18,930 matches
-
redusă la o identitate unică sau un țel unitar 14. În timpul marelui război de apărare a patriei, dar și după aceea, autoritățile sovietice au jucat cu aplomb cartea rusă, făcând apel la mândria națională și preamărind „victoria poporului rus”. Dar rușii nu au fost blagosloviți niciodată cu un caracter „național” de felul celui atribuit după cutuma sovietică cazacilor, ucrainenilor sau armenilor. Nu exista nici măcar un partid comunist „rus” separat. A fi rus Însemna a fi sovietic. Între cele două exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cartea rusă, făcând apel la mândria națională și preamărind „victoria poporului rus”. Dar rușii nu au fost blagosloviți niciodată cu un caracter „național” de felul celui atribuit după cutuma sovietică cazacilor, ucrainenilor sau armenilor. Nu exista nici măcar un partid comunist „rus” separat. A fi rus Însemna a fi sovietic. Între cele două exista o complementaritate naturală: În epoca postimperială, URSS era un paravan pentru statul imperial rus, În timp ce „Rusia” Îi conferea Uniunii Sovietice legitimitate istorică și teritorială. Distincția dintre „Rusia” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fașă de birocrația de partid și de stat, a avut inteligența politică de a se reinventa ca politician rus: remarcându-se mai Întâi ca deputat reprezentând Federația Rusă după alegerile din martie 1990 și apoi ca președinte al Sovietului Suprem rus (Parlamentul rus). De pe această poziție influentă și vizibilă, Elțîn a devenit primul reformist al țării, părăsind demonstrativ Partidul Comunist În iulie 1990 și folosindu-se de baza sa electorală din Moscova rusă pentru a-i ataca pe foștii camarazi din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat, lucrurile vor continua exact ca mai Înainte. Dar În Uniunea Sovietică reiterarea anacronică a scopurilor ratate ale lui Gorbaciov și aparenta sa ingratitudine față de salvatori au fost o revelație. Gorbaciov era, evident, un om depășit de istorie. Pentru mulți ruși, evenimentele din august fuseseră o adevărată revoluție, o autentică revoltă populară nu pentru reformatori și partidul lor, ci Împotriva lor: PCUS, așa cum i s-a strigat lui Gorbaciov când a ajuns Într-un târziu la Parlamentul rus, fusese „o Întreprindere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nouă zile mai târziu, pe 17 decembrie, Gorbaciov s-a Întâlnit cu Elțîn și cei doi s-au Înțeles (mai bine zis, Gorbaciov a consimțit) ca Uniunea Sovietică să fie desființată: ministerele, ambasadele și armata urmau să treacă sub controlul rușilor, iar rolul Uniunii Sovietice În probleme de drept internațional să revină Republicii Ruse. Peste 24 de ore, Gorbaciov și-a anunțat intenția de a demisiona din funcția de președinte. În ziua de Crăciun a anului 1991, drapelul rus a Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a vecinilor lor occidentali, republicile sovietice erau ele Însele un produs al planificării sovietice și - așa cum am văzut - În genere destul de pestrițe din punct de vedere etnic. Chiar și În noile state independente existau multe minorități vulnerabile (mai ales omniprezenții ruși): cetățeni ex-sovietici ce regretau pe bună dreptate pierderea protecției „imperiale” și aveau păreri Împărțite despre noua situație. Nu erau singurii. Când președintele George Bush a vizitat Kievul pe 1 august 1991, el le-a recomandat public ucrainenilor să rămână În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mai revelatoare decât diferențele dintre experiențele statelor foste comuniste sunt similitudinile dintre ele. La urma urmelor, În toate aceste țări, noile elite conducătoare au fost puse În fața acelorași alegeri strategice. „Idila cu economia de piață”, cum o numea disprețuitor premierul rus Viktor Cernomîrdin În ianuarie 1994, era universală 13. La fel și obiectivele economice generale: liberalizarea economiei, tranziția spre o formă de piață liberă și accesul la Uniunea Europeană - care promitea consumatori străini, precum și investiții și fonduri de asistență regională ce aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rusii, „poporul rus a ajuns națiunea cea mai umilită de pe planetă”. Cu toate neajunsurile ei, Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost trăită de rușii mai vârstnici ca o profundă umilință, mulți dintre ei Împărtășind resentimentele armatei sovietice față de expansiunea NATO și incapacitatea Rusiei de a o Împiedica. Dorința de a redobândi „respectul” internațional a ghidat mare parte din politica postsovietică a Moscovei. Ea explică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
