21,099 matches
-
grădina Ghetsemani la vreme de rugă s-a risipit și măreția găleților cu rouă. Dar astăzi rătăcind prin frigul altor priviri m-am întîlnit cu pasărea oarbă Dali și iar m-am întrebat: ce fel de pasăre e aceasta cu aripile înlăuntru și cu mormîntul pe umeri ce fel de pasăre e acest zeu inform păgubitor de limite? și pe cînd cele șase întrebări mi se înghesuiau la lucarne ea mă opri înainte de primul cuvînt și spuse: Prea multe întrebări pentru
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
mezza-voce a lamentației am putea decripta istorii sigilate sau vedea cum se vinde schimonosita legendă a legendei și se recondiționează bandajele istoriei. Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe. Poți privi mâna care scrie și mâna care cerșește lumina și aripile de ceară topindu-se-ncet și mâna aruncătoare de pietre de ținut moartea la doi pași mai încolo. Cui să-i pese că am în așternut o icoană? După draperii același teatru cu păcate egale aceeași lună subțiată de plopi
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
aceste cuvinte acest poem este tocmai pixul cu care scriu aceste cuvinte acest poem * Poate femeia te așteaptă chip vălurit de ferestre iar tu ignori - undeva departe claustrat într-o amintire - sângele ei pulsatil asemenea unei păsări decapitate ale cărei aripi continuă să lovească să aprindă aerul să încoroneze cu vopsea roșie dealurile și orașele (din ce în ce mai străine mai exotice) până când pleoapele tale vor simți cum n-au mai rămas pe lume decât razele reci ale dimineții și un fel de gânduri
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
n-au mai rămas pe lume decât razele reci ale dimineții și un fel de gânduri ale nimănui ca niște plante fragede tremurând sub picături repezi de ploaie Plecare Va poposi curând și clipa Când tu-mi vei face cu aripa Căci eu voi fi deja Departe undeva Voi fi gonind nebun cu bicicleta Ori poate-n colb și-n soare cu șareta Spre'nalte ceruri ori mai scunde Voi rătăci spre cine știe unde și tu-mi vei face doar cu mâna
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
albatroși orbitor de albi, corbi întunecați, ciori de ceață, vrăbii de argilă, sturzi aurii, - da. Li se mai face foame și stemelor. Căutând acum pe sub mese, sub Masa cu scândura ei drept plafon, de care se izbesc și se sfarmă aripile, bune, și ele, de mâncat. Cu scândura ei în loc de cer, tot mai îndepărtată, pe care, ca norii, strălucesc alte și alte bucate promise. Însă, în toată vremea elaborării acestor metafore, doi bătrâni scormonesc, până una-alta, prin lăzile de gunoi
Poezii by Ion Pop () [Corola-website/Imaginative/10820_a_12145]
-
evlavioși, agățați de lumânări aprinse ca de baloane cu heliu, trecând prin fața altarului, primind lingurița, devenind pe dată gravizi, având prunc într-înșii. oameni împărtășiți. dar ritualul funerar din care fac parte. mai întâi nașterea, anihilând orice sex. mamă cu aripi în loc de pubis. ceilalți erau puși în cosciuge de vii sau lucrau la mașini de cusut. țăcănea tot cartierul. țăcănea tot cerul. cu mâini pe piept, astfel zburam. căci ne-a zis Domnul să ieșim din țara, din neamul și din
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
moartea făcea și ea casă cu ea, se alunga, se amîna, nu mai aveam loc în chiar locul meu, mi-am dat seama că venirea ei îmi va schimba trupul cu o întîmplare împreună, ea lipită de suflet, sufletul între aripile lui gata să zboare, în doar cîteva clipe ne-am împuținat ea cît un fir de cenușă, eu cît un fir de praf, salteaua de iarbă în care dormeam duși, ea venind, eu plecînd, așa cum se întîmplă, nu cum ne
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
fata morgana, cîntec de sirenă în timpanele ceruite, uitarea pe chipul fiecăruia, de nicăieri chipul ei, de pretutindeni ochii mei căutînd umbra încă foșnind în iarba uscată, dintre toate femeile ea era aproape ca depărtarea cînd singurătatea pune brațele în aripile îngerilor te istovește ca pe un stîrv ochii de vultur, numai ea părea a fi cu adevărat deși nu se lăsa atinsă, ivită doar în rama unei ferestre pe cînd cerul amurgește în ochii cîinilor aprinși în cerul crescut din
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
