19,422 matches
-
tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Russell, Whitehead, pentru a aminti câțiva dintre ei), fie aceasta proprie unui intelect neomenesc, poate fi recunoscută o șansă pentru ideea amintită, aceea despre cunoașterea încheiată și cunoștințele sale desăvârșite în adevărul lor (cu toate că nu și în privința evidenței lor) și dezvăluită prin demersuri "tehnice" (demonstrație etc.); din acest motiv, am socotit această idee ca fiind doar o condiție imposibilă relativ în sensul de a susține că întreaga cunoaștere se întemeiază pe identitate. Ne putem întreba însă acum dacă nu cumva, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al constituirii judicative are de-a face, însă, cu operații de constituire care nu sunt propriu-zis judicative, dar care sunt judicativizate. Pentru a ne lămuri în această privință, este necesară operarea reducției judicative a dictaturii judicativului, cu scopul de a dezvălui sensurile timporizării oricărei ființări, adică ale oricărei "obiectualizări" judicative. Oricum, poate fi vorba aici nu doar despre o legitimitate neștirbită a operării judicative constând în operarea întemeiată logic a judecății asupra unor "obiecte" care sunt ele însele constituenți judicativi -, ci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
utilizată deseori de el și constituită printr-o raportare "critică" la istoria gândirii grecești, ceea ce presupune și preluarea unor reprezentări, concepte, înțelesuri etc. tocmai de la aceasta ne aflăm foarte aproape de spiritul socratic, mai bine-zis, de maniera lui Socrate de a dezvălui (pe cale "dialectică", adică prin întrebări și răspunsuri) anumite adevăruri. Păstrând ideea diferenței dintre analitică și dialectică așa cum ea ne-a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiului tuturor lucrurilor" și îl îndreaptă spre concept pe cel-ce-nu-se- află-printre-lucruri, căci acesta este temeiul în prima lui apariție, și îl numește nimic, pentru că, într-un fel, chiar asta este el prin raportare la condiția de lucru. Așadar, ea a dezvăluit semnificația originară a temeiului lucrurilor și își folosește puterea pentru a se îndrepta către acesta, în scopul de a-i testa îndreptățirea, de a-i lămuri apariția. Dată fiind această funcție cel puțin aparent non-formală a conștiinței, mai e firesc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen și aparență.100 Angajându-ne însă pe o cale descriptiv-analitică, pentru a scoate la lumină această întemeiere, observăm, în însuși scenariul kantian, că până la diferența în cauză sunt alte instanțe ale întemeierii. Și pe acestea va trebui să le dezvăluim, în așa fel încât însăși întemeierea finală să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o "critică", prin care sunt dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii ca facultăți de cunoaștere, așadar ca orizonturi ale elementelor constitutive ale cunoștinței veritabile, în care acestea pot fi determinate, luate ca ceea ce sunt, urmărite în funcționarea lor constitutivă sau doar regulativă pentru dobândirea cunoștinței. Analitica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice", instrumentată însă, pentru a fi suficient întemeiată, cu ajutorul anumitor metode filosofice, cum sunt, de exemplu, metoda fenomenologică, metoda analitică, cea istoriologică etc.) Dincolo de aceste observații, se cuvine să zăbovim asupra perspectivei ontologice dinspre care analitica și dialectica își pot dezvălui alte aspecte decât cele puse deja în evidență. De fapt, dacă ceea ce vom putea descoperi în orizontul nou deschis condiționează ceea ce a fost semnificativ în orizontul tocmai părăsit diferența dintre cunoașterea veritabilă și cea aparentă ca o condiție a analiticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
kantiene trebuie să se bizuie pe un fapt evident, la Kant: principiile din toate cele patru categorii sunt, în întregul lor, constitutive; tocmai un asemenea rol au: să constituie fenomenul și, desigur, cunoștința (veritabilă). Calea aleasă de Kant pentru a dezvălui acest "comportament" al facultății de cunoaștere este invers decât cel pe care am mizat până acum în prezentarea unor elemente judicative și potențialnon-judicative kantiene. Este clar că nu e posibil fenomenul fără intuiție; adică fără un obiect dat empiric. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând altceva, enunțul însuși rămâne la un nivel de semnificație redus. Schimbarea poziției verbului și această schimbare este, cumva, necesară se produce atunci când enunțul este interpretat fenomenologic; fiindcă în acest caz se schimbă însuși statutul "obiectului" dezvăluit prin enunț (semnalat de subiect), în funcție de intenționalitatea Dasein-ului. Consecințele directe sunt legate de "adevăr", de felul în care acesta este raportat la enunț (de exemplu, dacă este doar al enunțului, dacă sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cuvântului, atunci trebuie găsit altceva decât Dasein-ul în poziția celui a priori în mod originar. Și nu poate fi astfel decât ființa. Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei (sale), își constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vom numi 'ca'-ul existențial-hermeneutic spre deosebire de 'ca'-ul apofantic al enunțului."176); e) enunțul însuși (orizont intențional cuprinzând acte și obiectele lor corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale corespunzătoare. De aceea, două probleme survin aici cu privire la sensul său judicativ sau non-judicativ: 1) dacă, fiind ulterior altor constituții intențional-obiectuale, el nu cumva le