republici sovietice, spre deosebire de Polonia și chiar Bulgaria, nu dădea semne de Îmbunătățire: În anul 2000, jumătate din cetățenii Moldovei câștigau sub 220 de dolari pe an (doar 19 dolari pe lună). În aceste Împrejurări, singura speranță pentru moldoveni, ucraineni sau rușii din afara marilor conurbații era să găsească de lucru În Vest. și, astfel, un număr alarmant dintre ei - mai ales tinere femei - au Încăput pe mâinile rețelelor mafiote, fiind expediați spre UE prin România și Balcani. În cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu-i de mirare că țările ce doreau cel mai aprig să fie „cunoscute” la Începutul secolului XXI erau alte două foste state imperiale. Rusia și Turcia jucaseră cândva, ca și Germania, un rol imperial În Europa. Numeroși turci și ruși au avut soarta tristă a comunităților de etnici germani din Europa: moștenitori dislocați ai unei puteri autocratice, reduși acum la rolul de minorități vulnerabile și antipatizate Într-un stat-națiune străin; rămășițe lăsate În urmă de refluxul imperial. La sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa: moștenitori dislocați ai unei puteri autocratice, reduși acum la rolul de minorități vulnerabile și antipatizate Într-un stat-națiune străin; rămășițe lăsate În urmă de refluxul imperial. La sfârșitul anilor ’90, se estima că peste o sută de milioane de ruși trăiesc În afara Rusiei, În țările independente din estul Europei 12. Dar asemănările se opreau aici. Rusia postsovietică era un mai mult un imperiu eurasiatic decât un stat european. Preocupată de revoltele violente din Caucaz, ea rămânea la distanță de restul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civile, transparența instituțională) pe care Moscova lui Vladimir Putin nici măcar nu le recunoștea, darămite să le implementeze 13. și, oricum, autoritățile ruse erau mai interesate să construiască gazoducte și să vândă gaz Uniunii Europene decât să i se alăture. Mulți ruși, inclusiv locuitorii din marile orașe din regiunile vestice, nu se considerau europeni: când călătoreau În Vest, ei spuneau (ca și englezii) că „merg În Europa”. Cu toate acestea, Rusia fusese efectiv o forță În Europa timp de trei sute de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populației ruse era un motiv serios de Îngrijorare (media de viață la bărbați scădea accelerat, agențiile internaționale avertizau de ceva vreme că reapăruse tuberculoza, iar țara era În pragul unei epidemii de SIDA), dar aceasta era În primul rând grija rușilor. Pentru viitorul apropiat, Rusia era evident absorbită de propriile probleme. Pe termen mai lung, simpla proximitate a Rusiei, cu dimensiunile ei gigantice și rezervele-i inegalate de combustibil, umbrește viitorul unui continent european sărac În energie. Deja În 2004 jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu dimensiunile ei gigantice și rezervele-i inegalate de combustibil, umbrește viitorul unui continent european sărac În energie. Deja În 2004 jumătate din gazul natural al Poloniei și 95% din petrolul său proveneau din Rusia. Dar, deocamdată, autoritățile ruse și rușii ca indivizi voiau de la Europa un singur lucru: „respect”. Moscova dorea să fie mai implicată În procesul de decizie intraeuropean, indiferent dacă era vorba despre NATO, despre administrarea acordurilor balcanice sau despre Înțelegeri comerciale (atât cele bilaterale, cât și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o chestiune de principiu. Istoria europeană, constatau mulți observatori, făcuse o buclă. În secolul XXI, ca și În secolul al XVIII-lea, Rusia era și În Europa, și În afara ei: nation d’Europe după Montesquieu, „sălbăticie scită” pentru Gibbon. Pentru ruși, Occidentul a rămas ce era de veacuri: un obiect contradictoriu de atracție și repulsie, de admirație și resentiment. Conducătorii, dar și populația Rusiei rămâneau extrem de sensibili la opiniile din exterior, manifestând În același timp o suspiciune profundă față de orice critică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comis de NKVD, și nu de Wehrmacht, a solicitat ca anchetatorii polonezi să aibă acces nelimitat la arhivele rusești. Până În mai 2005, nici una dintre aceste cereri nu primise Încă acceptul Rusiei, iar amintirile continuau să provoace resentimente 16. De asemenea, rușii aveau propriile amintiri. Privită din statele-satelit, versiunea sovietică asupra istoriei recente era evident falsă, Însă pentru mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare război patriotic”; cele mai multe victime au fost soldați și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rusești. Până În mai 2005, nici una dintre aceste cereri nu primise Încă acceptul Rusiei, iar amintirile continuau să provoace resentimente 16. De asemenea, rușii aveau propriile amintiri. Privită din statele-satelit, versiunea sovietică asupra istoriei recente era evident falsă, Însă pentru mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare război patriotic”; cele mai multe victime au fost soldați și civili sovietici; Armata Roșie eliberase Într-adevăr largi Întinderi din Europa de Est de ororile guvernării naziste; iar Înfrângerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
