20,296 matches
-
-l sluji pe cel mai slab decât tine. Am petrecut-o din ochi până ce a dat colțul blocului. * La Paris, în aprilie 1991, într-o noapte, o visez pe mama. Eu, care, după cum am mai spus, aproape că n-o visez deloc. Trebuia să merg la Paris ca să se întâmple minunea... Un vis confuz, dar cert. Și în care, pentru prima oară, visând-o pe mama, uit că ea este moartă. La aproape zece ani de la moartea ei, uitarea se strecoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1991, într-o noapte, o visez pe mama. Eu, care, după cum am mai spus, aproape că n-o visez deloc. Trebuia să merg la Paris ca să se întâmple minunea... Un vis confuz, dar cert. Și în care, pentru prima oară, visând-o pe mama, uit că ea este moartă. La aproape zece ani de la moartea ei, uitarea se strecoară în sufletul meu, pe ușa secretă a visului. * Uimire gogoliană. Cel mai tare m-a mirat, la Paris, faptul că și copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Crăciun, dar nu - cel puțin al nostru - în fiecare an. Avea - când voia să aibă - niște flori superbe, de un roșu-roz delicat. Crăciunelul a murit înaintea mamei, care a murit în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie 1981). * Visez într-o noapte că trec pe lângă casa lui unchiu’, pe strada Tokio nr. 1, că trec parcă fără intenția de a intra, poate pentru că știu că el e mort, iată, s-au împlinit nu de mult șase luni de când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
victime pentru ca mulțimea morților, în general, să crească și astfel moartea să pară mai ușoară. E ca pe stadion. Cu cât e mai plin, cu atât te simți mai în siguranță. Capabil tu însuți de marea performanță. * Într-o perioadă, visam destul de că Doina mă înșală. Un vis absurd! Și totuși, frecvența lui mă neliniștea. Până la urmă, într-un fel, el s-a adeverit: Doina m-a înșelat cu familia ei, la care ține din ce în ce mai mult. Dar cum ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
face să nu mă adaptez ușor, retractilă, timidă, mă împiedică să am atâtea contacte umane vii câte aș dori. O mare nostalgie a unor strânse legături sufletești, de simțire și de idei rămâne mereu neîmplinită în mine. Îmi place să visez la o profesie care m-ar azvârli în mijlocul contemporanilor mei: câte greutăți, câte conflicte, câte (o! desigur) dezamăgiri dar și câte șanse de a-i întâlni pe acei oameni admirabili care știu că există, care trebuie să existe. Căci nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în fiecare duminică dimineață mergeau la biserică iar după-amiază își făceau temele. Nu lipseau nici o oră de la scoala. Buni copii și hărnici au fost, nu cum sunt unii, acum. Dumnezeu i-a ajutat și i-a răsplătit cum n-am visat. Acum toți sunt căsătoriți, au familiile lor cu copii și ei la rândul lor. Eu, între timp, am mai făcut serviciu la stat. Am 27 ani de serviciu și am crescut trei copii singura, și i-am purtat în școli
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sus. O Ghetsimani, aș vrea să fiu în tine Să văd și locul-unde Domnu-a plâns Să plâng și eu cu lacrimi și suspine Să plâng, căci multe lacrimi tu ai strâns! 03.02.1996 Culeasa între vis și adevăr Am visat, Iisuse, Doamne, Cum în brațe mă purtai Și în clipele mai grele Tu în șoaptă îmi spuneai: - Ești cu Mine, nu te teme, Glasul Tău l-am ascultat - Jertfă Mea cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! 16
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
închipuie profanii ; există un noroc al cercetării, există niște zâne bune care ne scot în cale sursele trebuincioase. Dacă ești mânat de un gând, el atrage printr-o simpatie misterioasă informații pe care poate că nici nu le-ai fi visat. Răsfoind o carte sau revistă dai de o trimitere nebănuită, care te trimite la alta, și te pomenești la un moment dat în posesia unei științe care te-a găsit ea pe tine mai mult decât tu pe ea. Firește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tancurile sovietice au funcționat implacabil. În 1991, la Moscova, n-au mai funcționat. De ani de zile, de zeci de ani, trăiam în psihologia tancului. În folclorul socialist românesc apăruse de anul nou bancul : „primiți tăncușorul ?” (sau : „tanc de vei visa, prieten ̀ ți va intra în casă”). Ultima ratio a doctrinei Brejnev asta era : tancul. Și iată că tocmai la ei acasă, când a fost „la o adică”, sovieticii n-au mai reușit „normalizarea” prin acest procedeu clasic, reputat infailibil
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără a ne opri o secundă pentru a-i realiza fantastica încărcătură : There are more things in heaven and earth, Horatio,/ Than are dreamt in your philosophy. (Sunt mult mai multe lucruri în ceruri și pe pământ, Horatio,/ Decât poate visa filozofia voastră.) Am un obicei bătrânesc, poate superstițios, dar care nu a dat greș niciodată : în noaptea anului nou, înainte de culcare, deschid Biblia la întâmplare, iar dimineața citesc primele versete de pe pagina din stânga. Evident, cel mai adesea sunt din Vechiul Testament
