul de a ne privi pe noi înșine din perspectiva altor persoane, a societății ca întreg” (p. 188). Capitolul se încheie cu aplicabilitatea „Efectului Muhammad Ali” în societatea românească. Citind acest manual, mărturisesc că informația clară pe care o transmite nu are cum să nu ajungă în fața cititorului așa după cum își dorește Septimiu Chelcea: să fie un factor evaluator și investigator care să mijlocească relațiile interpersonale dintre oameni. OCTAVIAN RUJOIU Septimiu Chelcea, Loredana
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
știi că este ea de obicei. La un moment dat parcă a trecut un vânt peste ea. A început să țipe și n-a mai fost chip să te înțelegi cu ea. Acuma, dacă spui și tu, pot să-ți mărturisesc și eu că de la ovreme mi se pare că are asemenea reacții ciudate, aparent fără o explicație. Nu cred că e vorba de ceva de acasă pentru că acolo, din păcate situația este "stabilă” de multă vreme, totul e la cota
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
însuși spunea: „Doctrina mea este o doctrină a îngăduinței. Acesta este motivul pentru care fericiții acestei lumi o găsesc dificilă”. Asemenea lui Iisus, Buddha a cerut iubirea necondiționată chiar și a celor care fac rău. Atât buddhismul cât și jainismul mărturisesc explicit atitudinea lor antibrahmanică. Cele două mari religii ale salvării reprezentau o îndepărtare de vedism și de ramificațiile acestuia, deși, într-un anumit sens, din el se dezvoltaseră. Jainismul și buddhismul neagă autoritatea Vedelor și, ceea ce e mai important, neagă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dojană împotriva acestei manifestări de independență. La puțin timp după conciliu, Mahăkăśyapa l-a acuzat pe Ănanda de mai multe erori comise în timp ce îl slujea pe Buddha, între care și aceea de a fi încurajat admiterea călugărițelor. Ănanda și-a mărturisit greșelile în public și în cele din urmă el a triumfat și a devenit personajul principal al comunității buddhiste. Și-a petrecut restul vieții urmând exemplul Maestrului său, călătorind și predicând Legea. Buddhismul se extinde spre vest și pătrunde în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în prima Upanișadă. Idei asemănătoare întâlnim și în religia creștină. Așa cum buddhismul este o reacție la adresa brahmanismului, tot așa și creștinismul este o reacție la adresa iudaismului. Ambele religii nu aduc o schimbare radicală, ci o înnoire în spirit. Iisus Însuși mărturisește: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea și proorocii; nu am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei, 5, 17). Buddhismul este o înțelepciune prin care se are în vedere suprimarea suferinței prin suprimarea dorințelor. Buddha vrea să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nu mai este privită ca un antrenament tipic deși ambiguu al istoriei europene, ci ca resortul inacceptabil al unei violențe instinctive ce-i transformă pe foștii concetățeni în dușmani. Iată teama supremă a unei Europe relativ liniștite. Cealaltă confuzie actuală mărturisește, la rîndul ei, traumatismul profund pe care l-au suferit unele colectivități chiar în sînul Europei de Vest și al Americii de Nord. În 1953, sociologul american David Riesman a inventat o noțiune care avea să fie destinată unui mare succes: cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
susținere de masă, fără a penetra în mod necesar ansamblul populației. În acest punct demersul fondator ia sfîrșit pentru a face loc revendicării naționale. Se cuvine să mai menționăm însă adesea că liderii revendicărilor naționale ascund unele interese greu de mărturisit: Sigur că e preferabil, notează ironic Ernest Gellner, să conduci ceva important și nu ceva derizoriu, dar e mai important să conduci ceva derizoriu decît nimic!"253 Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Nimic nu indică totuși că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
chiar slujeau și statul ca ostași, funcționari, dregători de toate vârstele și stările sociale. Din sfetnici și ostași de frunte ai împăratului au devenit, prin martiriu, prieteni ai Împăratului Hristos și ostași credincioși ai Lui. Prin suferințele îndurate cu bărbăție, mărturisind dreapta credință în Hristos, au dobândit faima de întâistătători printre vitejii și eroii jertfelnici ai credinței. Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
