19,072 matches
-
scandal, astfel dând naștere la un spectacol, deoarece o parte din cetățenii asistau la aceste discuții foarte revoltate din partea tov. prim-secretar. În această situație, pentru a nu mai continua acest spectacol în fața cetățenilor, nu am făcut altceva decât am tăcut. Menționez că nu aveam ce interveni, deoarece măsurile au fost luate imediat de către organele de miliție, de la Pază și Ordine care aveau această misiune în timpul jocului. De față au fost tov. mai sus menționați, rămânând foarte mirați de felul cum
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
chemat, probabil nu destul de politicos, de către șeful Secției administrative - tovarășul s-a supărat, era și cam bolnav, dar nu a participat la discutarea hotărârii Biroului Politic, fapt care a dus acolo ca locțiitorii politici să adopte o poziție de a tăcea. Nu știm dacă ei sunt de acord sau nu, dacă au înțeles hotărârea sau nu. Un lucru este [sigur]: că în aplicarea hotărârii am avut și unele discuții, tovarășul spunea că „mie primul secretar nu poate să-mi dea ordine
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
mașină și am ajuns la un bloc, unde am intrat la un cetățean bolnav în pat. Era un doctor accidentat de mașina comitetului regional și primul secretar a vrut să-și ceară scuze în prezența mea și a procurorului. Am tăcut. Consider că nu era problema să fiu chemat pentru acest lucru. Putea să se găsească și o oră mai târziu timpul, să fi întrebat în problema aceasta. În ce privește informarea, în două luni am făcut raportul informativ, n-am fost documentați
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
se cuvine a cugeta, rostite fățiș, la rampă, ca un epilog la un clinchet distanță de tot restul. Exact ca lumina care cuprinde scena și sala și care îngăduie să ne privim în ochi cu actorii și regizorul deopotrivă. Publicul tace. N-are curaj să se ridice după așa o mărturie cinstită. Spectatorii s-au oglindit în degradarea și-n noblețea ultimei cărți jucate pe scenă, a ultimei declarații de dragoste pe care Actorul și Sufleorul, cu demnitate și cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și reprezentare. Suntem ceea ce voim, dar voim ceea ce suntem! Din această perspectivă, Alexa Visarion este un cehovian. Cehovian structural, un reflexiv care refuză retorica, cu amară, dar înțeleaptă înțelegere a existenței și timpului prezent, cu acea adâncă înțelepciune cu care tac stepele și apele adânci. Cehovian somatic, putând oricând să lepede bagheta dirijorală pentru a asuma partitura și fizionomia unui personaj din simfonia dramatică a deznădejdii ruse și a spleen-ului universal. Dacă nu i-aș cunoaște solida, întinsa cultură, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
grave, semnalează. Cineva, de exemplu, ar trebui să fie plin de căldură și înțelegere omenească, dar el alege să "nu vadă" și să nu audă această solicitare; cineva ar trebui să fie curajos și demn în atitudine, dar preferă să tacă și să-l lase pe celălalt "să cadă", să fie neputincios și deznădăjduit în continuare; cineva ar trebui să dea dovadă de blândețe, dar alege să "nu se implice emoțional"; cineva ar trebui să facă un efort să se imagineze
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu cele mai simple mijloace. ... Teatrul Giulești din București a entuziasmat publicul cu drama Năpasta de I. L. Caragiale. ...Spectacolul a surprins prin tensiune și intensitate. Românii au fost sărbătoriți de publicul din Ulm. ...Românii ăștia sunt puternici. Mai ales atunci când tac. Nu fiindcă în aceste momente nu mai intervin dificultățile inerente unui spectacol jucat într-o limbă străină... ci pentru că actorii în scenele fără cuvinte au fost extraordinari. Ce tensiune degajă acești actori când nu vorbesc și pur și simplu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a-și realiza filmul. Umblă toți trei pe biciclete,aleargă pe cîmp, se scaldă în apele lacului și vorbesc despre ei. Fata își spune povestea ei tristă, el și-o spune pe a lui (în flash-uri), numai adolescentul tace. Filmul e însă dincolo