19,978 matches
-
un timp scurt, titlurile pentru care trudisem toată perioada puștimii mele să fie pierdute. A fost prima și ultima oară în viață când n-am acceptat concurența, deși sugestii competente am primit mereu în acest sens... Ascultă, bă, a început sezonul zburătoarelor agitate. Nu ți-ai mutat fundul de-aici? Rațele sălbatice au traseul chiar prin dreptul școlii noastre. Tot n-ai priceput că există pericolul să-ți cadă o mortăciune înaripată în cap?... Ați înțeles, desigur, că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ridic ochii. Înțeleg. Văd teniși cu statut de fleandură și un trening ponosit. Puse cap la cap cu vocea tabagico-ironică, aceste imagini mă fac să pricep că este vorba despre profesorul de educație fizică. Tac. Omul însă nu tace: "E sezonul migrațiilor. Vezi să nu-ți cadă în cap, din cer, vreo mortăciune de rață sălbatică..." Și mă lasă moale, prietenește, ca pe o cârpă de Sahara, cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la vânătoare de subiecte. Nu era treaba mea, dar cum veneam să te conduc, am preluat-o. Mi-au cerut un sfert de coloană, dar cei de la Londra vor lăsa vreo două paragrafe. Nu și-a ales momentul potrivit. În sezonul mort ar fi beneficiat de o jumătate de coloană, printre sirene și căluți de mare. Flama interesului profesional păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt convins că stafidele acestea... — Te iubesc. — Agentul nostru... Ce-ai spus? Am spus că te iubesc. Îngerul plecase, și gălăgios, și vesel. Cu huruitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă ca praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt dinamici, plini de viață și nu se leagă de nimic. Dacă nu le place un serviciu, îl lasă și caută altul. Dacă un oraș îi obosește, vând tot ce au și se duc, chiar dacă știu că vor petrece un sezon prost până când se vor adapta la alt oraș sau în altă țară. Chiar la alt continent. Și după câțiva ani, se mută din nou. Nu mai respectă tradițiile, nici vechile legături. Nu mai respectă nici măcar conceptul de patrie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privirea, uitându-mă în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici. Inofensivi luați în parte, dar dacă intră prea mulți, există posibilitatea să le ia urma ceva mai mare. Doctorul încuviință. — ... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hei, spuse ea, zâmbind și ridicându-se în picioare. Îți vine să crezi? Sunt de două zile în ne-spațiu și, cine știe cum, e de datoria mea să ies și să verific dacă toate tunelurile sunt închise și libere, pentru că e sezonul migrației sau mai știu eu ce? Unde e doctorul? Se uită la cușca goală, care se afla încă în mijlocul camerei. — Unde-i Ian? — Nu știu. — Care-i baiul? Ești bine? Dar am observat-o imediat ce am știut după ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot să zic, am făcut o afacere destul de bună. Vi le-aș arăta, dar mă tem de păsări, să nu le umple de găinaț. E primul meu chilipir din ultimele luni. Pe vremuri, le-aș fi păstrat bine, pînă la sezonul turistic de vară - americanii sînt mari amatori de cărți. Acum, Însă, trebuie să profit de orice ocazie. Dacă nu livrez pînă la ora cinci aceste cărți unui client care stă la hotelul Regal Court, scap o ocazie rară. Clientul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bruno, Michel rămase culcat două săptămâni Întregi. Într-adevăr, se Întreba el, cum ar putea o societate să supraviețuiască fără religie? Părea dificil chiar și În cazul unui individ. Timp de mai multe zile, contemplă caloriferul aflat În stânga patului. În sezonul rece, țevile se umpleau cu apă fierbinte, era un mecanism util și ingenios; dar cât timp ar putea supraviețui societatea occidentală fără o religie oarecare? Copil fiind, Îi plăcea să ude plantele din grădina de zarzavat. Păstra o mică fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acum? Ce te-a apucat? Eu unul (Bruno Își debita frazele cu o energie crescândă) rămân credincios hotelurilor Mercur! Măcar ai Încercat să te informezi? Știai că hotelul Mercur „Baie des Anges” are un sistem de tarife care scad În funcție de sezon? În perioada de vârf, costă 330 de franci camera! Cât un hotel de două stele! La un confort trei stele, cu vedere pe Promenade des Anglais și room service 24 de ore din 24! Acum, Bruno aproape urla. În ciuda comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau ardei copți, combinate cu altul persistent de mucegai, îmbîcseau aerul cu o duhoare pe care, la cursuri, o simțeam și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze descumpănirea, îndată ce m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau cu deliciu prada. Într-atât se dedaseră acestui viciu încît, dacă se întîmpla ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la clasă. Zilnic, în cancelarie se așternea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe Hans, de parcă l‑ar vedea pentru prima oară, lucru care se întâmplă întotdeauna între un bărbat și o femeie înainte ca povestea să continue. Privirea ei îi cuprinde intenționat chipul și trupul, ca să‑și facă o impresie de ansamblu. Sezonul balurilor nu mai bate la ușă, așa cum face adeseori, ci s‑a încheiat deja. Balul de la Operă a fost deschis cu o coroniță de ștrasuri pe cap, o prostie, dar mama a ținut morțiș. Acum că ai destul timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
