189,959 matches
-
recăpăta identitatea culturală avută înaintea războiului civil din Iugoslavia, ce a avut urmări negative asupra instituțiilor culturale a orașului. Un grup de persoane importante al orașului Teslic (cunoscuți drept fondatorii culturii post-revoluționiste în Teslic) au vrut să readucă la viață cultura orașului Teslic și să adauge un plus de imagine asupra acestuia prin livrarea spectacolelor teatrale. În timp ce „fondatorii” lucrau cu nerăbdare la finalizarea detaliilor ce țineau de buna funcționare a teatrului, 15 actori amatori aveau să participe la prima lor scenă
Teatrul amator de dramă „Branislav Nusic” din Teslic () [Corola-website/Science/336549_a_337878]
-
ISIM) din Timișoara. Bustul său, donat de filiala Timișoara a Academiei Române a fost realizat de Ina Popescu și dezvelit la 5 martie 2012. Născut la Ciacova, în Banat, a fost un ieromonah, scriitor și diplomat sârb. Iluminist, a influențat puternic cultura sârbă prin scrierile sale. A călătorit și a trăit în multe țări. O perioadă a predat la Iași. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Serbia, unde a înființat „Marea Școală” din Belgrad, care avea să devină Universitatea din Belgrad
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
și ulterior, a fost primit în ansamblul de balet al Operei din Odesa. S-a întors în Palestina pe bordul vaporului „Ruslan”, abia în 1919, când acest teritoriu se afla în administrația Marii Britanii. Pe puntea vasului a cunoscut oameni de cultură și artă, precum pictorii Yosef Zaritzki, Pinhas Litvinovski, precum și istoricul Yosef Klausner. Legătura cu aceștia a găsit și ea ecou în viața sa spirituală. Părinții i s-au alăturat în Palestina după un an. În anul 1920 a avut loc
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință - scenarii științifice (1994), Premiul UNCER - creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 - 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România - 50 ani (2002).
Ion Vova () [Corola-website/Science/336633_a_337962]
-
și aplomb, în același timp" „Nostalgiile trecutului comun, miturile fundamentale ale neamului sunt repere care marchează o identitate, dar și nevoia unei conștiințe a identității. Explicabilă în context, apetența pictoriței Eleonora Brigalda Barbas pentru recuperarea prin imagine și simbol a culturii cucuteniene, căreia îi consacră un triptic monumental, unde evocarea are forța de impact a monumentalității și profunzimii ca dominante. Paleta pictoriței se racordează culorilor de pământ în acord cu materia vaselor cucuteniene și a idolilor ancestrali. Decorațiunile spiritualizate ale vaselor
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
cel Mare fiind privit în măreția faptelor de vitejie, dar și din aceea a spiritualității creștine. Asemenea compoziții au vitalitatea structurilor simbolice unde ideea de perenitate devine argumentul întregului ansamblu. Celelalte compoziții ale artistei valorifică în variate formulări grafico-cromatice nivelul culturii picturii, măiestria la care a ajuns ca urmare a unor strălucite studii și a unei viziuni originale. Arhitectura imaginii sugerează soliditatea rațională a ansamblului, geometria axelor și claritatea ideilor pe care glosează în subtile și coerente combinații cromatice. Astfel aspiră
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
ale Universității populare a Casei centrale de creație populară „N. K. Krupskaia” din Moscova unde studiază teoria muzicii și armonia. 1957-1959: activează în calitate de instrumentist, apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți; 1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani 1961-1964: vine la Chișinău și activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”, condus de Vladimir Curbet 1962-1965: acordeonist și naist în Ansamblul de tineret din Chișinău; 1967-1985: fondator și prim-dirijor al orchestrei de
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
cât și a apei reci ce-i putea provoca hipotermie. Filmul a fost realizat pe o peliculă color (2560 de metri). Lansarea filmului a fost tergiversata o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzură politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
acestor obiecții, dar ele neagă filmul. Desigur că argumentele mele sunt limpezi, că știu să apăr ce-am făcut, dar mi-e teamă că voi duce un dialog surd. Momentul este, în general, fără precedent, teroarea s-a abătut asupra culturii, așa că nimeni nu mai sta să te asculte, toți se țin de scaun. Trebuie să mă pregătesc pentru un război rece de luni de zile. Totul se năruie.” (28 decembrie 1985) Au avut loc mai multe discuții timp de șase
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
limba lor, "Euskara". "Euskara" a fost transmisă în primul rând pe cale orală, timp de secole. Prin urmare, există doar câteva surse scrise. Limba încă nu este complet standardizată. Cei mai mulți basci sunt bilingvi sau multilingvi. Dar păstrează, de asemenea, limba și cultura bască. Familia limbilor sud-caucaziene, numite și kartveliene, cuprinde georgiana și limbile înrudite, svan, mingreliana și laz. Georgiana este vorbită preponderent în țara de la care își ia și numele, precum și de alte grupuri din Turcia, Ucraina, Azerbaidjan, Iran sau Israel. Familia
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
din Ministerul Afacerilor Externe (1949-1952), asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953) și redactor la Editura pentru Literatură Universală (1953-1975). a desfășurat o activitate îndelungată ca traducător de limba franceză, contribuind la difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română. Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână și cu buzunarele pline. Soldații celor două companii sunt decimați de focurile încrucișate ale dușmanului. Coravu cade ciuruit de gloanțe, lăsând nepieritoare amintirea unui adevărat erou, fericită îmbinare de înălțător idealism, de cultură solidă și de avânt disprețuitor de moarte”. A fost înaintat post-mortem la gradul de maior. Este înmormântat în Mausoleul de la Mărăști.
