KorAP: Find »[drukola/base=front & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...754 755 756 ...792 >

19,782 matches

Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

1990, 174-178). Odată intrate în sfera de influență a Moscovei, statele mai sus menționate au devenit "democrații populare" după un tipar general care a inclus, în accepțiunea istoricului Hugh Seton-Watson, trei etape: "coaliții pluraliste", în care apar pe scena politică "fronturile naționale" compuse din forțe de stânga între care, aparent, partidul comunist nu joacă un rol major; "coalițiile de fațadă", unde elementul comunist devine proeminent în raport cu celelalte grupări politice, devenite pur decorative și, în sfârșit, "instaurarea unui regim declarat comunist" (Soulet

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
într-un fel, sub comanda directă a Marelui Stat Major român, chiar dacă operațiunile erau strâns coordonate cu cele ale Wermacht-ului. Drept urmare", continuă Dinu Giurescu, "când Marele Stat Major, la porunca regelui Mihai, a dat ordinul de încetare a luptei pe frontul de Est, ordinul a fost executat integral, fără nici o defecțiune" (Giurescu: 1996, 22. Vezi și Deletant: 2001, 45). Imaginarul comunist a metamorfozat gradual lovitura de stat din 23 august, atribuindu-și în cadrul ei un loc central (Giurescu: 1996, 4-6), deși

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pe generalul Constantin Sănătescu. Pătrășcanu ocupa funcția de ministru interimar al Justiției (Cioroianu: 2005, 55), prima funcție guvernamentală deținută de un comunist în România. Ca peste tot în Europa de Est în acei ani, ambițiile hegemonice ale partidelor comuniste erau camuflate prin intermediul "fronturilor naționale" orientate împotriva "fascismului" (termen generic sub cupola căruia erau incluși toți anticomuniștii sau non-comuniștii potențial ostili). Finanțat de Moscova, comunismul românesc începe o campanie mediatică de amploare pentru denigrarea guvernului și în vederea sporirii rândurilor "Blocului Național Democrat". Vizat era

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
și adunări menite să exprime "voința populară" în sprijinul "Platformei" (programului de preluare a puterii a membrilor forțelor politice "progresiste", bazat pe "democratizarea" educației, armatei sau a administrației publice, n.m.) și a unui guvern FND. Au urmat, firește, adeziunile la Frontul Național Democrat: PCdR, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Socialist Țărănesc, Uniunea Patrioților, Partidul Țărănesc Popular, Frontul Unic Muncitoresc (FUM), Frontul Național Democrat al Tineretului, Tineretul Democrat Universitar. Cu excepția social- democraților, toate aceste "partide", "fronturi" și "uniuni" aveau un număr

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
în sprijinul "Platformei" (programului de preluare a puterii a membrilor forțelor politice "progresiste", bazat pe "democratizarea" educației, armatei sau a administrației publice, n.m.) și a unui guvern FND. Au urmat, firește, adeziunile la Frontul Național Democrat: PCdR, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Socialist Țărănesc, Uniunea Patrioților, Partidul Țărănesc Popular, Frontul Unic Muncitoresc (FUM), Frontul Național Democrat al Tineretului, Tineretul Democrat Universitar. Cu excepția social- democraților, toate aceste "partide", "fronturi" și "uniuni" aveau un număr foarte redus, uneori simboloc, de aderenți (Giurescu

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
forțelor politice "progresiste", bazat pe "democratizarea" educației, armatei sau a administrației publice, n.m.) și a unui guvern FND. Au urmat, firește, adeziunile la Frontul Național Democrat: PCdR, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Socialist Țărănesc, Uniunea Patrioților, Partidul Țărănesc Popular, Frontul Unic Muncitoresc (FUM), Frontul Național Democrat al Tineretului, Tineretul Democrat Universitar. Cu excepția social- democraților, toate aceste "partide", "fronturi" și "uniuni" aveau un număr foarte redus, uneori simboloc, de aderenți (Giurescu: 1996, 32). Perseverența cu care comuniștii locali și cei sovietici

