19,560 matches
-
de bun și cunoscător observator.” Cartea include comentarii despre istoria artei, la fel de influente pentru această disciplină cum a fost "A Voyage Round the world" pentru etnologie. De exemplu, Forster a fost unul dintre primii autori care au tratat corect subiectul arhitecturii gotice a catedralei din Köln, care la acea vreme era considerată „barbară”. Cartea s-a conformat mișcării intelectuale romantice aflată în stadiu incipient în Europa germanofonă. Principalul interes al lui Forster s-a deplasat însă din nou asupra comportamentului social
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
este un monument de arhitectură de însemnătate națională, amplasat pe str. Mitropolit Dosoftei, 138 din Chișinău, inclus și în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău, alcătuit de Academia de Științe. Complexul de clădiri a fost construit la începutul secolului al XX-lea
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din următoarele edificii: Terenul depoului este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu talus, care atribuie complexului un aspect de fortificație. Același spirit de stilizare istorică a influențat și arhitectura
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu talus, care atribuie complexului un aspect de fortificație. Același spirit de stilizare istorică a influențat și arhitectura hangarului. Casa de locuit are două etaje din partea curții interioare și este orientată spre strada Columna cu o fațadă din trei niveluri. Intrarea principală este din partea străzii Columna, fiind evidențiată printr-un portic, dominat de un balcon, soluție caracteristică clădirilor
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
este stilizat cu cărămidă roșie contrastantă prin culoare cu piatra de carieră. Din piatră sunt prelucrate minuțios detaliile decorative, amplasate după rigorile modernului. Clădirile au fost grav avariate în timpul celui de-al doilea război mondial. După restaurare și până astăzi, arhitectura clădirilor nu s-a schimbat, cu excepția fațadei principale a hangarului, la care, din partea străzii Mitropolit Dosoftei, au fost alipite volume inestetice, iar o parte a clădirilor, orientate spre strada Calea Orheiului au fost acoperite cu un strat de mortar monocrom
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
și renovarea interioară prin instalarea circuitelor electrice și punerea la punct a sistemului de iluminat. Începând cu anul 2007, biserica parohiei Parcul Domenii a fost ridicată la rangul de Paraclis patriarhal. Biserica combină stilul brâncovenesc, cu coloane la intrare, cu arhitectura bizantină, așa cum se vede în mozaicuri, planul de cruce greacă centrat și interiorul înalt și spațios. Cu un plan de bază triconc de mari dimensiuni, măsurând 42 de metri lungime și 29 de metri în lățime, biserica are trei abside
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
în înălțime) de inginerul Clement van Bogaert. Viaductul de intrare în gară este și el o structură notabilă și a fost proiectat de arhitectul local Jan Van Asperen. Gara este acum considerată drept unul din cele mai frumoase exemple de arhitectură feroviară din Belgia, deși eclectismul extraordinar al influențelor conceptului lui Delacenserie face dificilă încadrarea clădirii într-un stil arhitectural anume. În nuvela Austerlitz a lui W. G. Sebald, capacitatea de a aprecia întreaga paletă de stiluri care l-au influențat
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
face dificilă încadrarea clădirii într-un stil arhitectural anume. În nuvela Austerlitz a lui W. G. Sebald, capacitatea de a aprecia întreaga paletă de stiluri care l-au influențat probabil pe Delacensiere este folosită pentru a demonstra geniul istoricului de arhitectură fictiv care este protagonistul nuvelei. În 2009, revista americană "Newsweek" plasa Antwerpen-Centraal ca a patra din cele mai impresionante gări din lume. În 2014, publicația "Mashable" acorda Gării Antwerpen-Centraal primul loc pe lista celor mai frumoase gări din lume. Direct
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