soldați și civili sovietici; Armata Roșie eliberase Într-adevăr largi Întinderi din Europa de Est de ororile guvernării naziste; iar Înfrângerea lui Hitler a adus o satisfacție și o ușurare autentice pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul fascist prin sacrificiile trupelor sovietice. Cu toate acestea, În Rusia amintirile erau polarizate. Mai mult, această divizare a fost instituționalizată prin intermediul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al doilea rând, această nouă ortodoxie avea consecințe de ordin politic pentru prezent. Dacă cehii, croații, maghiarii și toți ceilalți nu jucaseră nici un rol activ În episoadele tenebroase ale trecutului lor recent, dacă istoria est-europeană de după 1939 - sau, În cazul rușilor, din 1917 până În 1991 - era În exclusivitate opera altora, atunci Întreaga epocă devenea un fel de paranteză În istoria națională, comparabilă cu locul pe care Îl căpătase regimul de la Vichy În conștiința franceză postbelică, dar pe o perioadă mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
maghiari 400; olandezi 734, 741; părerile germanilor cu privire la Î În perioada postbelică 66; pedeapsa poloneză Împotriva Î 53; pogromuri 53; polonezi 400; recunoașterea suferințelor Î 731-736; recunoașterea suferințelor Î de către Polonia 731; recunoașterea suferințelor Î de către România 731; refugiați 43-44; ruși 676; statistici ale eliberărilor 37; statistici ale supraviețuitorilor Holocaustului 732; sub ocupația germană 49; totalul morților 37, 732 exporturi, declinul pieței 421 exterminări În masă 31-32 F Fabius, Laurent 507 Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-434 falangiști 475, 482 fascism; beneficiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50; Întâlnirea de la Szklarska Porêba 141-142; lupta pentru putere 286-287; membru al Celor Trei 105-106; Mișcarea pentru pace 209, 253; moartea 286; planuri/decizii postbelice 119-123; procese-spectacol - vezi procese-spectacol; propunerea pentru unificarea Germaniei 227; reacția la violurile comise de soldații ruși 33; ruptura de Tito 140, 168, 170; viziunea asupra Poloniei 106; ziditor de imperiu 162 stalinism 162-185 stalinism național 396; tranziția Cehoslovaciei la comunismul reformist 401 standard de viață 313-328; ambuteiaje În trafic 318; automobile 315-316; bugetul unei familii 313
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vin (175 milioane de hectolitri la o recoltă globală de 300 de milioane de hectolitiri) dar, în același timp, este și cel mai mare consumator (un european bea în medie 30 de litri pe an, în timp ce, în același interval, un rus sau un american consumă aproximativ 7 litri, pe când un japonez bea mai puțin de un litru de vin). Aderarea Greciei la Comunitatea Europeană în anul 1981, apoi a Portugaliei și mai ales a Spaniei în 1986, modifică profund economia viticolă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
excepții, era legionară. Pentru acest scop criminal au pregătit închisoarea Pitești. Metodele folosite acolo erau date personalului de temniță de către criminalul iudeu rusificat NIKOLSKI, iar principalul lui asociat în crime a fost colonelul ZELLER. O metodă aplicată de un pedagog rus MAKARENKO unor derbedei ruși, decăzuți, pentru a-i reeduca, s-a aplicat studenților români. Mai întâi se urmărea pierderea demnității umane, apoi robirea totală a subiecților acestei metode, spre a deveni unelte total supuse Securității comuniste. Vreau să arăt cum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei. Luchian este poate pictorul care transferă în propriul său corp intensitatea actului creator datorită maladiei și de cazul său cel mai apropiat mi se pare a fi cel al pictorului simbolist rus Mihail Vrubel. Până în 1901, Luchian se află în prim planul vieții culturale, dar și a celei mondene, la care trebuie să fi contribuit și anii petrecuți la Paris și la München. Portretele și autoportretele ilustrează istoria "gloriei și decăderii" lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale pictorului și istoricului de artă Andrei Benois și a celui care avea să reprezinte principalul animator și coordonator al mișcării, Diaghilev. Apariția revistei era anticipată de două evenimente, expoziția acuareliștilor englezi și germani, în 1987, expoziție care deschide publicului rus un orizont artistic european impregnat de sensibilitatea simbolistă, și, în 1898, expoziția artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]