20,565 matches
-
estimat că au existat în jur de 10000 de musulmani din Marea Britanie. Acum există între 2 și 3 milioane de britanici musulmani (4% - 6% din populație) și mai mult de jumătate dintre ei s-au născut in Marea Britanie. Cei mai mulți arabi britanici sunt musulmani sunniți, deși unii - cum ar fi cei cu origini în sudul Libanului sau Irakiului - sunt șiiți. Un număr mai mic aparțin confesiunilor creștine, cum ar fi copții egipteni ortodocsi și maroniți. Principalele comunități musulmane arabe din Marea Britanie trăiesc
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
de musulmani care s-au descris ca fiind “albi” la recensământul din 2001. 65% din musulmanii europeni provin din Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Adygea, Cecenia, Albania, Turcia, Bulgaria, și Republica Macedonia. Restul de musulmani europeni s-au identificat ca fiind britanici și irlandezi. Potrivit unui studiu din 2006, aproximativ 81% din musulmanii din Marea Britanie se indentifică în primul rând ca fiind musulmani, factorul naționalismului având o importanță mai mică. Un alt sondaj a raportat că 59% dintre musulmani ar prefera să
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
unui studiu din 2006, aproximativ 81% din musulmanii din Marea Britanie se indentifică în primul rând ca fiind musulmani, factorul naționalismului având o importanță mai mică. Un alt sondaj a raportat că 59% dintre musulmani ar prefera să trăiască în conformitate cu legislația britanică, în comparație cu 28% care ar prefera să trăiască în conformitate cu Sharia. Un studiu realizat pe 500 de musulmani din Marea Britanie, arată că nici unul nu considera homosexualitatea moral acceptabilă. Astfel de sondaje de opinie sugerează că musulmanii britanici au opinii puternic conservatoare, cu privire la
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
prefera să trăiască în conformitate cu legislația britanică, în comparație cu 28% care ar prefera să trăiască în conformitate cu Sharia. Un studiu realizat pe 500 de musulmani din Marea Britanie, arată că nici unul nu considera homosexualitatea moral acceptabilă. Astfel de sondaje de opinie sugerează că musulmanii britanici au opinii puternic conservatoare, cu privire la aspecte legate de acte sexuale extraconjugale și / sau homosexuale, comparativ cu omologii lor, musulmanii europeni, care sunt semnificativ mai liberali. Musulmanii britanici par a fi mai toleranți decât restul populației din Regatul Unit, atunci când vine
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
restul populației din Regatul Unit, atunci când vine vorba de acceptarea altor religii (foarte mulți nu consider că alte religii sunt o amenințare pentru modul lor de viață). Cu toate acestea, un alt sondaj a arătat faptul ca 28% dintre musulmanii britanici speră ca Marea Britanie să devină într-o zi un stat islamic fundamentalist, considerând că societatea britanică este imorală. Profesorul Peter Hopkins împărtășește, prin intermediul lucrării sale “Muslims in Britain. Race, Place and Identities” rezultatele recensământului din 2001, structurate în tabele care
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
că alte religii sunt o amenințare pentru modul lor de viață). Cu toate acestea, un alt sondaj a arătat faptul ca 28% dintre musulmanii britanici speră ca Marea Britanie să devină într-o zi un stat islamic fundamentalist, considerând că societatea britanică este imorală. Profesorul Peter Hopkins împărtășește, prin intermediul lucrării sale “Muslims in Britain. Race, Place and Identities” rezultatele recensământului din 2001, structurate în tabele care reflectă cele mai complete date demografice privind musulmanii din Regatul Unit. Populația musulmană din Marea Britanie s-
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
în datele recensământului cu privire la locul nașterii: numai în Anglia, 4% dintre musulmani sunt născuți în Europa de Est și încă 6% în fiecare dintre Orientul Mijlociu și de Sud și Africa Centrală. Cu toate acestea, majoritatea populației musulmane din Marea Britanie este de origine britanică: aproape jumătate din toți musulmanii din Anglia (46,4%) s-au născut în Marea Britanie. Diversitatea patrimoniului etnic și național arătat la recensământ este intersectat și de alți factori, care sunt mai ușor de cuantificat. În ceea ce privește distribuția regională,se observa gradul
