21,644 matches
-
formă de cap (de obicei, capetele celor patru fii ai lui Horus). Hapi, zeul nordului cu cap de pavian păzește plămânii; Imseti, zeul sudului, cu cap de om, apără ficatul; Quebesenuef, zeul vestului, cu cap de șoim, păzește intestinele, Duamutef, zeul estului cu cap de câine sau de șacal se ocupă de stomac. După moarte, defunctul trebuie să coboare în lumea subterană, unde va fi judecat de Osiris. Zeița adevărului, Maat, are sarcina de a cântări pe o balanță inima mortului
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
mormântul lor nu mai este îngrijit. Aceasta este încă o parte a omului, akh, nemuritoare la fel ca ba-ul și ka-ul, asemănătoare unei fantome. Un scurt interval de monoteism a avut loc în timpul domniei lui Akhenaten, concentrat pe cultul zeului egiptean Aton. Akhenaton a scos în afara legii venerarea oricărui alt zeu și a construit o nouă capitală (Amarna) cu temple închinate lui Aton. Schimbarea religioasă a supraviețuit doar până la moartea lui Akhenaton, iar vechea religie și-a reintrat în drepturi
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
a omului, akh, nemuritoare la fel ca ba-ul și ka-ul, asemănătoare unei fantome. Un scurt interval de monoteism a avut loc în timpul domniei lui Akhenaten, concentrat pe cultul zeului egiptean Aton. Akhenaton a scos în afara legii venerarea oricărui alt zeu și a construit o nouă capitală (Amarna) cu temple închinate lui Aton. Schimbarea religioasă a supraviețuit doar până la moartea lui Akhenaton, iar vechea religie și-a reintrat în drepturi în timpul lui Tutankhamon, probabil fiul lui Akhenaton. Interesant este că Tutankhamon
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
ereticii Akhenaten și Smenkhare. Deși mulți istorici văd această perioadă drept monoteistă, câțiva cercetători nu ne dezvăluie atenismul chiar așa. Ele specifică că oamenii nu îl venerau pe Aten, ci pe membrii familiei regale, ce au format un panteon de zei care au primit puterea divină de la Aten. Acest punct de vedere nu este împărtășit și de comunitatea istorică. Câțiva cercetători merg atât de departe încât să afirme că Akhenaten sau unul din adepții lui era Moise din Biblie. Comunitatea egiptologică
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
solide și venerarea lui Aten nu are nimic în comun cu religia lui Moise. Conform lui John Tuthill, profesor la Universitatea din Guam, motivele lui Akhenaten pentru reforma sa religioasă, au fost în primul rând politice. În timpul domniei lui Akhenaten, zeul Amon s-a înălțat la un statut atât de ridicat încât preoții lui erau mai bogați și mai puternici chiar decât înșiși faraonii. După căderea dinastiei de la Amarna, panteonul egiptean original a supraviețuit mai mult sau mai puțin ca o
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
sânii de lemn. Potrivit unor savanți olandezi, . Egiptenii aveau puternice cunoștințe astronomice. S-a descoperit că toate piramidele de pe platoul Gizeh sunt aranjate exact ca o oglindă pe Pamant a constelației Orion. Egiptenii credeau că acolo este casa lui Osiris, zeul morților și al lumii de dincolo. Egiptenii au creat standardele unei piramide clasice: un monument masiv cu o bază pătrată și patru laturi care se unesc într-un punct. Motivele pentru care egiptenii au ales să își construiască piramide cu
Piramide egiptene () [Corola-website/Science/306943_a_308272]
-
Egiptenii au creat standardele unei piramide clasice: un monument masiv cu o bază pătrată și patru laturi care se unesc într-un punct. Motivele pentru care egiptenii au ales să își construiască piramide cu varful ascutit sunt de natură religioasă. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era considerat tatăl tuturor faraonilor. Despre acesta se spune că s-a autocreat dintr-o movila de pământ care avea forma unei piramide, după care i-a creat și pe ceilalți zei. Timp de secole, misterul
