19,197 matches
-
La vârsta de patru ani, o copilă, fiica unei adolescente, a ajuns la curtea împăratului japonez Go Fukakusa și, cu acordul tatălui, a devenit, la treisprezece ani, în 1271, concubina (mekake) acestuia, un tip timid și cu un defect de mers. Era viitoarea Doamnă Nijo, veselă, inteligentă și cultivată, scria poezii, practica muzica. A simțit nevoia să-și prezinte viața și a lăsat posterității o carte autobiografică, Confesiunile Doamnei Nijo, ce reflectă viața de concubină și oferă recomandări pentru viața erotică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
El spunea: O Curte fără femei este ca o primăvară fără trandafiri. Modul de raportare la femeile din anturajul său era clar. Ele erau doar amante, nu depășeau condiția "de decor". Soția sa, Claude, dezavantajată fizic și cu defect de mers, dar inteligentă și cultivată, i-a dat suveranului șapte urmași. Bolnavă, s-a stins iar regele i-a deplâns moartea. La scurt timp s-a recăsătorit cu Eleonora de Austria, văduva regelui Portugaliei, Manuel I. Regele Francisc I se delecta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plăcea, orice efort care reușește să satisfacă acest lucru este lăudabil." El este totuși de părere să se păstreze, dacă este posibil, unitatea de timp în sânul fiecărui act. Subiectul l-ați ales (...); în trei acte de timp, repartizați-i mersul, și încercați dacă se poate ca-n fiecare din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Discursul despre Poezia dramatică, sunt un fond destul de bogat pentru poetul dramatic, ca și aspectele ridicole și viciile lor; iar piesele oneste și serioase vor reuși pretutindeni, dar cu mult mai sigur la un popor corupt decât altundeva. Prin mersul la teatru vor fi ei salvați din tovărășia celor răi din jurul lor; acolo îi vor găsi ei pe cei cu care le-ar plăcea să trăiască; acolo vor vedea specia umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va ajunge pentru a declanșa o reacție corporală, ca sub efectul unui reflex condiționat. "...să presupunem că de-abia a învățat de la un actor original cele mai vulgare manifestări ale mâniei și că știe să le imite cu fidelitate (anume, mersul năvalnic, bătăile din picioare, vocea asurzitoare, când ascuțită, când estompată; mișcările din sprâncene, buzele tremurânde, scrâșnetul dinților etc.); să mai presupunem, spusei eu, că imită bine numai aceste semne, care pot fi imitate oricând; ei bine! Numai prin asta, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
speria; scumpii mei compatrioți nu dădeau decât piese învechite, piese cu canevas de un gen de proastă calitate, de genul acela pe care îl reformasem în Italia. "Eu aș da, îmi spuneam vorbind cu mine însumi, aș da caractere, sentiment, mers, conduită, stil." Îmi comunicam ideile comedianților mei. Unii mă încurajau să-mi continui planul, ceilalți nu-mi cereau decât farse; primii erau îndrăgostiții care doreau piese scrise; ultimii erau actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Un capăt de frânghie ce atârnă, o pânză în fundal prost întinsă și lăsând să apară un perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să transformăm locul teatral și să-i redăm o scenă arhitecturală. El ar vrea ca arhitectura scenică să fie făcută din materiale ușoare, suple, ușor de manipulat. "Niște arhitecți ar putea fi aduși ca să intervină, scrie el în Teatrul în mers; dar imaginația este agilă ca un dansator pe sârmă; ea ar respinge cu groază marmura rece, și ideea de a utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui mai degrabă să semene cu o împletitură din nuiele, sau cu niște
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Cehov, grele în scriitura lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu ceea ce-l înconjoară. Astfel, privirea, auzul, mersul, modul de a se agăța sau de a se ține la distanță de un alt personaj, da a manipula un obiect etc. sunt mijloace, pentru actor, de a da viață personajului său. Această activitate fizică nu trebuie să constituie un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
I-III; Premiul de Stat și Premiul Uniunii Scriitorilor). Imaginea scriitorului ar putea fi cea dintr-o încercare de portretizare pe care i-o face Eugen Barbu: „În câmpul literar a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
cu degetele rășchirate. Marginile au fost însemnate cu negru de fum, răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn și așteptare, Moșul Vrăjitor și ucenicul lui se află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