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în procesul sufletesc de creațiune este inoportună. Această intervenție stânjenește jocul forțelor inconștiente, care sunt rezervorul poeziei lirice. Iată pentru ce poezia d-lui Topîrceanu este lipsită de acele ecouri nelămurite și de acea brumozitate care îngăduie cititorului să-și viseze liber visurile lui. Cu toate acestea, fiorul ce ni-l dau lucrările d. Topîrceanu l-a exprimat uneori impresionant, ca în Balada morții, poate cea mai bună din poeziile sale”. Iată-i așadar pe cei doi critici de acord nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea este imaginea cum în biserică, mămica mă ridica de sub brațe cu amândouă mâinile, ca să pot săruta icoana de pe iconostas. Mă învăța ca seara, înainte de a așeza capul pe pernă, s- o închin, ca să nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc”. Au trecut anii cu amintiri duioase, au venit ani grei, urâți, cu război, cu secetă, cu oameni răi, care au batjocorit-o și au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era nimeni. Oare, așa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la ora 7.. . Am încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o lumină care-mi făcea și mai dureroasă soarta mea. La plecare m-am întâlnit cu părintele Ipolit Jacotă. M-a întrebat: „Când îți aduci familia”? Joi 3 august. Astăzi port în suflet pe Marta. Pe Marta pe care am visat-o, pe Marta așa cum am dorit-o. O, Marta dacă ai ști ce-i aceea iubire !? Sunt ca un copil. Aștept clipă de clipă să te văd. Parcă ai fi ascunsă undeva ! O, dacă ai veni ! O, dacă n-ai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici să ridice în spate pământul care- l acoperea. A stat inconștient mai bine de două ore fără să mai facă eforturi. Prin pământul aruncat, răvășit, primea puțin aer. Și-a zis că poate nu-i în groapă, ci că visează că ar fi în groapă. Totuși, simțea răcoarea mormântului. S-a convins că a fost îngropat. A înțeles că cei ce voiau să scape de el l-au făcut a fi mort și l-au îngropat. Întors cu fața în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
l-au îngropat. Întors cu fața în jos, s-a sprijinit pe mâini și a încercat să se ridice. Dar capacul sicriului în care „cei dragi” îl așezaseră nu se mișca. A strigat disperat. Iarăși și-a zis că se visează în mormânt, dar că nu-i decât un coșmar. De undeva de departe, ca de dincolo de deal, se auzeau zgomote. Încet, fără să se mai teamă, asemeni omului disperat, și-a zis că deși a fost îngropat, tot se va
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în bucăți dacă le-aș permite să se apropie de mine ceva mai mult. Vor să scotocească în viața mea pentru a găsi un fir cât de mic, pentru a-l ține în mână. Sunt prudentă ca un șarpe și visez la înțelepciunea colombelor. Am visat că se făceau execuții în România, curgea din nou sânge în stradă. Alergam, fără să știu nimic despre ai mei. Ieri am vorbit prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
permite să se apropie de mine ceva mai mult. Vor să scotocească în viața mea pentru a găsi un fir cât de mic, pentru a-l ține în mână. Sunt prudentă ca un șarpe și visez la înțelepciunea colombelor. Am visat că se făceau execuții în România, curgea din nou sânge în stradă. Alergam, fără să știu nimic despre ai mei. Ieri am vorbit prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină. Cincisprezece partide se dispută, fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de a fi absent și în plenitudinea de a fi: inaccesibil, insesizabil, iresponsabil și totuși eu însumi. În fond, frica, alegerea de a fi total singur sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat de Nijinski (după sculpturile lui Rodin), pentru a înțelege frumusețea și geniul dansului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acum, spre deosebire de timpul când i-am cunoscut ca prieteni și colaboratori ai lui René. Încerc să nu critic pe nimeni, prietenia lor mă consolează de tovărășia gregară a românilor de aici, care îmi cer să mă înrolez în trupa lor, visând să instaureze democrația în România. Vise! Cuvintele lor sunt găunoase ca și creierul lor, angajamentul lor, isteric, ca în timpul când simpatizau cu acel regim detestat acum. Cum ar putea ei să înțeleagă că „patria” mea intimă e la fel de privată ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vegetarian, din apropierea sinagogii, unde se pot mânca feluri atât de delicioase din legume și fructe. Vorbim despre cuvântul Mitzva - a face fapte bune, despre Bat Mitzva - binefacere, datorie sfântă, morală, sacrificiul de sine în favoarea aproapelui tău. Mi se pare că visez - studiul ebraicii, abandonate pentru a citi mai mult în latină (Suetonius, Viețile Cezarilor, și Apuleius, Magia), ca să nu mai vorbim de studiul serios al limbii țării în care trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Roma, cu trenul!”. Aproape că am zburat până acasă. Italia fusese „visul meu” încă din copilărie. Sora tatălui meu, Elena, fusese căsătorită cu un italian: inginerul Umberto Pescamossa. Unchiul Umberto ne iubea mult, făcându-ne mereu cadouri din Italia lui, visând să ne ducă odată acolo. Medalioane cu Madonna, din aur și argint, ciocolată din care am gustat pentru prima oară și multe altele erau cadourile lui pentru noi, copiii, dar și pentru mama, de care îi era milă văzând-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]