Piramide egiptene () [Corola-website/Science/306943_a_308272]
-
sunt de natură religioasă. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era considerat tatăl tuturor faraonilor. Despre acesta se spune că s-a autocreat dintr-o movila de pământ care avea forma unei piramide, după care i-a creat și pe ceilalți zei. Timp de secole, misterul care înconjoară piramidele a înfierbântat spiritele în rândul oamenilor de știință, dând naștere unor puternice controverse. Pentru că tehnică necesară construirii unor astfel de giganți este complexă, mulți au susținut că piramidele au fost construite de extratereștri
Piramide egiptene () [Corola-website/Science/306943_a_308272]
-
s-au conservat doar frescele, parțial repictate. Vitraliile au fost distruse în cel de al doilea război mondial. Biserica romano-catolică a acceptat cu greu la început trandafirul printre simbolurile creștine, din cauza folosirii lui în cadrul ritualurilor precreștine, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit cu timpul un simbol al patimilor lui Isus, respectiv trandafirul roșu semnifică martiriul. Biserica romano-catolică din Turda ascunde și ea acest simbol. Pe cămașa lui Isus de pe statuia din partea dreaptă a bisericii, sculptorul
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
exactitate când anume a început să se practice corida, dar există date veridice despre existența unor ritualuri în care erau sacrificați taurii încă din anul 1500 î.e.n. Se presupune că originea coridei se regăsește în sacrificarea ritualică a animalelor, închinată zeilor. Un lucru cert este că din timpul domniei vizigoților în regiunea munților Pirinei (din 415 până în 711 e.n) luptele cu taurii au devenit extrem de populare. Originile coridelor în forma actuală datează din secolele al XVI-lea și al XVIII
Coridă () [Corola-website/Science/307818_a_309147]
-
deși nu sunt menționate.De exemplu Tutorele Cornelius al Prințului Caspian este jumătate pitic și bătrâna guvernantă a lui Cornelius este descrisă ca"o femeie bătrână micuță care arată ca și cum ar avea sânge de pitic". Piticii ca și faunii, satirii, zeul răului și fiicele lui Naiad împreuna cu oamenii copaci(zeități ale pădurii)au susținut pe Aslan când în "Nepotul Magicianului" a strigat ca Narnia " Să se scoale,să iubească,să gândească,să vorbească". Numele"fii ai pământului" presupune ca ei
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
prin strămoșul lor Sem, tot de la Noe. Nu se cunoaște, însă, de la cine a luat Noe alfabetul. Ghilgameș, ca a trăit cu aproape 1000 de ani înaintea lui Noe, aflase despre legenda lui Uta-Napiștim, legenda despre marele potop poruncit de zei din care a scăpat doar bătrânul Uta-Napiștim... Aceasta se vede și din asemănarea uimitoare a alfabetului fenician cu cel paleoebraic (despre care nu se știe nimic!). Alfabetul a mai fost îmbunătățit de către greci și romani. Totodată numerele așa-zis arabe
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
inițial avea o linie orizontală și în partea de jos, nu numai la mijloc. Dar ingeniozitatea inițială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
în partea de jos, nu numai la mijloc. Dar ingeniozitatea inițială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților.
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
mijloc. Dar ingeniozitatea inițială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților.
