19,247 matches
-
după Feynman) care a apreciat puterea diagramelor Feynman, și lucrarea sa din 1949 (scrisă în 1948) a fost prima care le utilizează. El a spus că diagramele Feynman nu erau doar un instrument de calcul, dar și o teorie de fizică. El a dezvoltat normele pentru diagrame care au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a facilitat acceptarea teoriilor lui Feynman de comunitea fizicii. Robert Oppenheimer, în special, a fost convins de către Dyson că noua teorie Feynman a fost la fel de valabile ca cele a lui Schwinger și Tomonaga. Oppenheimer l-a recompensat pe Dyson cu un post pe viață la Institutul pentru Studii Avansate
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
vizită la Institutul pentru Studii Avansate și s-a gândit la o formulă pentru distanța dintre zerouri consecutive ale funcției zeta Riemann. El a arătat formulă pentru a matematicianului Atle Selberg care a declarat că semăna cu o formulă de fizică matematice și ar trebui să i-o arate lui Dyson, care a recunoscut-o ca formulă pentru valorile proprii ale unei matrice aleatoare Hermitian. Acest lucru sugerează că ar putea fi o legătură între distribuirea numerelor prime 2,3,5
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
nu repulsia electromagnetică dintre electroni și nucleu este responsabilă pentru două blocuri de lemn plasate una peste care nu sunt unite într-o singură piesă, ci mai degrabă este principiul excludere aplicat electronilor și protonilor care generează forța normală. În fizica materiei condensate, Dyson a mai studiat fazele tranziției modelului Ising într-o dimensiune și valurile rotative În jurul anului 1979, Dyson a lucrat cu Institutul pentru Analiza energiei în studii despre climă. Grupul se afla sub conducerea lui Alvin Weinberg, un
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
de tetrazoliu"”. În 1971 devine doctor docent în Științe la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. a fost profesor invitat la diverse universități din Europa (Gând, Bruxelles, Paris, Nantes, Marsilia, München, Heidelberg și Bonn) și membru al unor societăți de fizică și chimie, naționale și internaționale. A primit numeroase distincții naționale și internaționale, între care profesor evidențiat (1980, Academia Română), profesor emerit (1998, "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), Chevalier de l’ordre des palmes académiques (decret din 22 august 1977 al Secretariatului
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
în regiunea actualului Kurdistan. Și la statuile egiptene s-au găsit elemente similare, datate chiar anterior celor asiriene, dar este posibil ca acestea să fi fost doar simple elemente de decor. La vechii greci, optica era o ramură importantă a fizicii, alături de mecanică, acustică și căldură. Capitolele cele mai importante ale opticii antice erau: Filozofii greci considerau că obiectele se văd datorită razelor vizuale care pornesc din ochi. Abia în secolul al XI-lea, Alhazen stabilește anatomia ochiului, arătând că lumina
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
(29 ianuarie 1935 la Zábřeh în Moravia, Republica Cehoslovacă, azi Republica Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea: „Catalog al nebuloaselor planetare galactice” (1967
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
a fi nefondate. Lazăr și vechiul său prieten Gene Huff organizează în deșertul Nevada "Deșert Blast", un festival anual în care se prezintă explozivi artizanali, rachete, vehicule jet și alte articole pirotehnice, cu intenția de a sublinia aspectul distractiv al fizicii aplicate. În anul 2000, Lazăr a fondat "United Nuclear Scientific Equipment and Supplies", o companie de amatori de aprovizionare științifică care a funcționat inițial în Sandia Park, New Mexico, care apoi s-a mutat la Laingsburg, Michigan. "United Nuclear" vinde
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
solar (18 august 1868), în cursul unei eclipse totale de Soare, la Guntur, în India. Astronomul britanic Sir J.N.Lockyer a propus denumirea "heliului" pentru că linia a fost detectată în spectrul luminii lui "Helios" (Soarele!). În același timp, cercetări în fizică (teoriile radiației, "legile lui Planck", "legea lui Wien", etc.) asupra structurii atomice (Rutherford, Bohr, ...) precizează natura cuantelor, dependența spectrului electromagnetic cu lungimea de undă, datorată diferitelor tranziții de energie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, lumea științifică se interesează și