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pe "democratizarea" educației, armatei sau a administrației publice, n.m.) și a unui guvern FND. Au urmat, firește, adeziunile la Frontul Național Democrat: PCdR, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Socialist Țărănesc, Uniunea Patrioților, Partidul Țărănesc Popular, Frontul Unic Muncitoresc (FUM), Frontul Național Democrat al Tineretului, Tineretul Democrat Universitar. Cu excepția social- democraților, toate aceste "partide", "fronturi" și "uniuni" aveau un număr foarte redus, uneori simboloc, de aderenți (Giurescu: 1996, 32). Perseverența cu care comuniștii locali și cei sovietici încercau să își extindă

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Au urmat, firește, adeziunile la Frontul Național Democrat: PCdR, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Socialist Țărănesc, Uniunea Patrioților, Partidul Țărănesc Popular, Frontul Unic Muncitoresc (FUM), Frontul Național Democrat al Tineretului, Tineretul Democrat Universitar. Cu excepția social- democraților, toate aceste "partide", "fronturi" și "uniuni" aveau un număr foarte redus, uneori simboloc, de aderenți (Giurescu: 1996, 32). Perseverența cu care comuniștii locali și cei sovietici încercau să își extindă influența nu se limita doar la nivel politic. Exemplificator în acest sens este cazul

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
remanieze cabinetul Sănătescu. Anticipabil, numărul miniștrilor comuniști se va multiplica: pe lângă Pătrășcanu, acum ministru plenipotențiar la Justiție, Gheorghe Gheorghiu-Dej va prelua portofoliul Comunicațiilor, Teohari Georgescu va fi numit subsecretar la Ministrul de Interne iar viitorul prim-ministru Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, va ocupa postul de vicepremier (Cioroianu: 2005a, 55). Era însă insuficient pentru ambițiile politice ale liderilor PCdR. Asaltul propagandistic asupra populației, muncitorii și țăranii fiind vizați cu predilecție, se amplificase. Peste tot în marile orașe ale țării aveau loc

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
liberă a poporului român" (Giurescu: 1996, 305-306; Ionescu: 1994, 136). Confruntat cu o astfel de alegere, monarhul este nevoit să accepte propunerea sovietică pentru postul de premier: Petru Groza, conducătorul organizației "frontiste" care existase, cu intermitențe, și în perioada interbelică Frontului Plugarilor. Iată ce informare transmitea Vîșinski superiorului său Molotov în data de 4 martie, cu o zi înaintea formării noului cabinet: "Groza a fost la rege și a pus problema caracterului intolerabil al oricăror tergiversări în formarea guvernului". Regele Mihai

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pe linia istorică, alături de ei" (Groza: 1973, 338). Relațiile sale cu PCR nu au fost însă în permanență atât de cordiale în această perioadă pe cât se crede de obicei. Dimpotrivă, deoarece la nivel local PCR acționa fățiș pentru neutralizarea filialelor Frontului Plugarilor, Groza se manifesta uneori vehement, neezitând chiar să-i amenințe cu pistolul pe unii lideri comuniști, ca de exemplu Lucrețiu Pătrășcanu, aflăm dintr-un raport secret al generalului sovietic Susaikov către Molotov (Ciuceanu: 1997, 213-217). Bineînțeles, după abolirea pluripartidismului

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
a constituit-o așadar alegerile trucate din toamna anului 1946 unde, apreciază R.L. Wolff, "toate mijloacele de furt, violență și lipsă de scrupule ce s-au folosit vreodată în Balcani au fost utilizate din plin" (Wolff în Ionescu: 1994, 154). Frontul Național Democrat (FND), care a participat la campania electorală sub denumirea de "Blocul Democrat", a reușit să își asigure 347 de locuri în viitorul legislativ, în timp ce țărăniștii au obținut doar 33 (o cifră învers proporțională cu reala lor popularitate), iar

