19,072 matches
-
pune și problema stilului. În maniera pe care o știm: diplomație comercială, reflecție morală, intimidare a spiritului cîrtitor etc. Principiul lui Pann este următorul: dacă poți face mai bine, fă!, dacă nu: „te sfătuiesc, frățioare, că e mai bine să taci!”. Asta Înseamnă a băga criticii pumnul În gură. Învăluirea lui Pann este Însă și mai subtilă: el atinge Întîi coarda națională. Citatul cuvînt Către cîntători Începe astfel: „CÎntă, măi frate române, pe graiul și limba ta, Și lasă cele streine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ienăchiță și a lui Conachi. În genere, obiectul erotic este, de la trubaduri Încoace, „au-dessus de toute pensée”, el produce „și gentiment du mal, sans éveiller mon ressentiment”, ceea ce În limbajul poeților români de la 1800-1830 se traduce prin „rabdă inimă și taci”. Adorația nu ține seama, s-a văzut, de timp și spațiu. Conachi suspină noaptea și ziua, iarna și primăvara. Perseverența și răbdarea Îl recomandă pentru categoria, restrînsă, a adevăraților amanți, așa cum o descrie În secolul al XII-lea Bernard Marti
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Delicious. Reapărută după o săptămână. Primo baccio"; 13 febr. 1939: "Popea [...] Totul devine oficial. Trebuie limitat urgent"; 23 iun. 1939: Popea (spaimă dacă vreau să o alung). Mă înduioșez"; 10 iulie 1939: "Popea scrie absolut gol și fără interes"; " Popea tace de o săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cald. Grădina-n jurul meu Se-ntinde leneșa la soare. Frunzișul prăfuit și greu Își culcă umbră călătoare Pe-al ierbii câmp plăpând... Râzând, cu capul dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Cine vorbește seamănă, cine asculta culege; • Vorba multă, sărăcia omului; • Numai cu vorba nu se face ciorbă; • Ce poți face azi nu lasă pe mâine; Omul cinstește haină, nu haină pe om; Mai bine să-ți pară rău că ai tăcut decât că ai zis; • Omul nu trăiește să mănânce, ci mănâncă să trăiască; • Unde școală se ivește, pământul se mbogățește; • Foamea face bucățele mai bune; • Nu pune paie pe foc; Ce-i în mână nu-i minciună; • Lucrul bine început
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările albe de-a pururi migratoare / În apa nopții somnul cu vaier nu l-ar sparge, / Ni s-ar părea că timpul sub pragul casei noastre / S-a rătăcit și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
și rece ca un grăunte de nisip? [...] // Acum, celulele mă cheamă spre contopirea de pământ, / acum, să nu mă lase pradă cuțitelor înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
să nu simplifice ceea ce este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ, încât textul critic este, pe mari porțiuni, punerea în pagină a dezvăluirii de sine a autorului avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
sus. Și apoi poeții știu nu numai să vadă primăvara ci să-i descopere și temeiurile. Pentru Petru Vintilă ea este o adevărată primăvară a vieții deoarece În cuprinsul ei « Nu mai sună În palat pantoful aurit - ca viorile să tacă atunci când Vodă trece», deoarece În locul părăsit de Întunecatele umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae Tăutu, care de veacuri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
străluci tot mai puternic, gloria orașului care a nimicit fiarele, gloria orașului care a eliberat omenirea, gloria orașului marelui Stalin, capitală a comunismului Moscova». (Radu PĂDURE. - Moscova roșie, Moscova aurie) «Și-n Moscova cetate și omenirii școală Într-un birou tăcut din marele Kremlin, Ne vede și zâmbește tovarășul Stalin: Românii cresc ca grâul frumos, cu socotealăă». (Vladimir COLIN. - Cântec pentru primul plan economic) «Octomvrie, uriașule Octomvrie! dacă munca noastră e viață dacă viața o Îmbracă cerul senin mâinile tale au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întâmplat un lucru care mi-a dat de gândit mai ales că s-a Întâmplat și altor tovarăși condeieri; În afară de două recenzii apărute una În Flacăra (nr. 10(62) - n.n.) și cealaltă În Viața românească (nr. 3-4 - n.n.), critica a tăcut. Din cronica din Flacăra n-am putut desprinde nimic care să-mi folosească efectiv. Aprecieri personale care se băteau cap În cap. În concluzie, una din acele cronici semi-fierbinte, semi-glacială În care cronicarul trecea sub tăcere esențiaiul (Ă). Recenzia din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
există și asemenea critici, Însă - repetăm - prea puțini), datorită căreia reziduurile nedorite să poată fi constatate și Îndepărtate. (Ă)”. Este firesc să ne Întrebăm care a fost atitudinea criticilor, mai ales după materialul din 2 august din Scânteia. Cei mai mulți au tăcut. Opinia lui I. Vitner am menționat-o (vezi nota 69 și contextul). Cea a lui J.POPPER 93, expusă În Flacăra pe două pagini de revistă, se construiește pe: lauda lui Traian Șelmaru și Sorin Toma, critica lui M. Peroveanu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ar mai folosi astăzi. Devierile naturiste din literatură duc spre situații mai complicate, spre stil crud. Când Marin Preda Își Începe nuvela În ceață din volumul Întâlnirea din pământuri cu «Uitați-vă la el, sări-i-ar bolboșile ochilor! De ce tăceți din gură? Îi sparg capul ăluia care s-o apropia de mineăal dracului să fiu dacă nu pun mâna pe un par și vă zbor!» și continuă astfel În tot capitolul I al nuvelei, el vrea să-și «epateze» cititorii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