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Mecanica cerească este o ramură a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
Mecanica cerească este o ramură a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile cad, iar sus, pe
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
(n. 21 decembrie 1922, Paris) este o matematiciană și fiziciană franceză, fondatoare a renumitei școli de vară din domeniul fizicii teoretice de la Les Houches. Pe nume complet Cécile Andrée Paule Morette, s-a născut la 21 decembrie, 1922 la Școala de mine de la Paris. În acei ani, școala de mine era prevăzută pentru bărbați, însă tatăl fetiței, André Morette, a
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
Cécile Morette a devenit liderul trupei de cercetașe catolice, activitate ce a continuat clandestin și în anii de ocupație nazistă. Întrucât mama sa i-a interzis să se ocupe de medicină (ca "fiind prea firavă"), ea a început să studieze fizica, mai întâi la Universitatea din Caen, iar ulterior la Universitatea din Paris. În 1947 și-a luat doctoratul, cu teza "Sur la production des mésons dans les chocs entre nucléons". După terminarea studiilor, a devenit "teoretician de casă" în laboratorul
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
de radiație nu are ca scop ținte științifice. În foarte scurt timp, o sursă de neutroni "prost plasată" a fost descoperită într-o zi sub hârtii, pe masa de lucru a d-rei Cécile Morette. Cu excepția lucrărilor câtorva experimentatori, inclusiv Joliot, fizica franceză, aflată în declin înainte de război, a ajuns la dezastru spre sfârșitul acestuia. Acesta era adevărat în particular și pentru fizica teoretică. În anul 1944 Frédéric Joliot a însărcinat-o pe Cécile Morette să prezinte un raport asupra lucrărilor în
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
într-o zi sub hârtii, pe masa de lucru a d-rei Cécile Morette. Cu excepția lucrărilor câtorva experimentatori, inclusiv Joliot, fizica franceză, aflată în declin înainte de război, a ajuns la dezastru spre sfârșitul acestuia. Acesta era adevărat în particular și pentru fizica teoretică. În anul 1944 Frédéric Joliot a însărcinat-o pe Cécile Morette să prezinte un raport asupra lucrărilor în domeniul fisiunii nucleare, în lumina modelului picăturii lichide realizate de Niels Bohr și John Archibald Wheeler (1939). Aceste lucrări nu puteau
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
în Marea Britanie, unde s-a întâlnit cu Paul Dirac. Ulterior a vizitat și Dublinul, capitala Irlandei, unde a devenit membru al Institutului de studii avansate din Dublin. În Irlanda a progresat rapid, sub tutela lui Walter Heitler, directorul institutului de fizică teoretică de la Academia Sinica (Academia Chineză). Cât se poate de repede ea a calculat secțiunile eficace de producție ale mezonilor, folosind teoria lui Heitler de absorbție a radiației, publicând 3 articole. Obținând doctoratul la Universitatea din Paris în anul 1947
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
în viața viitoarei fiziciene, aceștia exercitând asupra naturii ei deschise spre comunicare și generoase un impact pozitiv. Ea a devenit în curând adorată de toți. Heitler, cunoscut pentru pesimismul său, spunea: „"Ai fost întotdeauna o optimistă, în toate acțiunile tale (fizica și altele), și cum mi se pare, evoluția evenimentelor ți-a dat dreptate"” (Heitler, 1951). Dacă faptele confirmă sau nu optimismul ei incurabil, aceasta este o chestiune discutabilă. Pe parcursul sejurului la Princeton, Cécile Morette, prin intermediul lui Freeman Dyson, a făcut
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
retrăia o expansiune, deoarece câțiva dintre matematicienii grupului Nicolas Bourbaki se mutaseră încolo. Cu toate acestea, ea a devenit atât de binecunoscută în curând, încât peste câteva luni ea a fost apropiată de Yves Rocard, fostul conducător al Laboratorului de fizică de la École Normale Supérieure din Paris, cu invitația de a ocupa o poziție similară la acea instituție prestigioasă. Totuși și de această dată ea a refuzat invitația, sugerându-i lui Rocard să invite un alt tânăr teoretician aflat la studii