de acest nivel de semnificații și e în fond o metaforă realizată cu mijloace poetice de cea mai fină nuanță. Scenaristul care recită mereu versurile legendei se confundă cu de fapt cu Manole ziditorul neîntrecut pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vine tatăl tău să îi spui că””; „maică-ta ar putea să îți dea”, dar nu o face că nu se interesează de tine!””; „Ia spune-mi ce ți-a zis taică-tău despre mine”!”, deși copilul ar vrea să tacă și știe că nu e bine să spună. Există o situație de corupere a copilului pe care adulții o consideră nevinovată și chiar amuzantă. Reamintim faptul că gravitatea abuzului trebuie judecată în funcție de stadiul de dezvoltare în care se află copilul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
definitiv). Sindromul bebelușul scuturat se manifestă prin afecțiuni neurologice ale copilului care pot merge până la moartea lui. Părinții enervați de anumite manifestări ale bebelușului, de obicei fiind vorba de plânsul și scâncitul acestuia, din dorința de a-l face să tacă îl zgâlțâie cu putere provocând desprinderi ale membranei arahnoidiene care învelește și protejează creierul. Se produc hematoame care pot fi ireversibile, copilul rămânând cu un handicap pe viață. Sindromul general al nedezvoltării (Killen, 1998) este determinat de abuzul și neglijarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
procurate pro parte de fabricant/producător, pro parte de client, și anume după ce criterii se determină dacă partea procurată de client este importantă (valoric, funcțional, cantitativ) și de la ce cotă sau nivel urmează a fi considerată "importantă". Câtă vreme Convenția tace în această privință, rămâne instanțelor sesizate deplină și suverană libertate de apreciere, fiind în prezența unei quaestio facti dacă partea revenind clientului va fi apreciată ca importantă, contractul va intra sub incidența Convenției, ca vânzare; dacă nu va fi apreciată
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să recunoaștem. Dar posibilă. Boușcă întîrzia. I se rezervase panoul și era așteptat. Momentul delicat al jurizării. Apărea. O compoziție imensă, un Crist apocaliptic. Stupoare și derută. Cine avea curajul să intervină, să-l refuze? Îl văd cum trece orgolios tăcut pe sub ferestrele atelierelor din Armeană. Unde se duce? Spre ce loc numai de el cunoscut îl poartă pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a strigat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
furtul, cum a început să-și dea palme, mă rog, înșiră toată halimaua de-az'noapte. Licheaua-l ascultă și nu spune nimic, îl lasă pe Prost să se verse. Prostul, congestionat, îi cere părerea: știi poate cine? Nu, Licheaua tace, ridică doar sprînceana, de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nimic, îl lasă pe Prost să se verse. Prostul, congestionat, îi cere părerea: știi poate cine? Nu, Licheaua tace, ridică doar sprînceana, de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare rău, rînjește, cu rînjetul lui atît de cunoscut în mahala. Prostul o ia pe stradă în sus, măcinîndu-și creierii să ghicească cine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domnule, îmi răspunde insul și, după doi-trei pași: Vă referiți la Mircea Crișan, nu? Da, zic. Nu, domnule. Și pleacă. După o oră, tot în dreptul Telefoanelor, iar omul meu: Chiar nu sînteți Mircea Crișan? Se oprește, vădit enervat: Domnuleee... Și tace îmbufnat. Sînt convins că e Mircea Crișan, numai Mircea Crișan ar putea da spectacolul ăsta hipervivant pe stradă. Îi întind mîna, mă recomand, spun că-s din Iași și fac pași alături de omul care mă crede, sigur, nebun. Îi spun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perdeaua de tul cădeau fulgii nerăbdătoarei ierni, s-a ridicat și sărbătoritul, marele poet, și cînd să ciocnim, el, sărbătoritul, a început: Trăiască Regele, în pace și onor... Cu ce forță liberă au răspuns vocile noastre rîvnitului unison! Cînd am tăcut, la alt etaj, același imn sfînt. Ecoul nostru doar? Nu. Se cînta și acolo. Și dincolo. Și dincolo. Anii șaptezeci. 