-și privirea. Eu alergam din urmă îngerul cu ochi albaștri. Din urmă. " Dar ești ros pe dinăuntru, ești nebun de legat!" îmi aruncă din nou îngerul cu palton negru fugărit de spaima mea din urmă. Îngerul alerga înainte, ținându-și aripile la urechi. Alerga, alerga înainte. Eu îmi pierdusem din nou cumpătul, fiindcă îmi pierdusem ireversibil îngerul. Îngerul meu alerga speriat înainte fugărit de invective. " Ești nebun băiatule!" mai strigă odată îngerul și făcu colțul blocului. Alerg ca un nebun după
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
și asemănător Ție Ca să devin în cele din urmă imaginea Ta. Înger Îngeri urcă și îngeri coboară Cei ce coboară privesc în sus La tălpile celor ce urcă Cei care urcă privesc doar în jos La capetele celor ce coboară Aripile li se ating în semn de pace Un râu de îngeri urcă-n ceruri Și altul coboară tot de acolo De parcă Domnul a deschis Fereastră asemănătoare Corabiei lui Noe, prin care Zărea cerul Un freamăt întru Glorie, e Plină de
ARGO Navis by Ioana Diaconescu () [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
-n ceruri Și altul coboară tot de acolo De parcă Domnul a deschis Fereastră asemănătoare Corabiei lui Noe, prin care Zărea cerul Un freamăt întru Glorie, e Plină de îngeri scara Tu ești înger și atât, Îmbrac cămașa ta Îți aduni aripile în jurul Brațelor mele Îți cobori pleoapele peste Ochii mei Încăpem amândoi În același corp Când ai să te întorci La scara lui Iacob Pe globii ochilor mei vor clipi Pleoapele altui înger Cu numele Înger și când Va pleca și
ARGO Navis by Ioana Diaconescu () [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
nostru, În locul ocrotit de Dumnezeu. Și vom vorbi de Arcturus, Steaua de pe genunchiul Păstorului Și ne vom pleca bunului Păstor Și turmelor lui adunate Împreună Cum întocmai meniseră profeții. Înger Oho, ce straie nevăzute Ce trup nevăzut Ce foșnet de aripi! Strigi, Îngere, faci loc în Jurul meu, Faci liniște în corpul meu înzăpezit Și ți se pare că nu-s destul de singur Și faci liniște peste liniștea mea (Nu vezi prea adesea un Înger mânios Nu te teme!" ai strigat
ARGO Navis by Ioana Diaconescu () [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
ca privit de șarpe așa stai statuie de marmoră, de sare, de lut, de abur mocnit o, dulce dintele morții când te-a pătruns dar n-ai murit Din când în când o zvâcnire prelungă, tristă și grea mi-e aripa cu care mă apăr de moarte și pana cu care arunc după ea. Cândva voi trece hotarul acestei munci Apa se prelinge dezmeticită din scorburi în dezgheț Lăcustele au dat iama-n răsărită vacile Domnului cu aripile roșii învață să
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
grea mi-e aripa cu care mă apăr de moarte și pana cu care arunc după ea. Cândva voi trece hotarul acestei munci Apa se prelinge dezmeticită din scorburi în dezgheț Lăcustele au dat iama-n răsărită vacile Domnului cu aripile roșii învață să zboare au oare unde mă voi afla eu atunci voi visa iar cele două lumi rotunde și negre istorie a celui mai dulce pelerinaj mâncat ca pâinea cea de toate zilele dulceața aceasta mă va munci o
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
voi visa iar cele două lumi rotunde și negre istorie a celui mai dulce pelerinaj mâncat ca pâinea cea de toate zilele dulceața aceasta mă va munci o voi ascunde în scorburile protejate de soare, ziua împotriva tâlharilor nopții sub aripile frumos colorate ale vacilor Domnului noaptea contra furilor zilei cândva voi trece hotarul acestei munci au oare unde voi fi eu atunci? Căutătorii de lut ne vor invada templele De aici de la mine se vede cerul asta pentru că mai am
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
rugat pe mulți i-am ars cu fierbințeala aceasta și pe mulți i-am tămăduit nu știu dacă ea pe mine sau eu pe dânsa o am urgisit În pelerinajul meu permanent însetat am schimbat pe o ceașcă plină cu aripi de îngeri dejunul și cina ca oarecând Abu Ali al Hessein ibn Abdulah ibn Sina ard mirurile bine mirositoare în semințele mele nu te ard dacă știi să le iei dacă te apropii cu luminile rotunjite ca și cum ai veni din
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
Emil Brumaru (monolog) Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel. Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît cea dreaptă. Și-am scurtat-o nițel. Uitîndu-mă iarăși în oglindă (se