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
să invite un alt tânăr teoretician aflat la studii în străinătate. De asemenea, ea renunțase la invitația parvenită de la o companie mică (pe atunci): International Business Machines. La câțiva ani după aceasta, a hotărât să facă un lucru major pentru fizica franceză: să organizeze o școală de vară în domeniul fizicii teoretice, cu participarea celor mai de vază fizicieni ai timpului în calitate de lectori. Cu ajutorul unui prieten a rezervat un loc în apropiere de Les Houches, un sat din departamentul Haute-Savoie, în
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
străinătate. De asemenea, ea renunțase la invitația parvenită de la o companie mică (pe atunci): International Business Machines. La câțiva ani după aceasta, a hotărât să facă un lucru major pentru fizica franceză: să organizeze o școală de vară în domeniul fizicii teoretice, cu participarea celor mai de vază fizicieni ai timpului în calitate de lectori. Cu ajutorul unui prieten a rezervat un loc în apropiere de Les Houches, un sat din departamentul Haute-Savoie, în apropiere de vârful Mont Blanc. Însă dificultatea principală erau banii
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
Blanc. Însă dificultatea principală erau banii. După multe încercări pe la ministerele din Paris, a reușit să obțină încrederea unui demnitar pe nume Pierre Donzellot de la Ministerul educației, ceea ce a făcut posibilă demararea școlii. Prima sesiune a școlii de vară de fizică teoretică a avut loc în anul 1951 în condiții primitive (lectorii școlii își spălau singuri rufele cu apă rece) și în condițiile primei gravidități a doamnei Directoare. Nu a fost greu să fie invitați Wolfgang Pauli, Leon Rosenfeld, Res Jost
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
premiului Nobel, iar dintre studenții școlii trei au devenit deasemenea laureați ai Premiului Nobel, doi - laureați ai premiului Fields și o duzină - membri ai Academiei franceze de științe. La un an după deschiderea școlii din Les Houches, societatea italiană de fizică a cerut ajutor în organizarea unei școli similare în Italia și peste un an a demarat renumita școală de la Varenna. În anul 1958 NATO, la insistența senatorului Henry M. Jackson, a fosmat un comitet științific sub direcția lui Norman F.
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
din California. Aici a avut primii studenți pentru doctorate și a ținut cursuri de teoria cuantică a câmpurilor. A doua fiică - Jan - s-a născut în anul 1955. În anul 1956 soțul dnei Cécile DeWitt-Morette a acceptat directoratul Institutului de fizica câmpurilor, la Universitatea North Carolina din Chapel Hill, care își datora existența lui John Archibald Wheeler de la Universitatea din Princeton și lui Agnew H. Bahnson, Jr., un industriaș din Winston-Salem, Carolina de Nord. Cécile DeWitt-Morette a devenit co-director al acestui
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
condus lucrări de doctorat, dar a continuat să supervizeze școala de la Les Houches, ceea de nu era ușor din cauza distanțelor foarte mari până în Europa. Între anii 1966 și 1968 ea a fost membru al comitetului organizatoric a Societății Europene de fizică, iar în anul 1967, în colaborare cu John Archibald Wheeler, a inițiat primele întâlniri (Rencontres) Battelle la Seattle (SUA), râmânând în comitetul organizatoric al acestor instituții de vară până în anul 1972. Preocuparea ei principală rămânea Les Houches, unde ea pleca
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
a fost student la Les Houches), soții DeWitt au obținut posturi de profesori universitari titulari. Dar chiar și la Universitatea din Texas, pentru a evita „nepotismul”, Cécile deWitt-Morette a avut doar o jumătate de normă și nu la facultatea de fizică, ci la departamentul de astronomie, care nu îi era pe plac. Din fericire ambele departamente erau în relații amicale, iar directorul celui astronomic (Harlan J. Smith) era foarte amabil cu ambii soți. Datorită acestui fapt, soții DeWitt au au fost
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]