190,155 matches
-
o istorie a filosofiei, compusă pe la 1221, este prezentat drept ca un adept al culturii și științei grecești, dar și autor al unor versuri , pline de erezii”. Prima traducere a robaiurilor lui Omar Khayyam, de fapt o prelucrare liberă după textul original, a fost făcută de Edward Fitzerald și a apărut în Anglia, în 1859. Au urmat numeroase alte ediții, stârnind nu numai un larg ecou public, dar și interesul cercetătorilor, care s-au preocupat să descopere noi manuscrise khayyamiene. În
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare regenerând timpul și repetând creația ). Textul poate fi citit ca un poem al erosului transfigurat, aducând valori psihologice pozitive într-o logică erotic-cinegetică a vieții care învinge nerodnicia deșertului ( Tartler, 1974:69-78 ).”Din Mu’allaqa "Spuse Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al-Kindī": " Opriți
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
narodov" a Casei Editoriale „Izvestia” din Moscova, și în 1969, la Editura Molodaia Gvardia din Moscova. Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei "Povara bunătății noastre" a fost publicată în 1970 la Editura Cartea Moldovenească din Chișinău. Textul a fost revizuit de autor în 1984, 1990 și 2005, în unele ediții apărând ca un singur roman în două volume, iar în alte ediții ca două romane. Ediția definitivă a dilogiei a fost publicată în 2012 de editura Cartier
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
presei literare etc.) asupra scriitorului. Druță s-a stabilit la Moscova în 1969, continuând să scrie în limbile română și rusă și sfidând critica oficială a autorităților de la Chișinău. Dilogia a fost publicată în mai multe ediții în limba română: Textul a fost revizuit de autor în 1984, 1990 și 2005, în unele ediții apărând ca un singur roman în două volume, iar în alte ediții ca două romane. Modificările textului nu au afectat însă subiectul cărții. Ion Druță explica acele
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
a fost publicată în mai multe ediții în limba română: Textul a fost revizuit de autor în 1984, 1990 și 2005, în unele ediții apărând ca un singur roman în două volume, iar în alte ediții ca două romane. Modificările textului nu au afectat însă subiectul cărții. Ion Druță explica acele modificări prin schimbarea posibilităților de exprimare de la o epocă la alta și completarea operei cu fraze ce fuseseră cenzurate în edițiile anterioare. „Tocmai pentru asta, textul romanului deseori diferă de la
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
ca două romane. Modificările textului nu au afectat însă subiectul cărții. Ion Druță explica acele modificări prin schimbarea posibilităților de exprimare de la o epocă la alta și completarea operei cu fraze ce fuseseră cenzurate în edițiile anterioare. „Tocmai pentru asta, textul romanului deseori diferă de la ediție la ediție, de la editură la editură, de la țară la țară. Dezgheț, îngheț și iar dezgheț. Fiece perioadă își avea posibilitățile sale de exprimare, fiece editură își avea redactorii săi, șefi cu foarfece prin buzunare, cenzori
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
să completeze cartea cu fragmentele care nu apăruseră în primele ediții. Scriitorul simțea un sentiment de vinovăție față de universul pe care îl plăsmuise că nu a reușit să-l prezinte integral așa cum și-a dorit. Și-a planificat să recitească textul în amănunțime și să-l aducă la forma inițială de dinaintea intervenției autorităților de cenzură, așteptând o iarnă în care să aibă timpul necesar pentru a-și realiza planul dorit. Ultimele modificări au fost realizate de autor la Moscova, începând din
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
o formulă artistică asimilatorie și cuprinzătoare tradițiile etno-naționale cu cele universale și general-umane, deschizând în felul acesta circulația liberă și schimbul de valori nestingherit dintre culturi, popoare și civilizații”. Potrivit aceluiași critic, romanul își captivează cititorii prin substratul filozofic al textului, prin analiza psihologică profundă și mai ales prin frazele sale artistice pline de poezie, de plasticitate și de armonie. Astfel, acest roman devine „o emblemă strălucită a întregii creații druțiene”. Scrierile lui Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Visul (2010) pentru "Cel mai bun roman publicat în 2009-2010", premiul Galileo (2011) pentru "Cel mai bun volum SF&Fantasy publicat în 2010" și premiul ProLiteratura (2011) pentru "Cel mai interesant roman", fiind nominalizat la premiile Vladimir Colin (2014), secțiunea "Texte de frontieră".