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
Diversitatea patrimoniului etnic și național arătat la recensământ este intersectat și de alți factori, care sunt mai ușor de cuantificat. În ceea ce privește distribuția regională,se observa gradul de concentrare al musulmanilor în zona Londrei, unde locuia aproximativ 40% din populația musulmană britanică. După Londra, cele mai mari concentrații de musulmani erau în West Midlands (reprezentând 14,2%), Nord-West (13,4%), Yorkshire si Humber (12,4%). Recensământul din 2001 a confirmat concluziile literaturii de specialitate bazată pe musulmanii britanici (Dahya 1974, Khan 1977, Lewis
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
aproximativ 40% din populația musulmană britanică. După Londra, cele mai mari concentrații de musulmani erau în West Midlands (reprezentând 14,2%), Nord-West (13,4%), Yorkshire si Humber (12,4%). Recensământul din 2001 a confirmat concluziile literaturii de specialitate bazată pe musulmanii britanici (Dahya 1974, Khan 1977, Lewis, 1994), și anume că populația musulmană este nu numai predominant urbana, dar majoritatea concentrată în doar câteva orașe. Acesta indică faptul că între cele cincisprezece orașe din Marea Britanie cu cele mai mari comunități de musulmani
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
faptul că între cele cincisprezece orașe din Marea Britanie cu cele mai mari comunități de musulmani se află și celelalte două capitele ale Marii Britanii, Cardiff] și Edinburgh. Aceste cincisprezece orașe includ, de asemenea, orașe-port care erau foarte importante în economia imperiului britanic. Amintim orașele Liverpool, Cardiff și Glasgow, unde s-au stabilit inițial foarte mulți musulmani. Important de amintit este că numai trei orașe, și anume Londra, Birmingham și Bradford, adăpostesc mai mult de jumătate (51,7%) din populația musulmană a Angliei
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
că națiunea nu este deloc un container stabil de identitate, ci un construct social mutabil care rezonează în diferite moduri pentru diferite grupuri din sistem, și se pot modifica în funcție de context și de (re)interpretare. Deși dezbaterea publică asupra musulmanilor britanici poartă implicația că identificarea musulmanilor drept musulmani contrazice normele prin care statul-națiune este izvorul principal al identității, modul în care musulmanii împacă diferite componente ale identității lor nu presupune nici o contradicție.
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
neevreiești din Palestina, ca și drepturilor statutului politic de care se bucură evreii în alte țări. În perioada care a urmat după război, Palestina s-a aflat sub mandat englez, încredințat de O.N.U., în 1922. Declarația șefului diplomației britanice a creat îngrijorare în rândul palestinienilor arabi și arabilor din teritoriile arabe limitrofe, cât și tensiune intre etnicii arabi și evreii din Palestina. După declarație, teritoriul Palestinei a devenit subiect de dispută și conflicte între arabi și evrei, dar obiectivul
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
pentru mărirea numărului de evrei ce urmăreau să emigreze în Palestina. Această decizie, precum și acțiunile perseverente ale agenției evreiești privind operațiunile de înființare a statului israelian au fost primite cu indignare de către arabi. Liga Arabă a cerut insistent anularea mandatului britanic asupra Palestinei, retragerea trupelor străine din teritoriu, încetarea oricăror imigrări evreiești, precum și crearea Statului Palestina. Accelerarea evenimentelor și agravarea situației din zonă l-au determinat pe președintele S.U.A., Harry S. Truman, să se implice personal în implementarea de către organizațiile evreiești
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
R.S.S., a declarat solemn că această hotărâre de creare a Statului Israel corespunde nevoii legitime a poporului evreu, care nu are încă o țară și un pământ al său. Stalin a văzut în formarea Statului Israel o contrapondere la imperialismul britanic din zonă. În mai 1948, U.R.S.S. a fost, de altfel, prima țară care a recunoscut Statul Israel. Dovezile aproprierii Israelului de S.U.A. au determinat U.R.S.S. să se îndrepte spre sprijinirea statelor arabe din zonă. Guvernul Marii Britanii a solicitat