jur de 765 milioane de euro, din care circa 40% pentru lucrările la gara propriu-zisă. Gara a primit Marele Premiu al Uniunii Europene pentru Moștenire Culturală ("Europa Nostra") în 2011, pentru „excepționala realizare a transformării unui terminal feroviar - tipic pentru arhitectura feroviară a secolului al XIX-lea - într-o stație de tranzit - o necesitate stringentă în secolul al XXI-lea - redând în același timp monumentalei gări feroviare fosta glorie”. După modernizare gara a căpătat patru niveluri și 14 linii, aranjate după cum
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
primele nouă serii, implicându-se în serial prin intermediul îndelungii sale prietenii cu Mick Aston. În 2005, Carenza Lewis a părăsit "Time Team" dedicându-se altor priorități și a fost înlocuită de specialistul în cultura anglo-saxonă Helen Geake, iar istoricul în arhitectură Beric Morley a apărut în zece episoade difuzate între 1995 și 2002. Echipa este suplimentata cu experți adecvați perioadei corespunzătoare sitului și tipului acestuia. Guy de la Bédoyère a fost adesea prezent în cadrul săpăturilor aferente Imperiului Român cât și a celor
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
luat numele de la Valea Covurluiului, care, deși se întinde cale de opt ceasuri de mers, e totuși mereu seaca și numai arareori se umple cu apă”. Centrul ținutului era la Galați, „un târg care nu bate la ochi printr-o arhitectură frumoasă sau prin mărime, dar este târgul cel mai vestit al întregii Dunări. De două-trei ori pe an sosesc aici nu numai corăbii din porturile Mării Negre, din Crimeia, din Trapezunt, Sinope, Țarigrad, ci și din Egipet și chiar corăbii din
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
punerea lui în funcțiune, în 2017. De aceea va fi folosită temporar bucla de întoarcere de sub "Rooseveltplaats". În cadrul lucrărilor de reamenajare a "Operaplein" este prevăzută și completa renovare și modernizare a stației de premetrou, după un proiect al biroului de arhitectură Manuel de Solà-Morales.
Opera (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335501_a_336830]
-
este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, și este amplasat în Str. N. Gane nr. 22 A. Clădirea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este monument de arhitectură cu valoare memorială. Casa a aparținut prozatorului Nicolae Gane până în anul morții (1916), apoi a fost vândută de fiul său Direcției Regionale Silvice. După 1948 clădirea a trecut în patrimoniul Primăriei Iași, fiind atribuită Întreprinderii de Gospodărie Comunală. La 25
Casa Memorială „Nicolae Gane” () [Corola-website/Science/331907_a_333236]
-
este un muzeu municipal, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași. Muzeul este amplasat în casa în care a locuit scriitorul Mihail Sadoveanu, amplasată pe Aleea Mihail Sadoveanu nr. 12. Clădirea, clasată monument de arhitectură, a fost construită de Mihail Kogălniceanu în 1842. În timpul Primului Război Mondial a locuit aici George Enescu, apoi, între 1918 - 1936, Mihail Sadoveanu. În 1950 statul român, prin ordinul Consiliului de Miniștri, confiscă proprietatea lui Mihail Sadoveanu, iar la 1 ianuarie 1954
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
găzduit curtea regilor persani din dinastia Qajară. Complexul este un ansamblu format din 17 palate transformate acum în muzee și accesibile publicului ce se întind pe o suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunați artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din artă persana medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunați artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din artă persana medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu formele clasice ale Orientului Mijlociu. În primă fază, prim-ministrul lui Naser al-Din Shah, Amir Kabir, a cumpărat terenul la est de grădină palatului, adăugându-l la
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunați artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din artă persana medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu formele clasice ale Orientului Mijlociu. În primă fază, prim-ministrul lui Naser al-Din Shah, Amir Kabir, a cumpărat terenul la est de grădină palatului, adăugându-l la complexul Golestan. Prima modificare a fost
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Imarat-e Bolour” a fost demolată, cu excepția subsolului. În locul său a fost ridicată actuala „Imarat-e Brelian”. Ultima clădire adăugată la Golestan a fost „Kakh-e Ab'yaz” în 1891. Spre deosebire de celelalte clădiri din complex, această clădire dreptunghiulara cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasica, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”. În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