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
coerspondență activă cu scriitori și intelectuali că Anatole France, Georges Clemenceau, Moses Gaster, Hâim Nahman Bialik. În timpul unui concediu de agrement, într-o croazieră pe Dunăre, un pasager care urcase la Viena, dr Ángel Pulido Fernández (1852-1932), medic, om de cultură și senator din Spania a fost surprins să-l audă pe rabinul Bejerano vorbind cu soția sa într-o spaniolă veche, care nu era alta decât limba ladino. Astfel a început cunoștință dintre Bejerano și Pulido care și-a consacrat
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
pe 3 decembrie, la cimitirul Novodevicii. Cu toate nevestele Iakovlev a păstrat o relație bună. Deși, după cum spune prietenul său, Mihail Voronțov, când Iakovlev a adunat documentele pentru titlul de artist al poporului al RSFSR, cineva a trimis la Ministerul culturii o scrisoare anonimă în care scria că latura morală a acestuia nu corespunde titlului.
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
aceste modele pozitive. Printre invitați s-au numărat importante personalității din diferite domenii: diplomați, jurnaliști, politicieni, artiști, sportivi. Prima ediție a emisiunii „Lumea Sandei” a apărut pe micile ecrane pe data de 29 septembrie 2014 - "Lumea Sandei" Invitatul ediției ministrul Culturii, Monica Babuc. În total, au fost realizate 36 de ediții: Festivalul Internațional J.S. Bach a a fost înființat în anul 2011, la Sala cu Orgă, fiind conceput ca un omagiu și un tribut adus marelui Bach, o figură cardinală în
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunțe la armele lor, și să le predea forțelor NATO.
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895. Datarea sitului 1 în secolul al VII-lea a fost stabilită de Zdenko Vinski. Conform arheologului rus Valentin Vasilievici Sedov, teritoriul
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895. Datarea sitului 1 în secolul al VII-lea a fost stabilită de Zdenko Vinski. Conform arheologului rus Valentin Vasilievici Sedov, teritoriul culturii Bijelo Brdo include părți din Ungaria, sudul Slovaciei și din Voivodina.
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
sau organizație științifică nu reprezintă ambele comunități. În ciuda diviziunilor politice și lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mișcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene. În perioada medievală contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă și barocă precum și numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă și barocă au reprezentat momente importante din istoria artei. De asemenea
Cultura Belgiei () [Corola-website/Science/336777_a_338106]
-
denumirea „Clădirea fostului orfelinat, mai târziu cârmuirea zemstvei Guberniale a Basarabiei”, este o clădire istorică amplasată în Chișinău, pe strada Alexei Șciusev 103. Reprezintă un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Ansamblul de clădiri a fost construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1842, Duma urbană a indicat un lot de pământ de 1908 stânjeni pătrați, pe străzile Leova, Buiucani și Meșanskaia, destinat
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
iar la intrare a fost instalată inscripția „Muzeul Zemstvei”. Prima expoziție în noul format a avut loc în martie 2011. În prezent, muzeul zemstvei reprezintă un loc în care se desfășoară diverse evenimente culturale, cum ar fi expoziții, ateliere de cultură, concerte, scene de teatru, lecții de artă etc. Activitățile culturale desfășurate în acest spațiu sunt organizate de câteva inițiative și organizații culturale. Asociația Tinerilor Artiști „Oberliht” a creat în incinta muzeului o platformă de producție și dezvoltare a practicilor de
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]