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
diverse produse au apărut pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial.(Kadaververwertungsanstalt). Ziarul The Times afirma în aprilie 1917 că germanii „reciclau” cadavrele soldaților germani uciși în luptă, pentru a fabrica săpun și alte produse. De abia în 1925, ministrul de externe britanic Sir Austen Chamberlain, a admis în mod oficial că știrea privind „fabrica de cadavre” a fost o dezinformare. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial Germania a suferit, la un moment dat, de o lipsă de grăsimi, astfel că autoritățile
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
că dintr-o cantitate de 70 - 80 kg de grăsime obținută din 40 de cadavre s-au obținut 25 kg de săpun și că săpunul a fost reținut de către profesorul Rudolf Spanner. Printre martori se numărau niște prizonieri de război britanici care lucraseră la construcția lagărului și Dr. Stanisław Byczkowski, șeful Departamentului de Toxicologie de la Școala de Medicină din Gdańsk. Unul din supraviețuitori, Thomas Blatt, care a investigat subiectul, a găsit extrem de puține dovezi concrete și nici o dovadă că s-ar
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
mod experimental. Mărturii privind dezvoltarea unui proces industrial de producție de săpun din cadavre umane, ca și asupra producției la scară redusă a unui astfel de săpun, au fost depuse atât de către foști naziști cât și de către prizonieri de război britanici, care au afirmat că săpunul a fost distribuit pentru folosință personalului nazist al instituției. În cartea sa, “Rusia în război între 1941 - 1945”, Alexander Werth afirmă că în timp ce vizita orașul Gdansk/Danzig în 1945, la puțin timp de la eliberarea acestuia
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
și ca Miracolul Dunkirk, a fost acțiunea de evacuare a trupelor aliate staționate pe plajele și în portul Dunkerque, (Franța), din perioada 27 mai - 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pară să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pară să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul său discurs "We shall fight on the beaches" de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, resturile forțelor belgiene și trei armate franceze într-o zonă de pe țărmul francez al Canalului. Comandantul britanic al BEF, generalul John Vereker, a realizat că o evacuare peste Canalul Mânecii era singura soluție viabilă pentru salvarea forțelor sale și a început organizarea retragerii spre Dunkerque, cel mai apropiat port important. Pe 22 mai a fost emis un ordin
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
folote încropite în grabă 338.226 soldați. La acțiunea de evacuare au participat peste 800 de vase. O bună parte a soldaților s-au putut îmbarca de pe cheiurile portuare pe cele 39 de distrugătoare și alte vase mari de transport britanice. Alți soldați au trebuit să se îndrepte spre plaje și să aștepte în apa adâncă până la umeri pentru ca să fie transportați spre vasele mari de transport cu ajutorul unei flotile de vase civile - bărci de salvare, vase pescărești, sau mici ambarcațiuni cu
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
câștigate de evacuări”. După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În mai 1940, BEF era compus din 10 divizii organizate în trei corpuri de armată, acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În mai 1940, BEF era compus din 10 divizii organizate în trei corpuri de armată, acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză, Armata a VII-a franceză și Armata a IX-a franceză. Planul inițial german pentru atacul împotriva Franței presupunea un atac de încercuire prin Olanda și Belgia. Acest plan presupunea
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
pe 10 mai. Britanicii au primit ordinul să se retragă de-a lungul râului Escaut pe data de 14 mai, atunci când pozițiile franceze și belgiene de pe flancuri au cedat sub presiunea germană. În timpul vizitei la Paris de pe 17 mai, premierul britanic Winston Churchill a fost uimit să afle de la generalul Maurice Gamelin, că francezii își angajaseră în luptă toate forțele disponibile și că nu dispuneau de nicio rezervă strategică. Pe 19 mai, generalul Gort s-a întâlnit cu generalul Gaston Billotte
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]