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
anastatice: Saeculum. Revistă de filosofie,1943-1944 (Editura Ardealul Târgu-Mureș, 2008), Discobolul (idem, 2009), Spațiul mioritic (idem, 2010), Filozofia stilului (idem, 2011), Pietre pentru templul meu (idem, 2012), Religie și spirit (idem, 2014); a Alte două lucrări distincte fiind: antologia de texte Polemica Blaga-Botta (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2001) și volumul de interpretări critice Lucian Blaga - filosofie și destin (culegere de studii, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2009). Literatură: Primăvara pe o bicicletă albastră, poezii (Editura Litera, București, 1980); Elegii transilvane, poezii (Casa de editură
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Lacrimi și flori, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Izgonirea din rai, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1993); Nostalgia golfului, interviuri și însemnări (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1993); Îndepărtatele coline, antologie de poezie, selecția textelor de Ion Horea, cuvânt înainte de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, colecția „Poesis”, Târgu-Mureș, 2000); Antologia poeților ardeleni contemporani, realizată cu I. Boldea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2003); Giuluș - file de monografie, prefață de Ion Horea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2008, reeditare 2013); Golfuri
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Boldea, Aurel Pantea, Mircea Stâncel, Teodor Vidam, Zenovie Cârlugea, Ionuț Isac, Dumitru Mircea Buda, Lucian Gruia ș. a. Cărțile sale au fost apreciate și receptate critic în unele lucrări de mai largă sau mai „specializată” sinteză culturală, precum: Iulian Boldea - Metamorfozele textului. Orientări în literatura română de azi (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1996); Iulian Boldea - Scriitori români contemporani (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2002); I. Hangiu - Dicționarul presei literare românești, 1790-2000, ediția a III-a (Editura Insitutului Cultural Român, București, 2004); Angela Botez - Un secol
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
declanșat odată cu lansarea cărții la sediul PRM din București (vezi: Jurnalul Național, 25 august 2001). Președintele Academiei, prof. Eugen Simion, a declarat că nu știuse nimic și că nu aprobase editarea cărții. Procuratura a demarat o anchetă "pentru publicarea de texte antisemite, antimaghiare și xenofobe". Prefectul de Iași, Corneliu Rusu-Banu, a interzis comercializarea cărții în librăriile din județ.. La protestele liderilor maghiari, romi și evrei, „România Mare” (24 august 2001) a publicat, ca replică, un articol lung care începea cu fraza
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
un medalion din bronz cu chipurile Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria - întruchipată ca și soră de caritate. Între acesta și scutul heraldic se găsea o placă memorială din marmură roză, ce avea gravat cu litere de aur următorul text: O altă placă situată pe partea stângă consemna localitățile mai de seamă pe unde a luptat "Divizia 1 Cavalerie". La bază pe a doua treaptă se afla un aranjament cu sabie și frunze de stejar. Accesul - posibil inclusiv auto pâna
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
scape de pretențiile lui Jorg, trimițându-l pe acesta într-o misiune sinucigașă: cucerirea inexpugnabilului Castel Roșu și îndepărtarea amenințării lui Gelleth. Pentru aceasta, regele îi dă o armată neînsemnată, pe care tânărul o adaugă răufăcătorilor conduși de el. Studiind textele vechi, el află că sub muntele pe care e construit castelul se află îngropată o armă teribilă a Constructorilor, vechii stăpâni ai Pământului. După ce înfruntă necromanții ascunși în peșteri și câștigă sprijinul mutanților de la poalele muntelui, Jorg reușește să activeze
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
continua periodicul "Revista modernă" al lui Aristide Cantilli din anul anterior), cu semnătura M. S. Cobuz. Acțiunea era redată la persoana I de către unul din participanți, oșteanul Radu Suliță. Nemulțumit de prima versiune, Sadoveanu a modificat de mai multe ori textul romanului "Frații Potcoavă". Într-o scrisoare adresată lui Enric Furtună la 26 februarie 1903, el scria că era mulțumit de subiect și de modul de desfășurare a acțiunii, dar că nu-i mai plăcea tehnica literară pe care o abordase
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
situației social-politice), a înlocuit unele exprimări exagerate într-un spirit de măsură, a suprimat unele repetiții și unele descrieri calofile, a reformulat unele fraze lipsite de expresivitate artistică și a eliminat unele epitete grandilocvente și note retorice din Prolog. Astfel, textul literar a dobândit mai multă sobrietate și plasticitate artistică. Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
