19,957 matches
-
gândurile absenței acestora. Dacă cineva este desăvârșit, așa cum concepeau anticii absența tușului și a penelului, el nu va fi departe de atingerea calității divine în pictură. “ Natura golului determină valoarea sa compozițională. În compoziția în adâncime am văzut cum fiecare gol în parte reprezenta un tip de spațiu anume și cum folosirea celor trei adâncimi făcea spațiul chinez și mai incomensurabil. (George Rowley). Valoarea naturii nu mai era redată prin mulțimea de pliuri, ci prin CALITATEA GOLULUI, un gol care nu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
am văzut cum fiecare gol în parte reprezenta un tip de spațiu anume și cum folosirea celor trei adâncimi făcea spațiul chinez și mai incomensurabil. (George Rowley). Valoarea naturii nu mai era redată prin mulțimea de pliuri, ci prin CALITATEA GOLULUI, un gol care nu a fost niciodată o chestiune de atmosferă, ci un propagator al spiritului. Despre picturile vechi, Li Jih Hua spunea că . Într-o pictură originală din perioada Sung concretul se pierde în neant prin cea mai subtilă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cum fiecare gol în parte reprezenta un tip de spațiu anume și cum folosirea celor trei adâncimi făcea spațiul chinez și mai incomensurabil. (George Rowley). Valoarea naturii nu mai era redată prin mulțimea de pliuri, ci prin CALITATEA GOLULUI, un gol care nu a fost niciodată o chestiune de atmosferă, ci un propagator al spiritului. Despre picturile vechi, Li Jih Hua spunea că . Într-o pictură originală din perioada Sung concretul se pierde în neant prin cea mai subtilă gradație a
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
sugera tranziția de la finit la infinit, într-o măsură atât de mare încât va fi necesară o cantitate enormă de vid pentru satisfacerea plinului. Prin „pensulă și tuș“ chinezii puteau menține o armonie perfectă între apropiere și depărtare, iar prin goluri puteau stabili un criteriu inteligibil de raportare a motivelor în adâncime, în planul pictural și, mai mult decât atât, golurile fiind reprezentarea calitativă a lui Chi, creau sentimentul de mister și intangibilitate. * * * Tendința de a da expresie nenumitelor idei l
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
vid pentru satisfacerea plinului. Prin „pensulă și tuș“ chinezii puteau menține o armonie perfectă între apropiere și depărtare, iar prin goluri puteau stabili un criteriu inteligibil de raportare a motivelor în adâncime, în planul pictural și, mai mult decât atât, golurile fiind reprezentarea calitativă a lui Chi, creau sentimentul de mister și intangibilitate. * * * Tendința de a da expresie nenumitelor idei l a obligat pe artist să intre în comuniune cu misterul universal, o existență asemănătoare cu cea a misticilor. Majoritatea ideilor
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să redea imprevizibilul. Perfecțiunea astfel înțeleasă nu se găsește decât la profeți, sfinți și la cei mai mari artiști. Trecând în revistă, rezumând principiile picturii chineze, înțelegem cât de important este pentru noi, europenii, să regândim suprafața și să acordăm golului locul pe care-l merită în imagine. Felul în care noi ne apropiem de natură trebuie să fie altul, aspirând, asemenea pictorului chinez, să ne topim, prin trăirea naturii, în peisajul pe care-l pictăm. Trăirea intensă, până la transfigurare, a
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cere, și cinstea - cinste”.) „Făgăduiala” trebuie să fie și În raport cu tine Însuți: „A fi Îndrăzneț când ai un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu tot dinadinsul să ascundă o minciună dovedită cu o altă minciună, arătându-și inconsecvența față de sine Însuși, Își trădează caracterul, se autodemască, precum cucul care „Își cântă numele”.) „Dacă te prefaci uneori că nu știi ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ta.) Nu e stăpân pe acțiunile sale acela care nu le știe urmările. (Consecințele nerealizării unei astfel de anticipări sunt vizibile mai ales În interrelațiile dintre oameni: „Să nu bei vinul cu cineva cu care riști să te dea de gol, ci să-l bei cu acela care se dă el de gol”.) Omul trebuie să se uite și Înapoi. Numai evaluând ceea ce am făcut bine sau rău În trecut putem să ne ferim de surprize neplăcute, În viitor.) Cunoaște-te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