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu cumva, altfel spus, antepredicativul are un sens existențial și poate opera autonom față de enunț, adică față de explicitarea unei înțelegeri a ființării-simplu-prezente după existențialul "concepere prealabilă" (dincolo de "ontologia" enunțului). Aceste două probleme sunt legate necesar de cele cinci structuri intenționale dezvăluite de enunț și formulate mai sus. Iar acestea din urmă pot fi ele însele dezvăluite numai printr-o căutare susținută de faptul preeminenței ontologice a constituirii (de sine) a Dasein-ului față de orice altă constituire ființială. După cum îl prezintă Heidegger, enunțul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este "umplută" cu o ființare descoperită trece într-o altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare descoperită și a cărei stare de descoperire aparține stării-de-deschidere a Dasein-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi încă vorba despre niveluri ontologice propriu-zise, ci despre trepte de generalitate; nici nu ar fi posibil un veritabil sens de diferență ontologică și, pe baza acestuia, o ierarhie a gradelor de constituire judicativă, fiindcă dictatura judicativului ni s-a dezvăluit, până aici, numai în orizontul de constituire a elementelor judecății. În privința problemei ierarhiei, sens cerut, totuși, de sensul de transcendență, trebuie adăugat că dictatura judicativului are drept formă discursivă desăvârșită a sa ideologia, iar aceasta are drept țintă justificarea "superiorităților
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date fiind regulile stricte ale dictaturii judicativului, tocmai scenariile despre în-ființare, care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct temporală) între termenii extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită o asemenea exprimare reducția judicativă a dictaturii judicativului. Nici o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în seamă pentru reducție. Nefiind un scop al meu extinderea tematizării către componentele structurii formale a dictaturii judicativului pusă în evidență prin reducție, faptele din universul judicativ au constituit doar semnele unei căi de lucru la capătul căreia s-a dezvăluit o (re)construcție, anume cea a structurii formale a dictaturii judicativului. Fără îndoială, se poate lucra și altfel pe această temă; dar "corespondența" dintre spiritul acestui univers de fapte dominant formal s-a impus, cumva, operării reducției. Întrucât aceasta "readuce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin intervenția acestuia în reconstrucția lor. Desigur, ele nu sunt fapte de evidență ale judicativului sau ale discursului; e drept, în multe momente ale istoriei filosofiei ele au fost tematizate, fără a se face o legătură directă așa cum ne-a dezvăluit-o reducția judicativă cu timpul, luat prin el însuși, totodată socotit ca element al aspectului alethic. Tocmai datorită unității de sens a acestor elemente, din perspectivă temporală, aspectul în cauză poate fi gândit ca unitate; caracteristicile acestui aspect, faptul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziționare "alethică" sau "formală" a timpului. Latura semnificativă a "lucrării" sale de timporizare în interiorul structurii judicative, anume în-ființarea subiectului ca substrat și a predicatului ca general, a verbului și a timpului însuși în modalitățile ființiale ale celui dintâi, a fost dezvăluită deja, prin reducție; dar cea mai semnificativă latură a lucrării timpului abia acum poate ieși la iveală, desigur, prin continuarea reducției. Ca element al aspectului alethic, altfel spus, ca o "poziție" determinată în structura judicativului, timpul "intervine" și în recondiționarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
caz, urmările propriu-zis pragmatice, acelea care se înserează spațiului public, loc "natural" al lor și topos întemeietor pentru toate elementele orizontului gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, vor fi cercetate atunci când va fi tematizată ideologia. 3. Autorizarea. După cum au fost lucrurile dezvăluite prin reducția judicativă, timpul este "autorul" mișcărilor prin care conștiința pune în sens totul. Tocmai de aceea am putea accepta că, deși este autor, timpul nu lucrează singur, ci el se lasă "dus" de o conștiință, care capătă, prin urmare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric, deși, pe de altă parte, tocmai ea constituie suportul oricărei mode (în mod necesar, susținută de o ideologie), fiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl resemnifică în sens regulativ, la un moment dat: anume atunci când, datorită celei de-a doua timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând, la rându-i, operațiile de împărțire și de favorizare, pe care logos-ul însuși le-a suportat ab initio. Judicativul regulativ este în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viață omenească, în alcătuirea căreia trebuie să observăm practicile fel de fel, regulile după care acestea se desfășoară, exercițiul justificator al unei gândiri care capătă autonomie față toate celelalte elemente ale unei unități de viață. În felul acesta, ni se dezvăluie nu încă posibilitatea unei de-constituiri propriu-zise a dictaturii judicativului, cât o cale de urmat pentru a lămuri statutul regulativității judicative, adică a unui aspect al dictaturii judicativului care s-a aflat continuu în zona izvoarelor acesteia și care poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plus, descrierea judicativului și reducția sa nu sunt în primul rând, în lucrare, construcții sau reconstrucții teoretice, pentru că amândouă au sensul unei de-constituiri tematice; așa încât, odată operată reducția și câștigat sensul de-constituirii dictaturii judicativului, aceasta din urmă este dezvăluită ca un fapt firesc pentru conștiința filosofică și, de asemenea, pentru conștiința publică. Faptul cu totul important pentru discurs ține de ordinea constituirilor fenomenale, de succesiunea instituirilor regulative în privința "cunoștinței" și "fenomenului". Iar ideea pe care o legitimează (o "autorizează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce ființează, prin urmare cele cinci genuri pot fi luate și predicativ (cu sensul deplin de categorie), cel puțin în direcția regulativității acestuia (a simplei exprimări, poate chiar a exprimării adevărate). 43 Ar fi de semnalat trei "locuri teoretice" care dezvăluie faptul că Imm. Kant încearcă să iasă de sub ceea ce am numit aici "dictatura judicativului", locuri care, de altfel, vor fi avute în vedere, pentru o interpretare a lor, în partea de aplicații a acestei lucrări: (1) conceptul lucrului în sine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]