19,069 matches
-
completul de judecată i-a apucat frica, așa că „pe măsură ce creștea curajul în cei care erau judecați, în aceeași măsură scădea acest curaj în cei care judecau. De aceea creștinii ieșeau triumfători din sala de judecată, bucurându-se că au putut mărturisi pe Hristos, «făcându-i biruitori în Hristos» (II Cor. 2, 14)”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie o nouă perspectivă asupra a ceea ce ei trăiesc
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
continuat să fie privită ca o dezertare, provocatoare de dezechilibre majore, considerate simptome ale unor stări de fapt necunoscute, Însă periculoase. Nici românii americani nu au ajuns să gîndească altfel. Un român care a obținut cetățenia americană prin anii ’60 mărturisea că „imediat după revoluție am redevenit foarte interesat de România. Din păcate, după ce am fost de două ori acolo, am realizat că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de perioada anterioară”. Așa se face că „ruptura” dintre comunitatea românească
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ianuarie 1944. Am făcut un interviu cu sora doamnei Miriam Korber-Bercovici, Silvia Hoișie, care locuiește acum la Iași, un interviu pentru programul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) cu și despre supraviețuitorii Holocaustului; În interviu Silvia Hoișie (În jurnal Sisi) mărturisește unele lucruri foarte interesante și importante despre acest jurnal, lucruri pe care nu puteam să le aflăm de altundeva, de aceea am să citez din acest interviu Încă nepublicat: „Sora dumneavoastră, Miriam Korber-Bercovici, a scris un jurnal, Jurnal de ghetou
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
te apucă amețeala, așa-i de Întinsă stepa pentru ochiul meu, obișnuit cu munții. Dar În stepă te simți mai liber decît În munți”) și, mai ales, de multe ori citim În jurnal cum... se dansează: „Cu rușine trebuie să mărturisesc c-am dansat la Moghilău, c-am Îndrăznit să uit pentr-un moment nenorocirea noastră” (p. 17), „am dansat, dar nu era distractiv, fiecare era nervos, cu gîndurile lui și dansul nu era În stare să ne alunge grijile” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
faptei din lumina cuvîntului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 396 p. Volumul de memorii semnat de Lidia Ionescu Stăniloae, fiica părintelui-profesor Dumitru Stăniloae, nu-și propune să fie o biografie a cunoscutului teolog ortodox român, după cum mărturisește chiar autoarea (p. 17). Cu toate acestea, prin bogăția de informații, cartea se ridică deasupra multor evocări ale profesorului de Dogmatică, traducător al Filocaliei. Memoriile Lidiei Ionescu Stăniloae Încep și se Încheie cu slujba de Înmormântare a teologului, organizată neglijent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin grădini, unde mai Întîlnim, e drept și călăii scoși la pensie și plimbîndu-și duminica nepoțeii de mînă. Toți sînt Încă printre noi, și morții și vii, și victimele și călăii, cu toții știm că celălalt știe tot ce nu este mărturisit, alcătuind un fel de boare ciudată care otrăvește atmosfera și o va otrăvi pînă cînd totul nu va fi spus cu voce tare, scris la lumina zilei, ca Într-un cataclism colectiv care să pună capăt unei respirații gîtuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a Încheiat după revoluția maghiară”. După revoluția din Ungaria, intelectualul trebuie să devină contemporan cu problemele timpului său... să reînvețe a Întreba, În loc să se mulțumească cu răspunsurile pe care le-a moștenit... Adică să revizuiască toate pozițiile și pretențiile anterioare, mărturisind Însă, mai departe despre puterea negativă, antifetișistă, radical critică a spiritului, dar renunțînd la orice ideologie optimistă a salvării” (p. 22). Monica Lovinescu amintește cîțiva dintre intelectualii francezi care au inițiat și susținut efortul de revizuire: Edgar Morin, Pierre Fougeyrollas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la «Vatra Românească»” nu a decurs ca o formalitate, din nici un punct de vedere, Însă circumstanța de a fi fost numit istoric al Centrului de Studii și Documentare, ce funcționează pe lîngă această instituție, a reprezentat o șansă unică, Întrucît, mărturisește