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
și socialismului în întreaga lume", apoi "prietenia cu URSS" care alcătuia "temelia politicei Statului nostru și garanția principală a dezvoltării R.P.R. pe drumul socialismului" și, nu în ultimul rând, "rolul tov.[arășului] Stalin ca prieten al poporului nostru, conducător al frontului păcii și socialismului, învățător al oamenilor muncii din întreaga lume". Numeroase conferințe și programe artistice contribuiau la definitivarea propagandistică a "săptămânii prieteniei româno-sovietice", toate axate pe reliefarea "succeselor" sovietice în diverse domenii cum ar fi politica externă, agricultura sau viața

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
special prin neacordarea cobeligeranței, adică a recunoașterii efortului depus după 23 august 1944 la înfrângerea Reichului nazist (Șuța, 1991; Dobrinescu: 1988, 185). Într-adevăr, înlăturarea mareșalului Antonescu și ieșirea din Axă a României a redus apreciabil durata conflictului, prin dezorganizarea frontului german în sudul și estul Europei; se pare însă că memoria României antonesciene, o fidelă aliată a lui Hitler timp de patru ani, a fost mai puternică. Deosebit de persistent în lucrările unor analiști români, mitul Yaltei (Baciu: 1990a; Baciu: 1990b

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
și fiecare adaptându-și strategia în funcție de comportamentul și interpretarea acțiunilor celuilalt (Loth: 1997, 10-15; Nye: 2005, 107-110; Deighton în Woods: 1999, 83; McCauley: 1999, 42-43). În afară de diferendele care apăruseră între aliați încă din timpul războiului (locația celui de al doilea front, Balcanii sau Europa Occidentală, problema poloneză), o sursă de iritare majoră pentru Stalin o constituia intrarea Statelor Unite în posesia bombei atomice (Holloway: 1998). Utilizarea demonstrativă a noii arme împotriva Japoniei antrenase o vie îngrijorare la Moscova. Contrar așteptărilor președintelui american

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pare inacceptabilă, în timp ce Klement Gottwald, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, "va avea parte de vii reproșuri din partea lui Stalin" (Fontain: 1992, 102). Ca reacție la planul Marshall și la ceea ce Uniunea Sovietică percepea ca fiind ofensiva pe mai multe fronturi a Ocidentului, apare, în primă fază, teoria celor două "lagăre". Emisă de ideologul-șef Andrei Jdanov în septembrie 1947, teoria afirma configurarea a două tendințe distincte în politica internațională: prima, cea "imperialistă", având ca pol central Statele Unite, nu este altceva

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
apariția Cominformului. Prima, așa cum observase și Occidentul, rezidă în necesitatea readucerii partidelor și mișcărilor comuniste sub autoritatea Uniunii Sovietice, întreruptă sau considerabil slăbită în urma războiului mondial. A doua, aflată în directă continuitate cu prima, constă în afirmarea și consolidarea unui front ideologic al comunismului internațional care să contracareze amenințările și presiunile a căror sursă o constituia "lagărul imperialist". După deteriorarea relațiilor sovieto-iugoslave și expulzarea Iugoslaviei din organizație, sediul Cominformului a fost mutat de la Belgrad la București. Aici apărea și publicația oficială

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
secțiuni, în caracterul său autonom: partizanii au cucerit puterea fără asistență masivă din partea centrului moscovit, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte "democrații populare". Mai mult, au optat pentru instalarea imediată la guvernare, fără a acorda o importanță prea mare "fronturilor naționale" prin intermediul cărora comuniștii est-europeni își camuflau în primă fază ambițiile politice, înaintând cu prudență și perseverență, în baza strategiei trasate de Moscova, spre cucerirea integrală a puterii. Pe scurt, Tito se dovedea a fi un "comunist indisciplinat" (Constantiniu, Pop