existat două piscine mari, una în fața „Shams al-Imarat” și Turnurilor de Vânt și alta în fața „Sălii Oglinzilor”. Două bazine au fost conectate între ele printr-o conducta lungă, de-a lungul clădiriilor exterioare. Sensibilitatea artiștilor iranieni, susținută de abilitățile de arhitectură, pictură, sculptură în piatră, lucru n faianța, tehnica oglinzilor, emailare, prelucrarea lemnului etc au creat capodopere de neuitat printre vechile palate regale. Shah-ul a primit oameni din diferite medii sociale în timpul ceremoniilor oficiale pe tronul acestei verande. În 1806, Fath
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
clădire în stil european pentru a putea viziona panoramă orașului de la balcon. Astfel, cea mai înaltă clădire din Palatul Golestan a fost concepută că o reședința privată de Moayer al-Mamaalek. Construită de către arhitectul Ustad Mohammad - Ali Kashi 1865-1867, clădirea îmbină arhitectură persana și europeană într-o structură cu cinci etaje, cu două turnuri de flancare acoperite cu o turela. Între cele două turnuri sunt două seturi de camere cu un al treilea turn cu ceas deasupra lor. Clădirea a fost folosită
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
erau ash'ariți, combinația dintre doctrinele lor zahirite și ash'arite dând naștere unui amestec complicat de jurisprudență literară și dogme ezoterice. Arta în stilul almohad era în esență una orientală, deși majoritatea muncitorilor erau din Andaluzia. Locurile principale ale arhitecturii și artei almohade cumprind orașele Fez, Marrakech, Rabat și Sevillia. Arta a suferit din cauza interpretării ortodoxe a Coranului, care interzicea reprezentările umane. Drept urmare , tipul de artă care a prevalat în majoritatea teritoriilor almohade a fost arhitectura. Almohazii au redus decorațiile
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Andaluzia. Locurile principale ale arhitecturii și artei almohade cumprind orașele Fez, Marrakech, Rabat și Sevillia. Arta a suferit din cauza interpretării ortodoxe a Coranului, care interzicea reprezentările umane. Drept urmare , tipul de artă care a prevalat în majoritatea teritoriilor almohade a fost arhitectura. Almohazii au redus decorațiile și au introdus utilizarea găurilor geometrice, scopul fiind exprimarea măreției. O dată cu trecerea secolelor, clădirile au avut o fațadă și structuri din ce în ce mai orientale: moscheile aveau planuri rectangulare, împărțite în nave cu stâlpi, dar și numeroase arcuri în
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
geometrice, scopul fiind exprimarea măreției. O dată cu trecerea secolelor, clădirile au avut o fațadă și structuri din ce în ce mai orientale: moscheile aveau planuri rectangulare, împărțite în nave cu stâlpi, dar și numeroase arcuri în formă de potcoavă. Cele mai comune materiale folosite în arhitectura erau zidăria de cărămidă și mortarul. Influențele străine pot fi văzute în domurile de origine egipteană și, în sectorul civil, cupolele triumfale inspirate de cele din țările de origine. Larg răspândită era și construcția fortificațiilor cu turnuri. Cele mai importante
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
urmat-o la Buzău, iar liceul la "Mănăstirea Dealu", pe care l-a absolvit în 1937. În 1944 este licențiat în matematică, iar în 1949 obține doctoratul. În 1945 este numit asistent la Catedra de Geometrie descriptivă la Facultatea de Arhitectură din București, ca apoi să devină asistent la Universitatea din București, la Catedra de Ecuații diferențiale și mai târziu șef de lucrări la Institutul de Construcții. În perioada 1955 - 1957 este lector la Institutul de Mine București, iar în 1958
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
Complexul de edificii ale Școlii Teologice este un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională din Chișinău, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău, alcătuit de Academia de Științe. Școala teologică a fost fondată la începutul sec. al XIX-lea și se afla inițial în clădirile
Complexul de edificii ale Școlii Teologice, Chișinău () [Corola-website/Science/336941_a_338270]