1982, p. 268. footnote>. Câteva rânduri mai jos, în aceeași operă, tot el completează: „Dar dacă cineva depășește totul și se urcă până la dragoste, acela este cu adevărat mucenic fericit și autentic; că el, prin dragostea lui de Domnul, a mărturisit desăvârșit, atât prin ascultarea de porunci cât și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul și pentru dragostea lui de Dumnezeu, dă înapoi lui Dumnezeu, cu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lui Hristos. „Ei s-au făcut următori și imitatori ai lui Hristos, cel care «fiind chipul lui Dumnezeu, nu răpire a socotit a fi întocmai cu El» (Filip. 2, 6), dar cu toate că se află într-o slavă atât de mare, mărturisind (pe Hristos) nu o dată sau de două ori ci de multe ori, pe când erau sfâșiați de fiare și având pe tot trupul arsuri, sângerări și răni, nu numai că nu s-au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de manifestare a nădejdii și a bucuriei întru Hristos. În limba greaca se face deosebire între μαρτυρία, acțiunea de a mărturisi sau de a face depoziție, și μαρτυρίον, lucrul care poate sluji ca o mărturie sau o dovadă, sau faptul stabilit prin dovezi<footnote H. L. Ellison, în Dicționar biblic, Editura „Cartea creștină”, Oradea, 1995, p. 811. footnote>. Cuvântul grecesc μάρτυς aparte
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum în fața morții. Martirii au fost următorii cei mai fideli și mai devotați ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care mai înainte de alții și-au pus sufletele lor pentru dragostea Lui și L-au mărturisit cu mare și înflăcărată credință în fața celor ce le cereau să se lepede într-un fel sau altul de credința în El și ajutorul Lui. „Nici unul dintre oameni nu L-a iubit pe Hristos atât cât mucenicii”<footnote Sf. Ioan
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama de robie ne veselim și sub amenințarea morții râdem”<footnote Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol. 72, Editura IBMBOR
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
au dorit nici suferința, nici moartea, ci au fost convinși că merg spre viața veșnică, pe care cred că au descoperit-o. „Și câți dintre creștinii noștri de azi nu știu că trebuie să moară dacă stăruie mai departe să mărturisească credința creștină, pe când, dimpotrivă, ar putea fi din nou liberi dacă ar tăgădui pe Domnul? Dar ei nu pun preț pe viață, ci preferă să moară de bunăvoie pentru credința lor”<footnote Origen, Contra lui Celsus, cartea a II-a
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
XVII, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 9, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 116. footnote>. Nu au șovăit în vreun fel când au fost împinși a alege între a-și lepăda credința și a muri mărturisindu-și convingerile de care erau total pătrunși. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai credinței, căci ei sunt triumfătorii creștini împotriva necredincioșilor, înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, acesta i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de vârstă. Dar cum îți poți închipui că noi vom călca Legea lui Dumnezeu? Iată, noi suntem gata cu toții să murim pentru apărarea credinței noastre. Mă bucur că începi cu mine. Ce vrei să mai știi de la noi, tirane? Îți mărturisesc că noi ne închinăm numai lui Dumnezeu celui Atotputernic. Să iei seama la ce anume vom face cu toții. Dar dacă tu ții cu atâta încăpățânare să afli adevărul, atunci, la rândul nostru, de ce n-am socoti și noi că trebuie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
XVIII-a, VII, p. 532. footnote>. Celor care îl sfătuiau pe fericitul Gordie să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: „«Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire». (Rom. 10, 10)”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Celor care îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului: „«Nu mă plângeți pe mine (Lc. 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care îndrăznesc
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care și fusese lăsat să
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
footnote>. Ne putem lesne imagina că, pentru cei de față, martirajul creștinilor era o priveliște nemaiîntâlnită: „Unul țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga: «sunt creștin!» și era mândru că poate mărturisi numele Mântuitorului și, în sfârșit, al treilea ținea sus și tare că el nici n-a jertfit și nici nu va jertfi niciodată”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, p. 316, 317. footnote>. Ceva cu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]