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
în primă fază ambițiile politice, înaintând cu prudență și perseverență, în baza strategiei trasate de Moscova, spre cucerirea integrală a puterii. Pe scurt, Tito se dovedea a fi un "comunist indisciplinat" (Constantiniu, Pop: 2007, 19). Sigur, comuniștii iugoslavi utilizau un "front național" care va funcționa mult timp după transformarea "democrațiilor populare" în "republici populare" și a cărui existență va fi ulterior condamnată de sovietici ca escamotând și estropiind Partidul Comunist Iugoslav (PCI) dar păstrau, în cadrul său, pozițiile dominante, spre deosebire de omologii lor

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
de către "chiaburiii cei mai crunți, mai aprigi, mai sălbatici", care nu ar fi altceva decât "copii răsfățați ai regimului fascisto-titoist" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, 1950, Dosar 25, f. 202, 203). Era deplânsă apoi subaprecierea rolului partidului comunist în favoarea "frontului național" sau "popular", încă activ și puternic, în timp ce în celelalte "democrații populare" își epuizase deja "rolul istoric". Însăși PCI era acuzat de degenerare, deoarece "înlocuise critica și autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi, din punct de vedere ideologic, "clicii titoiste

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
o ură neîmpăcată împotriva imperialismului anglo-american" (Dej: 1952, 332; vezi și Moraru et. al.: 2002, 54). Următoarea acuză, care fusese clar specificată și în rezoluția Cominformului din anul precedent, viza diluarea fermității ideologice a PCI prin intermediul infuzării acesteia în întreg Frontul Popular. O asemenea abordare nu putea conduce decât la reemergența capitalismului, mai ales că iugoslavii abandonaseră educația revoluționară, permițând integrarea în patidul lor a tuturor "elementelor nesănătoase" care ar fi dorit să se înscrie. Concluzia? "Socialism în vorbe și restaurarea

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
în frunte cu clasa muncitoare, în frunte cu majoritatea comuniștilor devotați mărețelor și invincibilelor idei ale lui Lenin și Stalin, vor ști să izgonească fracțiunea naționalistă a lui Tito din Partidul Comunist din Iugoslavia și vor readuce Iugoslavia în rândurile frontului unic socialist. Poporul iugoslav se bucură de sprijinul moral al puternicei și măreței Patrii a Socialismului, U.R.S.S, al țărilor de democrație populară și al mișcării revoluționare a proletariatului internațional (Dej: 1952, 336). Emblematic pentru ferocitate incriminărilor aduse lui

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Fejtö: 1979, 108). Se pare că decizia unei intervenții "directe" fusese luată la Moscova încă de la jumătatea lunii octombrie (Remington: 1971, 31). În final, Hrușciov a cedat. Trupele sovietice au fost retrase, pe măsură ce noua conducere a PMUP și populația făcuseră front comun împotriva "fratelui cel mare". Totuși, motivul care a stat la baza deciziei lui Hrușciov nu a fost în nici un caz intimidarea, iar ceea ce s-a întâmplat la Budapesta câteva zile mai târziu o dovedește din plin. Mai degrabă, Hrușciov

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
grupuri politice catolice" (Bromke în London: 1966, 76). În total, segmentul politic non-comunist va atinge un procentaj de 18,3% (Constantin în Cătănuș, Buga: 2006a, 278). Însă toate aceste formațiuni politice erau subsumate mai mult sau mai puțin explicit unui "Front Național" în care rolul central era deținut, bineînțeles, de către PMUP. De asemenea, pentru prima dată de la comunizarea Poloniei, la alegerile parlamentare de la începutul anului 1957, pe lângă faptul că au participat numeroși candidați necomuniști, care au obținut aproape jumătate dintre scaunele

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
puterea pentru a nu fi împinși de pe acest drum. Și nu vom permite nimănui să folosească procesul democratizării pentru a submina socialismul. Partidul nostru se află în fruntea procesului de democratizare și numai Partidul, acționând conjugat cu alte partide ale Frontului Național, poate ghida acest proces în așa fel încât să conducă cu adevărat la democratizarea relațiilor în toate sferele vieții noastre, la întărirea fundațiilor sistemului nostru, și nu la slăbirea lor (Zinner: 1956, 232. subl. m.). Așa cum argumentează Ray Taras

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]