el, „așa am Început să Învăț despre românii-americani, despre «Vatra Româneasc», «Centrul de Studii și Documentare» și să devin parte a lor”. Procesul americanizării sale a intrat astfel Într-o altă fază, Însușindu-și-l ca pe un dat ineluctabil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fapt: „Impresii de o parte și alta a Atlanticului”. Alexandru Nemoianu a devenit, nu Întîmplător poate, American citizen În august 1989, deci În anul prăbușirii comunismului În România. Schimbările politice petrecute la București după acel an l-au determinat, așa cum mărturisește el, „să cred că reafirmarea apartenenței la națiunea română este un act necesar”, deoarece ipostaza de exilat devenise caducă. Așa se explică vizitele făcute În România, singur sau Împreună cu familia, pentru a Încerca „să punem În ordine raporturile sentimentale dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sentimentele pe care le resimt. Într-una din situații, de exemplu, subiecții trebuiau să se imagineze în locul unei persoane care aștepta autobusul în stație, dar autobusul trecea fără a se opri. În această situație cât și în celelalte 15 subiecții mărturiseau că se simțeau furioși. Sears și Sears (1940) constată că pauzele dintre plânsetele unui bebeluș căruia i s-a luat biberonul după ce a supt o anumită cantitate de lapte sunt cu atât mai scurte cu cât cantitatea de lapte deja
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în 1930, de o alta, consacrată poeziei românești clasice, Klasszikus kert [Grădina clasică], de la poeții Văcărești până la Panait Cerna și Dimitrie Anghel. Originar din Ungaria, F. cunoștea insuficient limba română, ceea ce l-a făcut să lucreze după traduceri brute. Cum mărturisea el însuși, s-a străduit ca transpunerile sale să reflecte „sufletul poeziei”, încât și-a permis destul de multe licențe. Este însă un traducător sensibil, receptiv la modernitate și la inovația poetică, numărându-se printre primii care au prezentat în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
au venit din partea unor consacrați, precum F. Braudel, omul ce a avut un important cuvânt de spus în alegerea lui Foucault la Collège de France. În schimb, breasla psihiatrilor și a psihologilor francezi a fost scandalizată de problematizările foucauldiene. Foucault mărturisea că mulți dintre confrații săi francezi au privit cartea ca pe "un psihiatricid". Anterior momentului 1961, Foucault era preocupat de raporturile istorice ce se pot constata între oamenii nebuni și cei sănătoși. Un raport istoric, "bine localizat"23, cum îl
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
despre plăcere, plăcerea de a cunoaște adevărul, de a-l expune, de a-l descoperi, de a fi fascinați la vederea lui, de a-l spune, de a captiva și de a captura pe ceilalți prin el, de a-l mărturisi în taină, de a-l scoate la iveală prin șiretenie: plăcere specifică discursului adevărat asupra plăcerii"68. Prezența sexului în reprezentări (lingvistice sau virtuale) este o plăcere în sine, de cele mai multe ori paralelă cu plăcerea reală a actului sexual. Însă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
White în raport cu structuraliștii continentali s-a schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepție cu aceștia. Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida și Foucault sunt importante pentru devenirea culturală și filosofică a lui Hayden White. Hayden mărturisea că "the thinker dearest to me is Barthes, definitely"245. Teoria reperării "protocolului lingvistic" din finalul cărții Metahistory e de inspirație foucauldiană 246 din moment ce conceptul e împrumutat de la istoricul francez. Între White și Foucault au loc schimburi mutuale de idei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau francezi (Alphonse Daudet între alții), dar și romancierii germani de după 1920 ori Multatuli și Axel Munthe. Iar notele de lectură, mai ales acelea din revista „Transilvania”, unde avea o rubrică permanentă, îl arată deschis către orientări diverse, moderne și mărturisesc, totodată, luarea-aminte pe care o manifestă față de reprezentanții literaturii minorităților de la noi, bunăoară față de scriitorul șvab Adam Müller-Guttenbrunn. SCRIERI: Probleme teatrale, Brașov, 