21,807 matches
-
momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Curând de Petru Creția 1, se spune: Curând vom trece/ De sub furtuna mută a soarelui/ În ființa clement stăpânitoare a nopții:/ O depărtare care pătrunde în noi și rămâne în noi,/ În timp ce noi înșine devenim depărtare și noapte"? Vedem figurile poetice în regimul lor diurn, respectiv nocturn, și apoi depărtarea care pune, prin ele, stăpânire pe noi. Ce înțelegem în ceea ce ne este dat să vedem? Faptul că trecerea ne apropie de moarte, îndepărtându-ne de astrul luminos al existenței; în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă în ea însăși germenii negației pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negația, cu toate vocile ei, vorbește, acum, în poeme. Elocvențele ei ocupă tot spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conținuturi la care ea, până acum, se raporta ca la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind ale ei"10. Negația care lucrează în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
anti-retoric este totuși o confesiune până la capăt, de la capăt. Negativul nu e deriva, dispariția fără urmă, ci apariția inversă, epifania nimicului. Nu, prin urmare, "moartea din limbajul cinstit și metaforic" - "piatra verzuie a morții" - care arată încă imaginea exterioară, fața poetică a unei morți inexistente, ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
piscul ființei, spune Bachelard, dar adevăratul pisc e cel al soarelui, acolo unde viața nu doar sclipește în aparența formelor trecătoare, ci ia forma luminii, se naște pururi într-o nouă strălucire. Paradoxul sublimării pure (Al. Philippide) Cum arată spațiul poetic configurat, în sfera sublimării pure, ca imagine înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant? Spațiu care nu arată decât felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce marchează trăirea, căci ceea ce se vede - la prima vedere - sunt norii care zboară pe cer, iar prin imaginea pe care ei o prezintă și o reprezintă în semnificația limbajului poetic răzbate semnul chemării unei lumi imprezentabile, îndemnul de a părăsi ceea ce suntem pentru a fi ceea ce ne e dat să fim. "Lumea de azi" și "clipa de-acum, bolnavă de-amintire" aparțin deja-trecutului, care "te-ndeamnă să te smulgi din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai sunt norii care trec prin prezentul deja
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
De parcă-mi șade inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu/ Pe care apa veșnic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce semnifică imaginile - descărnate parcă de corpul vizibilității imediate - se spune mai curând decât se vede, se aude în cântecul greierilor, în sfântul lor dor de izolare ce înzestrează lumea întreagă. Ce înseamnă acest cântec? Face el imagine în corpul poetic? Dacă la acest nivel înțelegem fără să vedem, intuim intelectiv un sens care începe să închege fluidul imaginal, este pentru că nu aici răsare imaginea, nu aici ni se dă ceva spre vedere, ci în trupul poetal al semnificării originare. Putem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care cuvintele vibrează ca într-o diafană cutie de rezonanță. Fluviul vorbelor de aur este imaginea care ilustrează poate cel mai fericit dublul orizont al facerii, în cuvânt și în lumină, în cuvântul care luminează și însămânțează. Căci a vorbi poetic înseamnă a vedea nemăsurat; cuvântul nu doar dă de văzut ci se vede, strălucește în lumina propriei apariții și în cea a lumii în care aruncă germenii unei noi întemeieri. Cuvântul de aur al poetului e temeiul lumii, iar ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a realului însuși, perspectiva care reașază lucrurile în adevărata lor lumină 22: "Pe câmp ai noștri demontau sperietorile/ pentru serbarea fecioarelor-păsări// Trecuse anotimpul spaimei/ și în gura lui ca într-un stup ospitalier/ zumzuiau toate albinele lumii". În cuvântul libertății poetice, spuneam, ceea ce se rostește se vede, dar nu se vede doar întrucât se spune, ci și invers: se spune în măsura în care - sau pe măsură ce - inaparentul se lasă văzut, se oferă ca posibilitate a vederii și a rostirii: ca substrat al ființei, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de valența reprezentării; el e evacuat din chiar orizontul desemnării discursive, redus la tăcere și la nevedere. O reducție radicală care îi destramă corporeitatea poetică, o destituie până la firavul trup poetal al unor imagini abia - deja - posibile, așa cum se prefigurează ele în poemul Început de Gheorghe Istrate 44: "din lucruri pe furiș curg lacrimi/ din Noapte se preling planeți/ peste ființă peste patimi/ n-ai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se spune, la fel cum nespusul nu cere să fie văzut. Aici, dezimaginarea este și dezidentificare; nu numai că nu avem de a face cu un orizont imaginar spre care schemele textului ne-ar conduce, dar nici cu un eu poetic închipuit în prezența sa scenică, în spectacolul unei prestații artistice. Abrupt spus: poemul nu se oferă pentru a fi degustat ca obiect estetic, ci pentru a fi re(de)scris fenomenologic; nefiind dublura imaginară a unui subiect plin, care vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu ceea ce (încă) nu este. În lumina Non-Imaginii divine, sufletul se întunecă, iese din sine pentru a intra într-Altul. Altul în a cărui vedere el se vede altul, abandon pur, pururi absență 73. E de la sine înțeles că rostirea poetică luminată de Cuvântul divin nu mai cuvântează decât în (ne)cuprinsul acestui Deschis iluminator: "Luminează, Doamne, luminează,/ smulge-mi carnea negrului păcat,/ Groapă oarbă în cuvânt mi-așează,/ întru văzul Tău, nelimitat". Ceea ce spune cuvântul nu are ce arăta și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai dăinuie/ și nimic nu împiedică râul să se desprindă de acest/ poem atât de zadarnic, unde/ între glasul păsării și colină/ e o indiferență de pajiște". Contrar aparenței, nimic nu dăinuie, nu rămâne în structura unei închegări, în rama poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea, decurgerea. Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul poetic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea, decurgerea. Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul poetic al imaginii, mai este el un râu al poemului? Dar destrămarea se consumă în poemul însuși, zădărnicindu-i manifestarea, căci nu el are ceva de spus și de arătat. Poemul nu spune nimic, nu arată nimic ce ar putea fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face simțită, vorbește prin tăcere. Nu prezența retorică, ostensivă a realului care apare și barează vederea, ci omisiunea lucrătoare, bifarea strălucitoare. În această paradoxală manifestare, realul nu e adus înapoi, nu revine într-o reapariție aparentă; el nu se reumple poetic printr-o imposibilă reiterare de sine. Restituirea nu e aici actul reparator, recuperator al unei aboliri, doar forma care ar reabilita, fantomatic, un cuprins nevăzut. Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerii și al întoarcerii. Paradoxal, se mișcă pe măsură ce imaginile opresc mișcarea, fixează departele unei zări strălucitoare. Acolo, dincolo - ca și aici, în spațiul poemului - ce, cine sau cineva sunt instanțele anonime ale nevăzutului, neutrul netimpului. Nu cântă aici, în chip poetic, decât ceea ce, coborând în nevedere, spune ce nu se vede și arată mai mult decât spune. Drumul înapoi e drumul spre început, vederea de la capăt, din originea de unde toate purced. Aici, pe pragul ultimului, a începe pune posibilul înălțării. Vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
C.P. 161 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Critica literară și filosofia, în rev. "Sæculum", anul I, martie-aprilie 1943, p. 10. 2 Referitor la concepte precum intuiție eidetică, înțelegere albă, corp poetic sau trup poetal, pe care le vom folosi în acest volum, trimitem la cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, pp. 166-231. Am prezentat in extenso punctele de vedere expuse sintetic în aceste
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
La curțile dorului (1938). 13 Poetul, în vol. Nebănuitele trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare, în op. cit., pp.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din trecut, ci survine în chiar clipa intuirii apariției sensibile drept altceva absolut nou. Deodată, această lumină nu mai e orbitoare de vreme ce apare ca lumină de atunci care face imagine acum, arătându-se prin ceea ce spune sensul creației (divine sau poetice). Arătându-se ca lumină care nu se pune pe sine în vedere, ea arată și spune ceva: pune în lumină. Trimitem la interpretarea acestui poem în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 31). 19 Gianni Vattimo, op. cit., p. 97. 1 Câteva cuvinte pădurețe, în B. Fundoianu, Poezii, Editura Minerva, București, 1978, p. 6. 2 B. Fundoianu, op. cit., pp. 21, 69, 71. 3 Ibidem, p. 259. 4 Din perspectiva inversă a creației poetice, Fundoianu distinge etapele acestui proces creator care începe cu actul scăpărării intuitive și continuă cu articularea rostirii luminate în poemul deja posibil: "adevăratul poet vede în primul rând scânteia pe care trebuie s-o scapere; abia apoi va pune cuvintele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o aprehendare drept... Felul de a fi al acelui ceva ce este ascultat "estetic" nu este realitatea nemijlocită" (Hans-Georg Gadamer, Adevăr și metodă, ed. cit., pp. 77, 78). 33 Proces asemănător developării negativului în tehnica fotografică. Referitor la dezvoltarea facultății poetice, "inteligența - spune Fundoianu în Fals tratat de estetică - ar trebui să se deprindă cu mânuirea lămpilor voalate care luminează exact cât e nevoie - fără a-i dăuna - sau cât mai puțin posibil - revelării imaginii. Nimic mai delicat, într-adevăr, decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilitate de a fi evident în tăcere, de a fi sub-înțeles, iar pretinsa pozitivitate a lumii sensibile (...) se dovedește tocmai drept un insesizabil" (Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible, Gallimard, Paris 1964, pp. 267-268). 14 "Experiența limită a unei poetici care se definește manifestându-se într-un cuvânt pe care îl șterge revelându-l", întru lauda unei "supra-rostiri" (Jean Burgos, "Louange de l'outre-dire", în Sud, nr. 77, Marseille, 1988, p. 126). 15 Anca Vasiliu, "Autour d'un anonyme aristotélicien
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]