190,155 matches
-
imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul său cât și de înalții oficiali cu care acesta din urmă ar fi ales să împărtă învățăturile cuprinse în lucrare. "De
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul său cât și de înalții oficiali cu care acesta din urmă ar fi ales să împărtă învățăturile cuprinse în lucrare. "De Administrando Imperio" este poate textul cel mai apropiat de cel al funcționarilor care l ucrau la palatul imperial din Constantinopol în secolul al X-lea. Deoarece "De Administrando Imperio" este una dintre foarte puținele surse de informații pentru istoria Balcanilor, textul său a fost analizat
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Administrando Imperio" este poate textul cel mai apropiat de cel al funcționarilor care l ucrau la palatul imperial din Constantinopol în secolul al X-lea. Deoarece "De Administrando Imperio" este una dintre foarte puținele surse de informații pentru istoria Balcanilor, textul său a fost analizat cu mare atenție de către istorici, care uneori s-au concentrat asupra doar a câtorva fraze J. B. Bury în 1906, Gavro Manojlović în 1910 și Ljudmil Hauptmann în 1931- 1942 au publicat analize cuprinzătoare ale textului
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
textul său a fost analizat cu mare atenție de către istorici, care uneori s-au concentrat asupra doar a câtorva fraze J. B. Bury în 1906, Gavro Manojlović în 1910 și Ljudmil Hauptmann în 1931- 1942 au publicat analize cuprinzătoare ale textului "De Administrando Imperio". Cercetările lor au demonstrat că lucrarea este format dintr-o serie de texte care se concentrau pe subiecte specifice, scrise la distanță unul de altul. Lucrarea a fost reeditată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
doar a câtorva fraze J. B. Bury în 1906, Gavro Manojlović în 1910 și Ljudmil Hauptmann în 1931- 1942 au publicat analize cuprinzătoare ale textului "De Administrando Imperio". Cercetările lor au demonstrat că lucrarea este format dintr-o serie de texte care se concentrau pe subiecte specifice, scrise la distanță unul de altul. Lucrarea a fost reeditată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca interpretările textelor rezultante să varieze uneori în mod semnificativ. Relatările asemănătoare dar ușor diferite cu privire la sosirea
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Administrando Imperio". Cercetările lor au demonstrat că lucrarea este format dintr-o serie de texte care se concentrau pe subiecte specifice, scrise la distanță unul de altul. Lucrarea a fost reeditată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca interpretările textelor rezultante să varieze uneori în mod semnificativ. Relatările asemănătoare dar ușor diferite cu privire la sosirea croaților au cauzat numeroase probleme istoricilor încă din secolul al XIX-lea. Istoricul Barbara M. Kreutz a descris relatarea cu privire la implicarea Imperiului Bizantin în prăbușirea Emiratul
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
îi (de asemenea numiți "ginni" sau "jinni", din arabă الجني "al-Jinni") sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane. (sau Gin, Arabă جن ǧinn) este un termen ambivalent, din tradițiile preislamice, care definește entități spirituale care acționează în lume, având atât acțiuni bune, cât și rele.</ref> Cuvântul djinn este derivat de la rădăcina verbală arabă "ǧnn" care înseamnă
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural remarcabil în viața culturală bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să reinventeze simbolurile artei bizantine ortodoxe; Din același text, televiziunea română se inspiră pentru titlul reportajului consacrat evenimentului: „Simțul grandorii, cultul trudei și bucuria ofensivei în opera lui Ștefan Râmniceanu”, realizat în 1991 de criticul de artă Ruxandra Garofeanu. În 1989, Ministerul Culturii din Grecia invită artistul la Atena
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
melodiei a dus curând la „aranjamentele muzicale”, „prelucrările” și „preluările” diferiților compozitori și interpreți străini. În repertoriul cântăreței franceze Edith Piaf, melodia a devenit "„Johnny tu n'est pas un ange”". În Iugoslavia, poetul Dragomir Ristic i-a adăugat un text nou, schimbându-i ritmul popular în „medium swing”. Cântecul a fost plagiat în anii '50 de cunoscutul chitarist american Leș Paul, care a folosit integral linia melodica în cântecul "„Johnny is the Boy for Me”", fără a numi adevăratul autor
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
și la realizarea unei versiuni uriașe a romanului "Desculț" (3 volume, 1960). Ediția definitivă publicată în "Scrieri", vol. 8 (Editura Minerva, București, 1977), alături de romanul "Pădurea nebună", conține puține diferențe față de ediția princeps, caracterizându-se doar printr-o împărțire a textului în mai multe alineate pentru ca textul să poată fi lecturat mai ușor. Întâmplările relatate de Zaharia Stancu în romanul "Jocul cu moartea" sunt inspirate într-o oarecare măsură din biografia autorului. Scriitorul s-a născut la 5 octombrie 1902 într-
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
a romanului "Desculț" (3 volume, 1960). Ediția definitivă publicată în "Scrieri", vol. 8 (Editura Minerva, București, 1977), alături de romanul "Pădurea nebună", conține puține diferențe față de ediția princeps, caracterizându-se doar printr-o împărțire a textului în mai multe alineate pentru ca textul să poată fi lecturat mai ușor. Întâmplările relatate de Zaharia Stancu în romanul "Jocul cu moartea" sunt inspirate într-o oarecare măsură din biografia autorului. Scriitorul s-a născut la 5 octombrie 1902 într-o familie de țărani din satul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