arterelor învecinate, modificările presiunii abdominale și toracice (aspirația toracică, determinată de presiunea negativă intratoracică în inspir; se amplifică în efort și este eliminată în respirația artificială). Contracția mușchiului scheletic poate determina o presiune externă de 100-150 mm Hg, în cazul mersului realizând o adevărată pompă periferică. Tonusul capilar menține gradientul presional. Presiunea hidrostatică favorizează circulația venoasă deasupra nivelului cordului și are efect invers pentru zonele inferioare. Refluxul sângelui spre capilare este prevenit de valve. Gradul general de umplere a patului vascular
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și distra (hitită dușk„distracție, bună dispoziție”) zeitățile și, desigur, publicul care asista; din acest motiv, mai ales În timpul sărbătorilor de primăvară și de toamnă, se desfășurau, În general În afara zidurilor cetății, jocuri și Întreceri sportive. Sunt atestate Întreceri de mers, de aruncare a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor de primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai scoate în evidență un alt aspect al lucrurilor, esențial pentru ea: dedică un lung paragraf cauzei religioase a catastrofei (2Rg 17,7-23). Asupra acestui aspect, autorii cărții se aseamănă cu istoricii moderni care nu se mulțumesc doar să descrie mersul evenimentelor, ci încearcă să înțeleagă care au fost cauzele lor. Pentru Biblie, aceste cauze sunt, evident, religioase: Israel plătește prețul infidelității față de Dumnezeul său. Trebuie să notăm în acest caz efortul de reflecție care încearcă să treacă dincolo de suprafața faptelor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la „cântece de țară”, el se regăsește sub alte orizonturi în „cântece din fluier”, adaptate firesc exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare,/ Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să o pot câștiga ca ființă liberă. Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber: ceva este mai important decât faptul de a fi, și acest „ceva“ este însăși libertatea ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Chipul neștiut al lui „altfel“ în care se va așeza de acum viața mea e cel care induce în mine spaima, cutremurul, starea de beție și febra. Deznodământul hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrându-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât expresia mersului naturii între entropie și plenitudinea divină. În acest cadru de referință lărgit, destinul nu mai apare ca pură faptă a libertății, ci ca figură coerentă a „puterii de viață“ care transformă viețile umane în simplu prilej. Dacă natura sau spiritul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sfera posibilului, dobândirea capacității de a configura și realiza proiecte prin îmbinarea corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vrei)". Oamenii de stat moderni care "nu au făcut ceva din el" nu au realizat mare lucru. A formula un răspuns la realitățile sentimentelor naționale, pe de o parte, și la cele ale omenirii, pe de altă parte, seamănă cu mersul pe sîrmă, și vor fi multe căderi pe parcurs. Dar nu este prea tîrziu. Multe greșeli din trecut (și viitor) pot fi evitate sau rectificate. Trebuie însă să acceptăm în primul rînd o reconciliere cu realitatea. Evenimentele din Iugoslavia trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la încăierări, mutilări, geamuri sparte, scene urîte prin parcuri, unde femeile erau uneori biciuite în public, oameni intrînd în restaurantele evreiești și plecînd fără să achite nota de plată și scene de nedescris cu evrei aruncați din trenuri în plin mers. Uneori, studenții erau instigați de profesorii lor pînă și de oficialitățile polițienești să meargă chiar și mai departe. Evreii erau supuși umilințelor și unei permanente bătăi de joc, o trăsătură omniprezentă a antisemitismului est european: erau imitate accentul lor, afectarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să li se alăture lor. Era o strategie comunistă clasică. Între 1918 și 1921, tactica lui Lenin a fost scindarea partidelor socialiste, coalizând facțiunile de extremă stângă În noi mișcări comuniste și denunțându-i pe ceilalți ca reacționari depășiți de mersul istoriei. Când partidele comuniste s-au trezit În minoritate În următoarele două decenii, Moscova a schimbat abordarea, iar comuniștii le-au prezentat socialiștilor (mai numeroși) perspectiva unificării stângii sub egida comunistă. După eliberare, În circumstanțele specifice Europei de Est, propunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după 1952, deși neorealismul a mai zvâcnit un timp În Spania: Luis Garcia Berlanga a realizat Bienvenido Mister Marshall În 1953, iar trei ani mai târziu Juan Antonio Bardem regiza Muerte de un ciclista. Ca și alte distracții ale momentului, mersul la cinema era o plăcere colectivă. În micile orașe italiene, filmul săptămânal era văzut și comentat de toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]