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
Underwood Dudley folosește termenul pentru a discuta despre practicanți ai principiului undelor Elliott de analiză a pieței de valori. Numere ajunse celebre sunt acele numere care au intrat în istorie. Prin folosirea diferitelor cifre, evreii au căutat să descifreze voința zeilor. Sunt cunoscute ca semne cabalistice, considerând că numerele posedă atribuții mistice (teorie pseudoștiințifică). Exemple de numere celebre:
Numerologie () [Corola-website/Science/307909_a_309238]
-
obsidianul a ajuns la distanțe mari de locul de origine, la stabilirea locului de origine în care a fost găsită roca a fost de mare ajutor raportul impurităților În Mexic, la Teotihuacán, obsidianul era folosit la confecționarea unor statuete de zei. S-a folosit obsidian, negru, argintiu sau auriu, care numai la lumină au o culoare deschisă, la umbră toate variantele par negre. În ocultism, ca "magia neagră" (o pseudoștiință), se crede că cel ce poartă la sine o amuletă din
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
și ritualuri, au o istorie ce izvorăște din civilizația Indusului. Sigur este însă, că limba, religia și structura socisală ale arienilor au determinat în mod fundamental înfățișarea ulterioară a Indiei. De la cuceritorii arieni provine credința acordată zeităților naturii, de exemplu zeilor Varuna și Indra, separarea preoților (brahmanilor) ca clasă socială și ceremoniile sacrificării animalelor. Imnurile religioase și textele ceremoniilor au fst transmise prin tradiția orală de către preoți, generații de-a rândul, mai târziu fiind adunate și imortalizate în cele patru cărți
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
multor ani (1849-1874), și care a avut drept rezultat ediția critică pentru care este cel mai mult apreciat. Pentru Müller, cultura popoarelor vedice reprezenta o formă de venerare a Naturii, o idee în mod clar influențată de romantism. El considera zeii Rig Vedei forțe active ale Naturii, numai parțial personificate ca persoane imaginare supranaturale. Pornind de la această premisă, Müller și-a derivat teoria conform căreia mitologia este „"o boală a limbajului"”. Prin aceasta înțelegea că miturile transformă conceptele în ființe și
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
Naturii, numai parțial personificate ca persoane imaginare supranaturale. Pornind de la această premisă, Müller și-a derivat teoria conform căreia mitologia este „"o boală a limbajului"”. Prin aceasta înțelegea că miturile transformă conceptele în ființe și povestiri. În opinia lui Müller, „zeii” au fost inițial cuvinte construite cu scopul de a exprima idei abstracte, dar care s-au transformat cu timpul în personalități imaginare. Astfel, zeul-tată indo-european apare cu nume diferite : "Zeus", "Jupiter", "Dyaus Pita". Pentru Müller toate aceste nume pot fi
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
nume diferite : "Zeus", "Jupiter", "Dyaus Pita". Pentru Müller toate aceste nume pot fi urmărite până la cuvântul de origine „"Dyaus"”, despre care el consideră că implică „strălucire” sau „radianță”. Asta duce la termenii "deva", "deus", "theos", ca termeni generali pentru un zeu, și la numele „Zeus” și „Jupiter” (derivat din "deus-pater"). În acest fel, o metaforă ajunge să fie personificată și osificată. Acest aspect al gândirii lui Müller este asemănător cu ideile de mai târziu ale lui Nietzsche. În orice caz, opera
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
ca prima zi a săptămânii. Rezumarea celor șapte zile într-o săptămână, rezultă din perioada unei luni, care este perioada unei faze ale lunii. Denumirea zilelor săptămânii au originea în Egiptul Antic și Babilon, unde fiecare zi era dedicată unui Zeu. Sâmbătă, respectiv sâmbătă seara (amurg) și duminică, adeseori se numesc "„weekendul”" (prescurtat "WE", în eng., "WeekEnd") și sunt zilele odihnirii și recreației. În această situație celelalte cinci zile sunt cunoscute ca fiind zile lucrătoare. Zilele săptămânii în limba română provin
Săptămână () [Corola-website/Science/308454_a_309783]
-
care va trebui să-l însoțească în luptă. Cu toții îi urează să revină învingător. Aida, rămasă singură, își exprimă nemărginita durere, frământându-se între sentimentul de iubire față de Radames și dragostea pentru patrie și pentru tatăl ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare. Templul zeului Phtah. Preoții și preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia sfințită. Amneris, înconjurată de curtencele sale, așteaptă întoarcerea
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
în luptă. Cu toții îi urează să revină învingător. Aida, rămasă singură, își exprimă nemărginita durere, frământându-se între sentimentul de iubire față de Radames și dragostea pentru patrie și pentru tatăl ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare. Templul zeului Phtah. Preoții și preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia sfințită. Amneris, înconjurată de curtencele sale, așteaptă întoarcerea victorioasă a oștii. Pentru a-și
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
care îl iubește încă, va încerca să-l scape făgăduindu-i să obțină iertarea faraonului și cerându-i, în schimb, să o uite pe Aida. Radames îi respinge propunerea. Preoții îl osândesc să fie îngropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestemă casta infamă a preoților, invocând urgia cerească să cadă asupra lor. Închis în mormântul său, Radames își îndreaptă ultimele gânduri spre Aida. Deodată, din întuneric, zărește o siluetă. Aflând de condamnare, Aida a pătruns în mormânt
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]