25 noiembrie Discursul liderilor. Chestiune, desigur, politică în primul rînd, dar, de ce nu? și de stil. Dispariția lui Corneliu Coposu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fatală. Știm însă că noua putere este decisivă. Și va fi cîștigătoare. Zilele trecute, Uniunea Scriitorilor a înmînat puterii o listă cu oameni de recunoscută valoare, care să pătrundă în ambasadele noastre din străinătate. Foarte bine. Pictorii, muți prin definiție, tac. Nu-i interesează diplomația. Îi interesează pictura. E bine și-așa. Bubuitură sub fereastra atelierului: s-au ciocnit două Mercedesuri. Cei doi coboară, calmi, se privesc în ochi, după care își dau mîna, se urcă la volan și pleacă. Lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scaunele lor de cînd s-a mișcat cea dintîi manivelă? Doi specialiști francezi în domeniu zic așa: "Ei sînt conduși "pudic" la garaj, unde, continuînd să fie remunerați, adesea cu sume importante, nu li se cere nimic altceva decît să tacă". Terapia asta pompadouriană o fi ținînd la manierații de franțuji, în grajdurile lui Augias al nostru... mă îndoiesc. Aici, totul trebuie chiuretat. Și mamoșul nu este acum decît unul singur, Stere Gulea. Va putea fi el atît de crud, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bat la ușa unuia dintre atelierele dragi mie, atelierul lui T.M. Mi se deschide și văd fața prietenului pictor, cît îngăduie asta chica și barba robinsoniene: sumbră? veselă? Ne-aprindem țigara și ne-așezăm pe scaunele profesionale. Scrutez lung și tăcut imensa pînză în lucru: trupuri goale, tincturate mov, galben, roz, prinse, convulsiv, într-o încleștare crudă, fără motiv, fără speranța atingerii unui țărm. Goya? Daumier? Munch? Niște prunci bucălați pe lîngă demonul ăsta răzvrătit, dragul meu semen întru pictură. Mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac (și tac). Îl cunosc de mult pe acest exemplar emblematic al categoriei prețuind, înainte de toate, onestitatea și probitatea profesională.. Și altădată, dar mai pregnant acum, cînd corul văicăreților se extinde la scară națională, schimbarea cîtorva vorbe cît de cît exacte, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și se simte deja răcoarea pădurii crude. Urmărim splendoarea de-afară. Numai ei doi. De cînd s-au urcat, mestecă întruna vorbe. Ce dinamică perfectă! Termina unul de spus una, tace cîteva secunde, reia celălalt. Și nu s-au cunoscut pînă acum. Cine-or fi? Ce-or fi făcînd ăștia doi babani de vîrsta a treia, unul mai rumen ca altul? Că, ce-au făcut... înainte, se cam simte. Ce tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fond? Oho: catastrofă după catastrofă, mizerie după mizerie, promiscuitatea care ne înconjoară agresiv e, toată, la gura lor. Parc-ar face amîndoi revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de '89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toți mîlc și am fi urmărit, stingheriți, muntele proaspăt. Ticăloșii cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au... ascultat o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama că mă evită, concentrîndu-se, ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am salutat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
său, Paler, "o sumbră Casandră sistematică" a vremurilor noastre, dizgrațios autohtonist al momentului, nu-l slăbea o clipă pe "prietenul" ministru cu negativismele lui catastrofice. Dintr-o dată însă, ca și cum monotonia dialogului îl obosise peste măsură, Pleșu se însenină și, după ce tăcu secunde bune, îi spuse "prietenului" bombănitor: domnule Paler, mă uit la dumneata și-mi dau seama cît de trist ești... Era voluta eufemist-compătimitoare a inteligenței vii întinsă încremenitei obtuzități. Există o coadă care arată bine. Probabil unica teribil de arătoasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în spațiul nostru, pictura nu are nevoie de cuvinte. Ba, după oculta opinie de breaslă, contaminarea celor două naturi n-ar aduce decît prejudicii reciproce. Prin neadecvare. Există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]