apariției sale. Lipsa de experiență și stângăciile scriitorului aflat la început de drum sunt vizibile pe tot parcursul romanului; scenele istorice epice se succed monoton, fiind lipsite de profunzime și chiar de o legătură organică între ele, ceea ce face ca textul literar să aibă un aspect fragmentar. Criticul Șerban Cioculescu scria că "Șoimii" este „o operă de încercare, strălucită dar nehotărâtoare” în care întâmplările narate au loc oarecum liniar și sunt lipsite de un caracter dinamic, George Călinescu îl considera „un
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
selfie în care se vorbea despre colaborarea cu DJ-ul american Diplo. Cântăreața l-a invitat pentru petrecerea ei Oscar anuală, însă el nu a putut participa. În cele din urmă, ei au început să vorbească despre muzică prin mesaje text și astfel s-au decis să colaboreze la album. Madonna l-a rugat pe Diplo să îi livreze „cea mai nebunească înregistrare” pentru album. Împreună au compus și au înregistrat șapte piese. Diplo a confirmat o piesă, cunoscută ca „Bitch
Rebel Heart () [Corola-website/Science/333846_a_335175]
-
de posturi de televiziune, si anume „TV7”, „Prime”, „Ren TV Moldova”, „RTR Moldova” și „Rossia 24”, pentru că ”"în emisiunile informativ-analitice preluate din Federația Rusă, posturile de televiziune respective utilizează instrumente de propagandă agresive, promovează și intensifica zvonuri neconfirmate, manipulează prin text și imagini, utilizează etichetări pentru a discredita și a prezenta într-o conotație negativă guvernul de la Kiev, dezinformează și manipulează opinia publică referitor la evenimentele din Ucraina prin tertipuri de montaj și comentarii ce abundă în invective. De asemenea, posturile
Televiziunea în Republica Moldova () [Corola-website/Science/333872_a_335201]
-
este cea mai prestigioasă recompensă emisă de această societate astronomică din Anglia. A început să fie emisă începând din 1824. Medalia reproduce imaginea telescopului de 40 de picioare construit de astronomul William Herschel. Circular, în partea de sus este gravat textul latin (în traducere: „Tot ce strălucește trebuie observat”). În exerga medaliei este gravat numele laureatului și anul atribuirii. La început, se întâmpla adesea ca mai multe medalii să fie decernate în același an, dar începând din 1833, s-a hotărât
Medalia de Aur a Royal Astronomical Society () [Corola-website/Science/333070_a_334399]
-
Rouget de Lisle a murit la 26 iunie 1836, în vârstă de 76 de ani, la Choisy-le-Roi, unde a și fost înhumat. La 14 iulie 1915 rămășițele sale au fost transferate la Hôtel des Invalides. Rouget de Lisle a compus textul și muzica imnului "La Marseillaise", la Strasbourg, în noaptea de 25 / 26 aprilie 1792, imediat după declararea războiului cu Austria. Titlul inițial era "Chant de guerre pour l'armée du Rhin" („Cântecul de război al armatei de pe Rin”). La 30
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
sau Actul Final) au fost semnate la 1 august 1975 la Helsinki (Finlanda) de 35 de state, între care cele două mari puteri (Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii), Canada și toate celelalte state europene, cu excepția Albaniei și Andorrei. Aceste text (care nu este un tratat în sensul juridic al termenului) a marcat sfârșitul Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE). A fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident. "Declarația asupra principiilor
Acordurile de la Helsinki () [Corola-website/Science/333109_a_334438]
-
japonez nu apare chiar atât de des în povestirile și credințele populare. Prima referire scrisă la dragonii japonezi o găsim în Kojiki și Nihon Shoki unde ne este prezentată lupta zeului Susanoo cu dragonul Yamata no Orochi. Tot În acete texte ne sunt prezentați alți dragoni precum "Mizuchi", "Watatsumi" și "Wani". Din mitologia chineză au fost adoptate multe alte concepte referitoare la dragoni. Legenda regilor dragoni, cei patru regi dragoni ce conduc mările lumii: "Ao Kuang" (în japoneză "Gōkō"), regele dragon
Dragon japonez () [Corola-website/Science/333100_a_334429]
-
după secolul al VI-lea, odată cu introducerea budismului în Japonia. Budismul a definitivat credința în dragoni prin asimilarea lor cu acei naga, zeități indiene sub formă de șarpe. Acest lucru este dovedit prin faptul că misionarii budiști când au tradus textele sfinte ale budismului în japoneză au folosit cuvântul "ryū" (dragon) pentru a-i desemna pe naga. Cel mai notabil exemplu se află în Sutra Lotusului când sunt menționați printre cei ce au ascultat predica lui Buddha și . Dragonul este unul
Dragon japonez () [Corola-website/Science/333100_a_334429]