1908; Ioan Luca Caragiales Leben und Werke, Leipzig, 1911; Publicul nostru și teatrul, Arad, 1911; Teatrul de vară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia epică. Ștefan al Moldovei (Din zile mari, 1905) lasă posterității o lecție de patriotism, dar imaginea strategului rămâne încă palidă: „Așa cum se înfățișează acum, e numai sâmburele poemului visat de mine”, mărturisea autorul. Aspectelor strict istorice (extrase din studiile lui N. Iorga), li se asociază legenda (sursa e în Petre Ispirescu, S.T. Kirileanu), de unde episoade de tipul Visul lui Petru Aron, Pe Câmpia Direptății, Dumbrava Roșie. Mostrele inițiale, în hexametri și alexandrini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
4Mac 7,3; 4Esdra 7,26-42; 2Baruh 21,23; 32,2-5; Josephus Flavius, Războaiele iudaice 2.154,165-166; Antichități iudaice 18.4,16,18). I-am putea aminti pe mama și cei șapte fii martiri dintre care unii și-au mărturisit cu tărie convingerea în înviere (2Mac 7,14.23.29; cf. 4Mac 8-17). Întrucât își declarase deja credința în înviere, putea oare Isus să înfrunte moarte și apoi să-și exprime neîncrederea în propria sa revendicare? Cu siguranță, nu. E
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
însemna că procesul a avut loc în casa lui Caiafa. Arhiereii și sinedriul au căutat martori împotriva lui Isus (14,55-56), aducând diferite acuzații, inclusiv că Isus ar fi o amenințare împotriva templului (14,57-58; cf. 13,1-2). Când Isus mărturisește că este el este cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care va sta la dreapta sa, este acuzat de blasfemie și declarat vrednic de moarte (14,61-64). În dimineața următoare, autoritățile iudaice l-au trimis pe Isus la Pilat, prefectul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dintre evrei și autoritățile romane în interogarea și condamnarea lui Isus. Același lucru îl auzim din nou în Faptele Apostolilor în cadrul interpretării Ps 2, în care apare întrebarea cu privire la conspirația națiunilor împotriva Domnului și a Unsului său. În rugăciune, apostolii mărturisesc: „Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu păgânii și popoarele lui Israel” (Fap 4,27). Această temă are ecou într-o predică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
exepneusen) este impresionantă. Uluit de scena la care este martor, centurionul declară: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Impresionat de felul în care a murit Isus și de semnele care au însoțit evenimentul, centurionul roman mărturisește despre Isus ceea ce ar fi trebuit să afirme doar despre împăratul roman: Cezar nu este „fiul lui Dumnezeu”, ci Isus, Mesia cel răstignit. Batjocura s-a încheiat acum. Numindu-l pe Isus Fiul lui Dumnezeu, centurionul a înlocuit fidelitatea față de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
antică nu era ignorantă. Unora le place să creadă că era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim de un anume snobism cronologic, de falsa superioritatea față de predecesorii noștri antici. Primii creștini își mărturiseau credința în înviere în cadrul acestui adevărat sistem de credință iudaică, dar nu fără unele transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun spectru al credinței despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
primului de radicalizare, în limitele liberalismului, pentru a-l diferenția atât de partidele extremiste, tot mai active în epocă, precum și de partidul liberal de guvernământ, ale cărui metode de guvernare erau condamnate de georgiști. Comentând proiectul de program, Gheorghe Brătianu mărturisea, că rostul lui era de "a răscoli și de a frământa opinia publică", în condițiile în care, primul ministru închisese lucrările Parlamentului, în liniște, adică "pe furiș"287. Președintele partidului sublinia că punctele criticate din program, referitoare în special la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi în „Scânteia” (1947), anticipând campania de desființare a poetului, orchestrată oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
2. Fraza citată există într-adevăr în scrisoarea respectivă. Dar ea nu se referă la finalul Însemnărilor din subterană, din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]