19,594 matches
-
din care îi sunt rambursate cheltuielile politice. Asemenea fonduri nu erau ilegale, dar îl expuneau pe Nixon la acuzații de posibil conflict de interese. Cum începuseră să apară presiuni asupra lui Eisenhower să ceară demisia lui Nixon și renunțarea la candidatură, senatorul a ieșit la televiziune pentru a ține un discurs la 23 septembrie 1952. Această cuvântare, denumită ulterior , a fost auzită de circa 60 de milioane de americani—inclusiv de cea mai mare audiență obținută până atunci de o televiziune
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din Texas. Și fetița noastră—Tricia, de 6 ani—i-a dat numele de "Checkers".” Discursul a fost o capodoperă și a generat un val de susținere publică pentru Nixon. Eisenhower s-a hotărât să-l păstreze drept coleg de candidatură, decizie ce s-a dovedit victorioasă pentru . Eisenhower se angajase să-i dea lui Nixon responsabilități în timpul mandatului de vicepreședinte, responsabilități ce i-ar fi permis să fie eficient de la început ca succesor. Nixon participa la ședințele Cabinetului și ale
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
doilea mandat, dar unii dintre consilierii lui Eisenhower își propuseseră să-l dea la o parte. Într-o ședință din decembrie 1955, Eisenhower a propus ca Nixon să nu candideze pentru realegere pentru a i se da experiența administrativă în vederea candidaturii în 1960 ca președinte, și să devină membru al Cabinetului într-o a doua administrație Eisenhower. Nixon credea însă că o astfel de acțiune avea să-i distrugă cariera politică. Când Eisenhower și-a anunțat candidatura pentru realegere, în februarie
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
da experiența administrativă în vederea candidaturii în 1960 ca președinte, și să devină membru al Cabinetului într-o a doua administrație Eisenhower. Nixon credea însă că o astfel de acțiune avea să-i distrugă cariera politică. Când Eisenhower și-a anunțat candidatura pentru realegere, în februarie 1956, s-a ferit de chestiunea candidatului viceprezidențial, afirmând că este improprie tratarea ei înaintea obținerii renominalizării. Deși lui Eisenhower nu i se opunea niciun republican, Nixon a primit un număr substanțial de voturi în favoarea unor
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
se opunea niciun republican, Nixon a primit un număr substanțial de voturi în favoarea unor alți candidați în alegerile primare din 1956 din New Hampshire. La sfârșitul lui aprilie, președintele a anunțat că Nixon îi va fi din nou partener de candidatură. Eisenhower și Nixon au fost realeși lejer la . În primăvara lui 1957, Nixon a efectuat o nouă călătorie majoră în străinătate, de această dată în Africa. La întoarcere, a contribuit la promovarea Legii Drepturilor Civile din 1957. Legea, care inițial
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
împotriva lui Pat Brown pentru funcția de guvernator al statului California la alegerile din 1962. În ciuda unor rețineri inițiale, Nixon a intrat în cursă. Campania i-a fost umbrită de suspiciunile că Nixon consideră funcția ca piedestal pentru o altă candidatură prezidențială, de opoziția extremei drepte din partid și de lipsa sa de interes pentru ocuparea funcției de guvernator al Californiei. Nixon spera ca o victorie să-i confirme statutul de principal activist republican din țară și că va asigura rămânerea
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
fi făcut acel angajament, el considera că este dificil să-l învingă pe Kennedy sau, după asasinarea sa, pe succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson. În 1964, el l-a susținut pe senatorul de Arizona Barry Goldwater pentru nominalizarea republicană la candidatura prezidențială; când Goldwater a reușit să obțină nominalizarea, Nixon a fost ales pentru a-l prezenta pe candidat la convenție. Deși considera că Goldwater nu are multe șanse de succes, Nixon i-a făcut campanie cu loialitate. au fost un
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet, urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre candidații democrați, senatorul Robert F. Kennedy, la doar câteva momente după victoria sa în alegerile primare din California
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Michigan , dar și guvernatorii statelor New York (Nelson Rockefeller) și California (Ronald Reagan) sperau fiecare să fie nominalizați într-o convenție de balotaj. Nixon și-a asigurat însă nominalizarea din primul tur de scrutin. El l-a ales drept partener de candidatură pe guvernatorul statului Maryland Spiro Agnew, alegere care Nixon credea că va uni partidul, făcând apel atât la moderații din Nord cât și la sudiștii dezamăgiți de democrați. Adversarul democrat al lui Nixon la alegerile generale a fost vicepreședintele Hubert
