189,794 matches
-
al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine stătător, proba desfășurându-se pe distanța de 200 m. David
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine stătător, proba desfășurându-se pe distanța de 200 m. David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa a studiat procedeul bras, unde a observat că înotătorul era încetinit semnificativ în timp ce ducea brațele spre înainte pe sub apă. În 1934, Armbruster a perfecționat metoda, aducând
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Pe parcursul timpului, în special în secolul XX, tehnica brasului a suferit mai multe îmbunătățiri, în special referitoare la sporirea vitezei de înot, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii japoneze de înot. La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
mai multe îmbunătățiri, în special referitoare la sporirea vitezei de înot, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii japoneze de înot. La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture se înoată în probele de 100 m 200 m; este primul procedeu în probele de 200 m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată și în probele de 50 m
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture se înoată în probele de 100 m 200 m; este primul procedeu în probele de 200 m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată și în probele de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt. Există un total oficial
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
se înoată în probele de 100 m 200 m; este primul procedeu în probele de 200 m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată și în probele de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt. Există un total oficial de 17 probe, în concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată și în probele de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt. Există un total oficial de 17 probe, în concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
50 m și ștafeta de 4x50 m mixt. Există un total oficial de 17 probe, în concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot 1.500 m). La Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Cupe Mondiale, FINA desemnează următorul minim de oficiali: - 1 arbitru general - 4 arbitrii de parcurs - 2
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Dezvoltarea este mai rapidă în Ardeal și Banat (Oradea, Cluj, Tg. Mureș, Arad, Timișoara). Întrecerile s-au desfășurat pe distanțe variate, 30, 60, 90, 300 m, în bazine de dimensiuni mici. În anul 1922 apare un regulament la mai multe probe de concurs, iar în București ia ființă Clubul Nautic Bucureștean (CNB), ce cuprindea un număr de 123 de membri. Primul camponat național al României are loc în anul 1924 la Târgu Mureș, într-un bazin de 50 m lungime. În
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Primul camponat național al României are loc în anul 1924 la Târgu Mureș, într-un bazin de 50 m lungime. În București în 1923, apare Clubul Nautic Floreasca, iar la Băile Felix se organizează Concursul Național de Înot ce cuprinde probe pe categorii de vârste. În anul1925 la Campionatele Europene de Natație de la Budapesta, România este reprezentată de 12 înotători din Oradea, Arad, Cluj și Tg. Mureș. O dată cu construirea unor noi bazine la Cluj, Galați, Craiova, Brăila, numărul competițiilor a luat
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de recensământ (1CL, 2P, 3SCL, 4S), aprobate de Biroul Național de Statistică. La recensământul din 2014 s-au colectat în premieră informații despre unitățile de locuit și spațiile colective de locuit, indiferent de tipul și situația ocupării acestora. Recensământul de probă s-a efectuat în luna aprilie 2013, selectiv, asigurând posibilitatea înlăturării deficiențelor înregistrate. Finanțarea lucrărilor de organizare și de efectuare a recensământului, de generalizare și de publicare a rezultatelor se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, precum și din surse
Recensământul populației și al locuințelor din 2014 (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/328036_a_329365]
-
oxigen necesară oxidării substanțelor organice în prezența unui oxidant puternic. Cantitatea de oxigen echivalentă cu consumul de oxidant se mai numește și oxidabilitate. Rezultatul determinării oxidabilității se exprimă în mg echivalent oxigen cu conținutul de oxidant la un litru de probă. În practica curentă sanitară oxidantul cel mai folosit este KMnO4. Principiul metodei: KMnO4 oxidează substanțele organice din apă în mediul acid și la temperatură, apoi excesul de KMnO4 se titrează cu acid oxalic. Reactive : KMnO4, sol (0,1 N ) acid
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
oxalic, sol (0,1 N ) acid acid sulfuric 1/3 cu apă destilată. Ustensive necesare: balon Erlenmayer 250ml, pipete 5 ml, 10 ml, spatulă burete de 25 ml, reșou cu sită. Într-un balon Erlenmajer se măsoară 100 ml de probă de apă peste care se adaugă + + acid sulfuric 5 ml diluat cu apă destilată 1/3, + 10 ml KMnO4 - se fierbe timp de 10 min, pe sită, apoi se lasă să se răcească până la 60-70 grade și se + 10 acid
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
pe sită, apoi se lasă să se răcească până la 60-70 grade și se + 10 acid oxalic care va neutraliza cantitatea de KMno4 rămas în exces; lichidul se va decolora complet și în soluție va rămâne un exces de acid oxalic; proba decolorată se titrează cu KMno4 până la apariția unei colorații roz palid persistentă. Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
complet și în soluție va rămâne un exces de acid oxalic; proba decolorată se titrează cu KMno4 până la apariția unei colorații roz palid persistentă. Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316*1000\v unde : n - cantitatea de KMnO4 adăugată inițial în probă n1- KMnO4 folosit la titrarea probei n2 - acid oxalic adăugat în proba pentru decolorare f - factorul soluției de
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
palid persistentă. Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316*1000\v unde : n - cantitatea de KMnO4 adăugată inițial în probă n1- KMnO4 folosit la titrarea probei n2 - acid oxalic adăugat în proba pentru decolorare f - factorul soluției de KMnO4 mg\ml 0,36 cantitatea de KMnO4 în mg corespunzatoare la un ml de KMno4 v- cantitate probei de analizat pentru
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316*1000\v unde : n - cantitatea de KMnO4 adăugată inițial în probă n1- KMnO4 folosit la titrarea probei n2 - acid oxalic adăugat în proba pentru decolorare f - factorul soluției de KMnO4 mg\ml 0,36 cantitatea de KMnO4 în mg corespunzatoare la un ml de KMno4 v- cantitate probei de analizat pentru a exprima rezultatul în mg de
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]