umanizeze” eroii, ca să nu fie simple discuri reproducătoare de discursuri, poeții le atribuie vreo apucătură din cele ale „bunicului” Delavrancea, ale „bunicului” și „bunicii” lui Șt. O. Iosif sau ale „dascălului” lui Goga. Un erou al lui Victor Felea e «tăcut; zâmbitor», oamenii din poezia lui Iosif Moruțan, Printre cioplitorii de piatră (Almanahul literar nr. l) sunt «simpli și curați ca borangicul fecioarelor din horele duminicii», moșneagul din Carul ăsta pentru pace (Viața românească, 10), de Ion Gh. Boldici e un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-i vorbească fără să fie împiedicați nici de vreun aprod, nici de alți oameni. Și atunci el îi întreba chiar cu gura lui: "E careva aici care are vreo problemă?" Iar cei care aveau se ridicau și atunci el spunea: "Tăceți cu toții și vi se va face pe rînd dreptate". Și atunci îl chema pe Monseniorul Pierre de Fontaines și pe Monseniorul Geoffroi de Villette și îi spunea unuia dintre ei: "Faceți dreptate în această problemă". Și cînd găsea ceva de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real, în afara gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un simbol al speranței și al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-a curmezișul vasului. Oamenii din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți-mă, înfigeți-vă bine cuiele în mine, o valuri! Vîrîți-le pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici dric
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dacă C. Negruzzi e împotriva luptătorilor de la 1848, apoi aceștia îi plătesc cu vârf și îndesat. În ziarul Bucovina, care după 1848 ajunge tribuna revoluționarilor din principate și mai ales din Moldova, C. Negruzzi e acuzat că la 1848 a tăcut pentru că i s-au dat "ciolane în gură, și împrejurările anului 1848, pe lângă titlul de director al vistieriei, îl mai îmbrăcară cu remunerație, cu titlul de epitrop al școalelor publice..." etc.2. 1 Ibidem, I, p. 335, 339 ăScrisorile XXXI
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine au făcut scriitorii, deși, din punctul de vedere al artei, aceasta a fost un rău. Dar inter arma muzele ori tac, ori iau parte la luptă. Critica lui Alecsandri este mai mult practică, adică este consemnată mai mult în operele sale beletristice. În articole de teorie el a exprimat-o foarte rar, și atunci tot ca artist, prin ridiculizare. El își
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
credincioșilor este tulburată. Niceta îndeamnă pe fiecare credincios să-și încadreze voce în ansamblu, „cu umiliță”, trăind sentimentul că se află înaintea lui Dumnezeu. Cel ce nu poate să fie la fel cu ceilalți, mai bine este pentru el să tacă sau să cânte cu voce înceată, decât să tulbure pe toți cu voce țipătoare. În felul acesta își îndeplinește datoria slujirii și nu tulbură comunitatea care cântă. Căci nu toți au o voce melodioasă sau cantabilă. Comunitatea celor ce cântă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Poezia ca discurs despre înțelepciune, CL, 1980, 3; Cezar Ivănescu, Corneliu Popel, LCF, 1982, 4; Maftei, Personalități, IV, 220-222; Radu Mareș, Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986, 260-287; Miron Blaga, „Voce eternă. Pro Patria”, F, 1986, 2; Nicolae Turtureanu, Celui care tace. 15 ani după Corneliu Popel, CRC, 1993, 13; Dicț. scriit. rom., III, 814-816; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 346-347. S.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
și-o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde ai fost?/ Eu eram tăcut, tremurând ca un șoarece". Pe ruinele visului comunist, realitatea vieții de zi cu zi a polonezilor apare din ce în ce mai deprimantă. "Visătorul Fourier a profetizat frumos/ Că marea se va transforma în limonadă./ Și nu este așa?/ Ei beau apă de mare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în conducerea centrală a partidului" (Apostol: 1998, 158-159). Maurer avansează însă o versiune substanțial diferită a acestui episod politic. Când Drăghici și Ceaușescu s-au opus nominalizării lui Apostol în funcția de secretar general al partidului, acesta din urmă a tăcut, aspect care nu îl menționează în memoriile sale. Primul ministru și-ar fi dat atunci "seama că lucrurile nu mai sunt simple". Dezavuându-l pe ministrul de Interne Drăghici, pe care îl considera, probabil întemeiat, "omul rușilor", Maurer, confident de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Ceaușescu drept secretar general nu a mai fost votată în Biroul Politic, ci direct în CC. "Și acolo, crezând, probabil, că înainte s-a căzut de acord asupra propunerii în cadrul Biroului Politic, s-au uitat unii la alții, au tăcut și au votat "pentru"" (Betea: 2001b, 210). În plus, Maurer susține că opoziția lui Drăghici și Ceaușescu față de numirea lui Apostol în locul lui Dej s-a desfășurat într-un cadru oficial, Biroul Politic, nu neoficial, de abia ulterior fiind convocate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
SFETCU 262 ALEXANDRU PAVEL 263 ION RISTEA Prahova 264 ION MITREA 265 GHEORGHE MATEI 266 CORNELIU BATACUI 267 LUCIA BURLACU 268 ION NICU 269 ION COTIGA 270 VALERIU CORDULEANU 271 CLARĂ DODIN 272 GHEORGHE LUCA 273 RELU RĂDUCANU 274 LAVINIA TĂCU 275 PAULINA MATACHE 276 ALEXANDRU PACESCU 277 MIHAI PODUMNEACA 278 DĂNUȚ ILIE Satu Mare 279 IOAN POP 280 SEPTIMIU SUCIU 281 IOAN BOȚ 282 IOAN MALANCAS 283 IOAN CIUPAC 284 IOAN MUREȘAN 285 ILEANA SAMARGHITAN 286 CĂTĂLIN GABRIEL BOLBA Sălaj 287
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198844_a_200173]