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
fusese de multă vreme o sursă de frustrare a ambițiilor republicanilor. Goldwater câștigase câteva state din Sud opunându-se dar îi înstrăinase pe sudiștii mai moderați. Eforturile lui Nixon de a obține susținerea Sudului în 1968 au fost diluate de candidatura lui Wallace. În primul său mandat, el a urmat o , încercând să adapteze unele politici, cum ar fi planurile de desegregare, în așa fel încât să fie acceptabile de către albii din Sud, încurajându-i să se realinieze republicanilor în perioada
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
republicanilor în perioada de după . El a nominalizat doi conservatori din Sud, pe și pe la Curtea Supremă, dar niciunul nu a fost confirmat de Senat. Nixon a participat la alegerile primare din New Hampshire la 5 ianuarie 1972, anunțându-și astfel candidatura pentru realegere. Asigurat practic de nominalizarea republicană, președintele se aștepta la început ca adversarul său democrat să fie senatorul de Massachusetts Ted Kennedy (fratele răposatului președinte), dar el a fost eliminat din cursă după din 1969. În schimb, favorit a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
fost eliminat din cursă după din 1969. În schimb, favorit a devenit senatorul de Maine , cu senatorul de Dakota de Sud aproape de el pe locul doi. La 10 iunie, McGovern a câștigat alegerile primare din California și și-a asigurat candidatura din partea democraților. În luna următoare, Nixon a fost renominalizat la Convenția Republicană. El a criticat platforma democrată ca fiind ezitantă și divizantă. McGovern intenționa să reducă drastic cheltuielile în domeniul apărării și susținea amnistierea evazioniștilor recrutării, precum și dreptul la avort
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din susținătorii lui erau suspectați de a favoriza legalizarea drogurilor, McGovern a fost perceput ca fiind pentru „amnistie, avort și acid”. McGovern a avut de suferit și din cauza susținerii ezitante acordate primului său candidat viceprezidențial, senatorul de Missouri , eliminat de la candidatură după ce a ieșit la iveală că se tratase pentru depresie. Nixon era dat câștigător de majoritatea sondajelor de-a lungul întregului ciclu electoral, și a fost reales la 7 noiembrie 1972 în una dintre cele mai lejere victorii electorale din
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Stat, care intenționa să nu trimită niciun reprezentant al SUA, participând la funeralii. Deși Nixon nu era un reprezentant oficial, ca fost președinte a fost considerat prezență americană la funeraliile fostului aliat. Nixon l-a susținut pe Ronald Reagan la candidatura prezidențială la alegerile din 1980, apărând la televiziune unde se prezenta, așa cum scria biograful Stephen Ambrose, „omul de stat senior neimplicat”. El a scris articole pentru multe publicații atât în timpul campaniei cât și după victoria lui Reagan. După optsprezece luni
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
care a votat pentru punerea sub acuzare a lui Nixon, s-a întâlnit deschis cu el și i-a cerut regulat sfaturile.” de la "The New York Times" scria că Nixon fusese egalat doar de Franklin Roosevelt, fiind nominalizat de cinci ori la o candidatură prezidențială sau viceprezidențială și, citând discursul de adio al lui Nixon din 1962, scria: „Chipul vesel, umbrit de barbă, al lui Richard Nixon, cu nasul ca o pârtie de schi și părul cu vârful văduvei, cu brațele întinse în sus
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
și două de țări participă la Campionatul Mondial din 2006, a cărei finală este programată pentru 9 iulie. Concursul de alegere a gazdei ediției din 2006 a avut loc în iulie 2000 în Zürich, Elveția. La concurs și-au înaintat candidaturile 4 țări, după ce Brazilia s-a retras din concurs cu trei zile înainte ca acesta să aibă loc: Germania, Africa de Sud, Anglia și Maroc. Au avut loc trei runde de votare, în fiecare rundă fiind eliminată țara cu cele mai puține
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
al magazinului satiric german "Titanic", adresat reprezentanților votanți ai FIFA, care oferea cadouri contra unui vot pro-Germania. Dacă Dempsey ar fi votat cum a fost instructat inițial, rezultatul votingului ar fi fost 12-12, iar președintele FIFA Sepp Blatter, care favoriza candidatura Africii de Sud, urma să decidă soarta votingului. După ce alegerea a fost făcută, organismul care controlează fotbalul mondial, FIFA, și-a afirmat public intenția de a alege țara organizatoare pentru campionatele viitoare prin rotație, între confederațiile sale integrante. Din aceste considerente, gazda