urmările. (Consecințele nerealizării unei astfel de anticipări sunt vizibile mai ales În interrelațiile dintre oameni: „Să nu bei vinul cu cineva cu care riști să te dea de gol, ci să-l bei cu acela care se dă el de gol”.) Omul trebuie să se uite și Înapoi. Numai evaluând ceea ce am făcut bine sau rău În trecut putem să ne ferim de surprize neplăcute, În viitor.) Cunoaște-te pe tine Însuți. Această recomandare este atribuită primului filosof grec, Thales, care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
stăpânit de o nevoie patologică de a se impune, dublată de o frică patologică de a fi considerat necultivat; jocul ăsta a dus la ciocnirea violentă a celor două obsesii ale sale, deoarece nu putea câștiga decât făcându-și publice golurile din lectură. La Început, psihicul său nu a putut, pur și simplu, absorbi paradoxul și a nimit o carte din secolul al optsprezecelea, atât de obscură Încât i-am și uitat titlul. Firește că a obținut cele mai puține puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
comun acord să se instaureze Între noi și ceilalți, și pe care ni-l acordăm - și Îl acordăm și celorlalți În același timp - o marjă de ignoranță, pentru că știm foarte bine că toată cultura, chiar și aprofundată, se clădește din goluri și falii (Lodge vorbește mai sus de „faliile culturii”) care nu o Împiedică să prindă o anumită consistență În calitate de ansamblu de informații. Acest spațiu de comunicare despre cărți - și, mai general - despre cultură - ar putea fi numit bibliotecă virtuală, odată
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
op. cit., p. 118. 139 Ibidem, p. 119. 140" În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se așeze în ea un zeu.// O, nu te tăia la mână sau la picior,/ din greșeală sau dinadins.// De îndata vor pune în rană un zeu,/ ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se naște "solidaritatea", "armonia", "unitatea", mă rog cheia de boltă a căsniciei; apoi, își împrospătează "speranțele" cu "excursia în străinătate", după ce o strălucită strategie a chiulului îl reabilitează, chipurile!, în fața colegilor, asigurîndu-i (?) avansarea; ca antidot pentru o nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia se transformă în "halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am pus deoparte niște rochii de-a mele să le dăm de pomană la care-or veni la înmormîntare... Dac-or veni... Vera: N-ai nici o grijă. La înmormîntare vine lumea. Vine... Mina: (după o pauză) Am în mine un gol, un gol mare în care parcă mă prăbușesc... N-am plîns deloc și nu-mi vine să plîng... Mi-e teamă că n-am să plîng nici acolo... Știi, Vera, e ceva ciudat! Parcă mi-ar fi murit un copil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deoparte niște rochii de-a mele să le dăm de pomană la care-or veni la înmormîntare... Dac-or veni... Vera: N-ai nici o grijă. La înmormîntare vine lumea. Vine... Mina: (după o pauză) Am în mine un gol, un gol mare în care parcă mă prăbușesc... N-am plîns deloc și nu-mi vine să plîng... Mi-e teamă că n-am să plîng nici acolo... Știi, Vera, e ceva ciudat! Parcă mi-ar fi murit un copil și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nouă pasiență) dar la insistențele nevesti-mi, m-am dus...: m-am dus la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa dublă: Mamă, ce metode! Și ce proști sîntem. Plutonierul: (făcîndu-și pasiența) Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În percepția protagonistului (născut În Argentina) realitatea și proiecțiile personale se Întrepătrund și deschid spații mixte unde actul cognitiv al discriminării se realizează anevoios. Simultan, Paolo