Transcriere împotriva sinuciderii (2) by Emil Brumaru () [Corola-website/Imaginative/15293_a_16618]
-
Emil Brumaru (monolog) Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel. Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît cea dreaptă. Și-am scurtat-o nițel. Uitîndu-mă iarăși în oglindă (se aburise un pic datorită expirului meu înfierbîntat de milimetrii penajului, de febrilitatea muncii inutile; oricum nu le-aș fi ajustat exact, egale, bucuroase
Transcriere împotriva sinuciderii (2) by Emil Brumaru () [Corola-website/Imaginative/15293_a_16618]
-
înfierbîntat de milimetrii penajului, de febrilitatea muncii inutile; oricum nu le-aș fi ajustat exact, egale, bucuroase, radioase chiar), am observat că în toiul sala- horelei spre-o absurdă perfecțiune, le-am desființat total. Dar ce bine mă simt fără aripi, am îngînat, ce nestingherit în greșeli, în călcat prin străchini, în încîlcit mințile altora cu obrăznicia golașă de-a zbura, de a levita adică!, mă rog, de a aeroplaniza... Și făcui primul pas: buf! M-am sculat de pe trotuarul urbei
Transcriere împotriva sinuciderii (2) by Emil Brumaru () [Corola-website/Imaginative/15293_a_16618]
-
văzut un înger rezemat de semafor, fuma țigară după țigară era un înger pierdut de ceată. „dați-mi un foc, generale!” striga poate e ultima noastră țigară mereu ultima. să ne rugăm să plece de bunăvoie pe picioarele și pe aripile lui pînă nu strigă dumnezeu apelul. break news chiar și dumnezeu și-a concediat cele o sută de secretare de la biserica învierii (totodată și biserica adormirii) e o știre de break news. vor urma, corul, corpul de balet, colivăresele și
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
mâinile devenite ele însele strigăt ehei, umbrește-mă înnoptează-mă! nopți fără oprire apoi m-am tot chemat nemaigăsindu-mă. În Hiperboreea mea Și astfel începeam să trec lucrurile prin umbra lor așa cum singurătatea de cuc poate trece pasărea-cuc prin aripa uitată în arbori (iar starea frunzelor poate deveni o dată cu ea arborii din seve trezindu-se) umbra mea locuia deodată în mine în locul meu în Hiperboreea mea purtându-mi cuvintele și viața închipuită - stând de vorbă cu ce aș fi
Poezii by Ștefan Melancu () [Corola-website/Imaginative/2597_a_3922]
-
nou triumfătoarea stradă. Societate Se-așteaptă unii pe alții se caută ca și cum n-ar fi în stare se duc în parcuri se-apropie de paginile gata să dea în clocot (aragazul la îndemînă) în timp ce-amurgul fîlfîie dă din aripi grandioase cade apoi cum o muscă în paharul cu apă minerală se caută unii pe alții se-așteaptă apoi se despart se împart atît de uman cum rațiile de mîncare. Periferie O minuțiozitate-a simplității această priveliște la capătul străzilor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/2853_a_4178]
-
fapt sunt găuri negre ce duc spre lumea aialaltă scot sprayul cel însemnat cu-n cap de mort și încerc să-l apăr de gângănii și dracii împielițați când orologiul bate ora de împăcare cu ziua următoare un pescăruș cu aripile verzi îi dă binețe și-l îndeamnă să-i deschidă colivia viselor asta după ce-și făcuse rondul vreo jumătate de oră pe sub pleoapele lui în prima clipă copilul e cât se poate de circumspect cu sine nu-și trage
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
că e mort, dar gesturile încă se agățau de lucruri, iar cuvintele mai dădeau târcoale luminii reci și palide a frunții. și spaima lui vrea să zică ceva ce-a văzut în treacăt, dar buzele nu se mișcă, bat ca aripile fluturelui fără puterea de-a ajunge o floare. drumul e anevoios, nu poți să-l străbați fără cât de cât o idee despre moarte - altfel te întorci pe partea cealaltă și fără să spui adio te pierzi fără urmă - fără
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
Zgîrcit. Poate, pentru un milion - și a greșit cifra. Orgasmul limbilor în jurul orei. Sunt un poet ceva mai tînăr și mai voluptuos, o, cu mult mai voluptuos, cu privirea bleagă, insuportabil de blîndă și urechile clăpăuge. Așa, ca îngerul. Cu aripi chiluge. Moleșit de dragoste. Pînă peste poate. Poezia trebuie să fie tot ce nu poți trăi pe viu, în fizic, din cauza intensității. Poezia chiar se trăiește pe viu, pe vîrful limbii, ca nămeții. Patule, pătuțule Unde ești, tu, patul
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]