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
moartea carierei sale politice sau chiar a vieții sale. Dacă i se permitea să candideze "în absentia", și-ar fi putut asumă imediat consulatul, si apoi un nou mandat de guvernator, păstrându-și continuă imunitatea. Optimații se opuneau extrem de tare candidaturii lui Cezar "în absentia", iar la 1 februarie 49 î.Hr., au păsat o lege prin care îl declarau pe Cezar un inamic public și îi cereau reîntoarcerea la Romă pentru a fi judecat. Pompei a primit autoritate absolută pentru a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
după ce aceasta va fi aderat la Uniunea Europeană, iar Vosganian a fost audiat de președintele Comisiei Europene (CE) de atunci, José Manuel Barroso. În urma audierilor lui Vosganian și a candidate din partea Bulgariei, Meglena Kuneva, președintele CE de atunci a avansat doar candidatura celei din urmă, iar Guvernul României a trebuit să facă o altă propunere. Presa vremii a pus eșecul candidaturii lui Vosganian pe seama probabilității mari ca el să fie respins de Parlamentul European, din cauza unor declarații mai vechi cu tentă rasistă
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
José Manuel Barroso. În urma audierilor lui Vosganian și a candidate din partea Bulgariei, Meglena Kuneva, președintele CE de atunci a avansat doar candidatura celei din urmă, iar Guvernul României a trebuit să facă o altă propunere. Presa vremii a pus eșecul candidaturii lui Vosganian pe seama probabilității mari ca el să fie respins de Parlamentul European, din cauza unor declarații mai vechi cu tentă rasistă față de romi, precum și din cauza nerecunoașterii independenței Republicii Moldova. Vosganian este un susținător al mișcării de unificare a României și Republicii Moldova
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
Viktor Iușcenko, sub pretextul problemelor de corupție. În urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timoșenko și blocul "Ucraina Noastră", susținut de președintele Viktor Iușcenko a câștigat majoritatea în legislativul ucrainean, iar a devenit din nou Prim-ministru al Ucrainei, candidatura ei fiind propusă de Președinte și validată de Parlament cu 226 de voturi pentru minimul necesar. A candidat la alegerile prezidențiale din 2010, dar a fost învinsă de Viktor Ianukovici. A primit șapte ani de închisoare pentru abuz de putere
Iulia Timoșenko () [Corola-website/Science/298992_a_300321]
-
unui alt fiu al său, Leopold, i s-a oferit tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană. Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
de măsurile de carantină necesare. Dreptul de organizare al Jocurilor Olimpice a fost câștigat în urma votului organizat în cadrul sesiunii de lucru a Comitetului Olimpic Internațional ținut la Moscova (13 iulie 2001). Pentru organizarea celei de a XXIX Olimpiade și-au depus candidatura următoarele orașe: Bangkok, Cairo, Havana, Kuala Lumpur, Sevilla, Osaka, Toronto, Paris, Istanbul și Beijing. Beijing-ul și-a mai depus candidatura și pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară din anul 2000 însă a pierdut în fața Sydney-ului după 4 runde. Beijing a
Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/304509_a_305838]
-
Comitetului Olimpic Internațional ținut la Moscova (13 iulie 2001). Pentru organizarea celei de a XXIX Olimpiade și-au depus candidatura următoarele orașe: Bangkok, Cairo, Havana, Kuala Lumpur, Sevilla, Osaka, Toronto, Paris, Istanbul și Beijing. Beijing-ul și-a mai depus candidatura și pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară din anul 2000 însă a pierdut în fața Sydney-ului după 4 runde. Beijing a fost ales ca gazda a ediției XXIX a Jocurilor Olimpice pe data 13 iulie 2001 la a 112-a sesiune a COI
Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/304509_a_305838]
-
rundă Beijing a fost susținută de majoritatea votanților, din această cauză nu mai era nevoie de alte runde. În lista finală a candidaților, care a fost creată în anul 2000, nu au intrat alte 5 orașe, care și-au depus candidatura: Bangkok (Thailanda), Cairo (Egipt), Havana (Cuba), Kuala Lumpur (Malaezia) și Sevilia (Spania). După ce Beijing a câștigat după voturi vicepremierul Consiliului de Stat, Li lanițî, a declara că «victoria Beijingului în concurența pentru a deține dreptul de a organiza Olimpiada din
Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/304509_a_305838]