noi nu ne merseseră grozav afacerile peste vară: la cafeneaua mea nu mai venea nimeni, toți se buluceau la ștrand, ăia care aveau terase acolo se umpluseră de bani. Nici lui Cătă nu-i funcționa librăria la parametri normali. Era sezon mort și la carte. Florin avusese multe comenzi de web design, dar Își renovase apartamentul. În plus, cu toții cheltuiserăm destul de mult, eu și cu Leac ați aflat pe ce. E adevărat, estival, nici C.a. nu se manifestase prea vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
minute. Umerii se curbează iar asupra foilor. Unul apucă rigla, celălalt stiloul. Cu o oră înainte de terminarea programului, cineva rupe în bucăți planșa pe care o terminase. Se anunță că salariații trebuie să-și ia concediul toamna și iarna, în sezonul friguros, date fiind condițiile grele, nu se poate asigura încălzitul. „Acasă e la fel. Atunci, unde să ne ducem ?“, mormăie cineva. Cineva se plânge că îi lipsea o singură cifră la ultima tragere pentru a obține lozul cel mare. Demonstrează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne plimbăm cu mașina, trebuie să hrănim șoferul. TÎnărul s-a așezat și am luat o cină minunată: În localul acela se serveau cotlete mari și suculente, prăjite În unt, fripturi groase cît degetul, stridii minunate și pește. Știu că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și s-a Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mărar, cornulețe cu rahat. După ce te ghiftuiai - hai încă un polonic, hai numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata - trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar, super-cornulețe-cu-rahat! atât? ah! scuze, mișto țuică bătrână. Nooo! păi el nu se putea concentra în condițiile astea! păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu mâine să ies cu parapanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în stare să reconfigureze lumea, de vreme ce, sub influența lui, se rup încet din astre nebune gravitații... Asemenea imagini sunt încadrabile în perimetrul neoromantismului. Fundalul predilect, pe care se derulează sentimentele, în volum, este, în general, autumnal, toamna apărând și ca sezon, dar, îndeosebi, ca stare de spirit și ca subtil memento că fugit irreparabile tempus: Iau foc de-atâta toamnă, de-atâta răzvrătire, / În frunzele-n cădere culorile de vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dinspre miazăzi, de parcă orașul ar fi vrut să arate că numai într-acolo privește, restul fiind reverie sau somn. În aprilie, când "vîntul din sud" se dezlănțuie, făcând cocoșii de tablă de pe acoperișuri să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orașul ar fi vrut să arate că numai într-acolo privește, restul fiind reverie sau somn. În aprilie, când "vîntul din sud" se dezlănțuie, făcând cocoșii de tablă de pe acoperișuri să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
partea de miazăzi a Asybarisului pentru a-i saluta pe curajoșii care vor căuta, o dată în plus, să vadă cât de extinsă e izolarea lor de lume, mergând cât mai departe spre sud, cu grija de a se întoarce înainte de sezonul ploilor. Dar bravii temerari s-au ales de fiecare dată cu un insucces. Au întîlnit pământuri întinse, pe care crește o iarbă săracă, aproape stârpită de soare, întrerupte, când și când, de bălți cu apă mâloasă ori de mici păduri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
venea primăvara și nu era încă timpul să merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
forme de vegetație. Dar cele mai autorizate voci, gata oricând să demonstreze că tăierea unui rododendron reprezintă o crimă, susțin că praful adus de vânt în cele șase luni de vară ar conține substanțe care, după ce ajung în pământ în sezonul ploilor, acționează ca un îngrășămînt miraculos; și că de aceea rododendronii au devenit uriași, oferind, pe străzile din Asybaris, o priveliște de basm uneori, în ciuda uscăciunii și a prafului, cu frunzișurile lor întunecate de secetă și înroșite de flori puternic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
încetat să-mi mai poarte noroc. Mi-a devenit ostilă. Aerul e, acum, atât de apăsător încît, dincolo de zidul unde au încremenit, imobili, oțetarii, se află, parcă, un deșert. Până și nopțile sunt bolnave. Nu mi-am imaginat că descriind sezonul secetos din Asybaris voi ajunge să-l suport. Am uitat de când n-a mai căzut o picătură de ploaie. De fapt, tot ce doresc e să văd, într-o zi, această vară transformată în amintire. 52. Rugat să-i descrie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]