gândit”. Concentrația epică a romanului este mai ridicată decât în celelalte cărți ale lui Zaharia Stancu, făcând ca "Jocul cu moartea" să fie creația „cu cea mai accentuată tentă de Bildungsroman” a ciclului lui Darie, după cum o aprecia Mariana Ionescu. Textul epic al romanului este întrerupt pe alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest roman care descriu distrugerile și mizeria cauzate de Primul Război Mondial. Naturalismul lui Zaharia Stancu este însă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede și din citatul anterior. Documentul menționează
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
posibilitatea însăși ținerii Conciliului Vatican II și se raportează faptul că Angelo Roncalli, viitorul Ioan al XXIII-lea, păstra această lucrare adnotată cu grijă în biblioteca sa. Începând din februarie 1952 Congar a trebuit să prezinte cenzurii cele mai mărunte texte și referate ale sale. În 1953, a publicat o nouă lucrare de importanță în opera sa, « Jalons pour une théologie du laïcat », lucrare care trece de cenzura romană și schimbă imagine ape care teologia catolică o prezenta laicilor. Congar va
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
contemporană. El a marcat, în mod profund, teologia secolului al XX-lea. Sprijinindu-se pe o cunoaștere profundă a istoriei și o frecventare asiduă a izvoarelor, îndeosebi din Sfânta Scriptură și patristice, el a contribuit la pregătirea teologică a marilor texte ale Conciliului Vatican II despre Revelația lui Dumnezeu în istorie, Biserică, ecumenism, promovarea laicatului și ministere. La începutul anilor 1980, Yves Congar a fost spitalizat, fiind atins de mult timp de o gravă boală neurologică pe care a învins-o
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca Daniel Compère, acest lucru dovedește coerența totală a operei verniene. Acest roman neterminat a fost scris fără îndoială în 1845 și conține 21 de capitole. Textul a fost publicat abia în 1992. Pe 12 martie 1839, în biserica Saint-Nicolas se produce un accident teribil.Clopotul se prăbușește și, în căderea sa, provoacă un masacru printre credincioși. Printre victime se numără și clopotarul Joseph, prietenul tânărului avocat
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
al familiei Clifton și al franco-americanului Flip. Spre deosebire de situația din romanul " Le Robinson suisse" de Johann David Wyss, ei nu au la dispoziție niciun fel de obiecte materiale, bazându-se doar pe inteligența și inventivitatea lor. Verne a utilizat ulterior textul pentru a scrie prima parte a romanului "Insula misterioasă". Această nuvelă din tinerețea lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de obiecte materiale, bazându-se doar pe inteligența și inventivitatea lor. Verne a utilizat ulterior textul pentru a scrie prima parte a romanului "Insula misterioasă". Această nuvelă din tinerețea lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în culegerea de povestiri "Ieri și mâine" sub titlul "Destinul lui Jean Morénas". Personaje: Manuscrisul a fost finalizat în 1897, dar a fost publicat abia în
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
romanul original și l-a completat, însă a eliminat toate mențiunile la subiectul esperanto. Noua versiune a romanului a fost publicată în 1919 sub titlul " Uimitoarea aventură a misiunii Barsac". În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și "Voyage d'étude". Capitolele originale ale romanului au fost publicate în volumul al treilea din "Manuscrits nantais", în 1991. Textul povestește istoria unei comisii parlamentare franceze trimisă în Congo pentru a hotărî dacă această
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
aventură a misiunii Barsac". În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și "Voyage d'étude". Capitolele originale ale romanului au fost publicate în volumul al treilea din "Manuscrits nantais", în 1991. Textul povestește istoria unei comisii parlamentare franceze trimisă în Congo pentru a hotărî dacă această colonie trebuie să fie reprezentată în parlament de către un senator sau un deputat. Expediția este condusă de André Deltour, căruia, pe lângă aleșii Isodore Papeleu și Joseph
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne l-a pus deoparte, folosindu-l doar pentru se inspira în descrierile făcute Scoției în romanele "Indiile negre" și "Raza verde". Textul a fost descoperit un secol mai târziu în arhivele orașului Nantes, fiind publicat pentru prima oară în 1989. Romanul a fost scris în 1863, dar Hetzel a refuzat publicarea lui, considerând că pesimismul cărții ar avea repercusiuni negative asupra carierei
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de buzunar, Internetul (o rețea de comunicație mondială "telegrafică"), scaunul electric sau calculatorul. Este singurul studiu literar al lui Jules Verne, scris fără îndoială în 1862. Studiul a apărut în "Musée des familles", volumul XXXI, 1863-1864, Nr. 7 (aprilie 1864). Textul a fost scris de Jules Verne în 1863 și a apărut în decembrie același ani în "Musée des familles". Sătul să tot discute pe marginea diferitelor călătorii ale enormului balon de șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
să fondeze ulterior revista "L'Aéronaute" , care a apărut până în 1910 Acest roman a apărut în 1864 în volum in-12, fără ilustrații. Jules Verne a modificat romanul și l-a reeditat, acesta devenind partea a doua a operei "Căpitanul Hatteras". Textul este o autobiografie scrisă de Jules Verne în 1890. La cererea lui Théodore Stanton, ziarist american și corespondent al agenției Associated Press la Paris, autorul îi încredințează manuscrisul. Traducerea englezească apare pe 9 aprilie 1891 la Boston sub titlul "The
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. Autorul îi dă lui Stanton o versiune corectată a textului, dar păstrează manuscrisul original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Placa conține următorul text: "„În această casă a trăit și creat compozitorul Ciprian Porumbescu, înaintaș de seamă al muzicii românești.”" Tot în 1953 este deschisă publicului Casa memorială „Ciprian Porumbescu” din satul Stupca. Casa memorială funcționează și în prezent, într-o anexă originală a
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]