Cortese, protagonistul, Își vede fiul dedublat pe terasa turnului Montparnasse, jucîndu-se și aruncîndu-se În gol. La pagina 28, “era ora două și treizeci și două de minute la bord, cînd am văzut camionul dedublîndu-se”, iar exemplele ar putea continua. Ultimul realizează prin cuvinte o proiecție à la Ally McBeal, cînd vizibilul se transformă conform unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este o condiție indispensabilă în cazul unei astfel de organizări, devine necesar să discutăm aici caracterul curios, bivalent al limitelor spațiale în unele stiluri ale picturii. De îndată ce cineva desenează chiar și cea mai simplă formă pe o foaie de hârtie, golul capătă o funcție spațială distinctă; devine „fondul” în fața căruia se află forma desenată ca „figură”. Fondul este continuu dinapoia figurii. O ramă operează de asemenea ca figură, dacă tot ce îi este substanțial și caracteristic se impune fizic, ceea ce se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Nicholson ne va ajuta să arătăm cum o pereche de cercuri goale creează două focare izbitoare, ajutând astfel la subîmpărțirea plăcii de lemn orizontale în două componente de bază, una dintre ele mare și expandată, cealaltă mai slabă și comprimată. Golurile circulare posedă destulă pondere pentru a constitui nucleii celor două forme unghiulare și pentru a organiza aceste forme în jurul centrilor dezechilibrați. Această excentricitate adaugă o tensiune dinamică compoziției. Dinspre partea inferioară a centrului său rotund, placa mai mare avansează către
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
naștere unor puncte nodale expresive. Volumul torsului servește ca bază de la care pornesc membrele mobile, trunchiul însuși având destule încheieturi pentru a contribui la dinamica nodală a figurii. Un trunchi articulat combină temele expansioniste cu cele restrictive. El poate oferi golul stomacului, protuberanțele abdominale și ale mușchilor. Compoziția lui Courbet Femeie în valuri (figura 98) se bazează pe contrapunctul dintre sânii proeminenți și brațele care înlănțuie capul. Această antiteză a destinderii și contracției, a expunerii și reținerii caracterizează imaginea femeii ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în întregul său, personajul ghemuit este un focar centric 152 | Forța centrului vizual de energie care iradiază de jur-împrejur. El este un centru alcătuit nu dintr-o masă compactă, ci dintr-un nod de vectori. Centrul de echilibru localizat în golul ombilical conferă părții inferioare a corpului rolul de bază stabilă opusă tracțiunii trunchiului care tinde spre înalt printr-o diagonală puternic dinamică. Greutatea principală se află totuși la bază și țintuiește personajul de soclu. Vectorul dinamic al torsului și al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tridimensionale ale sculpturii și arhitecturii așa cum au și în cazul picturii. Am descoperit, de exemplu, că figura de bronz a cântărețului realizată de Barlach (vezi figura 107) își revelează structura dacă o privim organizată în jurul unui centru de echilibru din golul interior al figurii. Același lucru este valabil pentru o altă figură ghemuită, Noaptea lui Maillol. Și în acest caz compoziția operei devine vizibilă iarăși atunci când este corelată cu centrul din golul format de brațe, tors și picioarele îndoite. Perceperea celei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o privim organizată în jurul unui centru de echilibru din golul interior al figurii. Același lucru este valabil pentru o altă figură ghemuită, Noaptea lui Maillol. Și în acest caz compoziția operei devine vizibilă iarăși atunci când este corelată cu centrul din golul format de brațe, tors și picioarele îndoite. Perceperea celei de-a treia dimensiuni Ambele exemple de sculpturi au fost selecționate astfel încât să facă vizibilă localizarea centrului de echilibru. Nu există aceeași cale de abordare a altor sculpturi, de pildă, la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]