19,809 matches
-
care era așezată cetatea Romei. La 17,18 ne mărturisește chiar făcătorul de nele- giuiri și scorneli drăcești, că femeia este Roma: Și femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împărații pămîntului.” Și episcopul Iudeo-creștin Iordanes, în Getica, mai înțeapă cu sfinta minciună adevărul în coaste cînd spune despre moartea împăratului Decius la Abrittum în Moesia în vara anului 251. ,,XVlll, 103 Locul morții sale se numește și astăzi alta- rul lui Decius, pentru că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
despre El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormînt’’. Istoricul frăției iudeo-cretine - Hegesip, spune că în vremea lui(pe la anul 175) călătorilor le era arătat mormîntul ,,fratelui Domnului” al lui Iacov cel Drept, iar episcopul Meliton din Sardes, recomandă să fie vizitate la Ierusalim o serie în-treagă de alte locuri sfinte. Nici unul dintre ei nu spune o vorbă despre mormîn- tul lui Iisus care, firesc ar fi fost cel mai important! Ambii autori menționați știau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ziua de naștere a lui Iisus a stabilit-o Dionisie Scitul pe la anul 550, la 25 martie cînd era Anul Nou în mitraism! În Cipru, sărbătoarea s-a ținut înce-pînd cu anul 375 adică atunci cînd iudeo-creștinii sataniști conduși de episcopul Ambrosie au pus mîna pe imperiul roman de apus iar în Asia în anul 387 după ce religia geților a fost interzisă în tot imperiul roman în anul 381. Pe monezile de aramă ale împăratului get Constantin cel Mare apare legenda
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al imperiului roman de răsărit Valens, le-a dat sălaș în Moesia, adică Bulgaria de azi. Cum împăratul își iubea religia strămoșească, i-a poftit pe noii veniți să fie alături de restul neamului său în cele iubitoare de Sîntu, iar episcopul iudeo-creștin pufăie furios: ,,împăratul Valens, răpit de perfidia arienilor... a trimis la ei predicatori din partea sa... Astfel și vizigoții au fost făcuți de către împăratul Valens mai degrabă arieni decît creștini.” În pa-ragraful 133 autorul spune supărat foc despre înrăiții predicatori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nes, că împăratul roman avea și titlul de ,,pontifex maximus”, mitraismul fiind religia oficială a împăraților romani din anul 182, iar slujba se ținea ,,numai în limba lui de origine”, adică limba getă cum avem mărturie și în altă parte! Episcopul de Constantinopol, Ioan Chrisostomus, pe la anul 398 trece o parte dintre acești goți rămași în Moesia la iudeo-cretinism, însă cel mai important conducător al lor împreună cu neamul său, ,,Travitter, rămîne fidel credinței lui Za-molxe.” Adică chiar și după declanșarea holocaustului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dimitrie se călugărește în 1823 la mănăstirea Neamț. Vine la București în același an și intră la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, lucrând mai târziu ca zețar pentru I. Heliade-Rădulescu. Dornic de instruire, va fi sprijinit de Eufrosin Poteca și de episcopul Ilarion al Argeșului. După „cursul normal” de pregătire a învățătorilor de la „Sf. Sava”, urmat în 1831, D.R. desfășoară o bogată activitate didactică și culturală la Buzău, ca profesor (1832-1843) și conducător al tipografiei Episcopiei, continuând la București (1843-1848), ca director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Sadova, în Dolj, unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859 locțiitor de episcop la Buzău, eparhie în care revine - după ce fusese câteva luni locțiitor al episcopului de Huși - în 1865 ca episcop titular pentru tot restul vieții. Pentru bogata activitate în domeniul învățământului, tiparului și publicisticii și nu în ultimul rând pentru prețioasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859 locțiitor de episcop la Buzău, eparhie în care revine - după ce fusese câteva luni locțiitor al episcopului de Huși - în 1865 ca episcop titular pentru tot restul vieții. Pentru bogata activitate în domeniul învățământului, tiparului și publicisticii și nu în ultimul rând pentru prețioasa donație făcută bibliotecii instituției academice la înființare, în 1868, va fi ales, membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859 locțiitor de episcop la Buzău, eparhie în care revine - după ce fusese câteva luni locțiitor al episcopului de Huși - în 1865 ca episcop titular pentru tot restul vieții. Pentru bogata activitate în domeniul învățământului, tiparului și publicisticii și nu în ultimul rând pentru prețioasa donație făcută bibliotecii instituției academice la înființare, în 1868, va fi ales, membru onorific al Societății Academice Române. Luminător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
București, 1851; Din meditațiile Sfântului Augustin, I-III, București, 1851; Proverbele lui Solomon, București, 1852; Ecclisiastul, București, 1852; Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, Iași, 1858; ed. Buzău, 1869. Repere bibliografice: Melchisedec, Biografia prea sânțitului Dionisie Romano episcopul de Buzău, București, 1882; Gh. Popescu, Viața și activitatea lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898; Iorga, Ist. bis., II, 271-272; Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români, Sibiu, 1910, 7-15; Gabriel Cocora, Tipar și cărturari, pref. Dan Zamfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
București, 1852; Ecclisiastul, București, 1852; Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, Iași, 1858; ed. Buzău, 1869. Repere bibliografice: Melchisedec, Biografia prea sânțitului Dionisie Romano episcopul de Buzău, București, 1882; Gh. Popescu, Viața și activitatea lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898; Iorga, Ist. bis., II, 271-272; Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români, Sibiu, 1910, 7-15; Gabriel Cocora, Tipar și cărturari, pref. Dan Zamfirescu, București, 1977, 192-203; Dicț. lit. 1900, 284-285; Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
ar fi trebuit să fie denumite cifre indiene nu arabe (Figura 14). Nimeni nu știe cu exactitate când au trecut indienii la un sistem de numerație babilonian, de tip loc-valoare. Cea mai timpurie referire la cifrele hinduse provine de la un episcop sirian, care, în anul 662, descria cum își făceau indienii calculele „utilizând nouă semne“. Nouă, nu zece. Zero, evident, nu se afla printre ele. Dar este greu să afirmăm acest lucru cu certitudine. Este foarte clar că cifrele hinduse existau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în anul 662, descria cum își făceau indienii calculele „utilizând nouă semne“. Nouă, nu zece. Zero, evident, nu se afla printre ele. Dar este greu să afirmăm acest lucru cu certitudine. Este foarte clar că cifrele hinduse existau dinainte ca episcopul să scrie despre ele; există dovezi că zero a apărut în unele variante ale sistemului indian chiar în acea epocă, deși episcopul nu auzise despre el. În orice caz, un simbol pentru zero - substituentul din sistemul de numerație în baza
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dar este greu să afirmăm acest lucru cu certitudine. Este foarte clar că cifrele hinduse existau dinainte ca episcopul să scrie despre ele; există dovezi că zero a apărut în unele variante ale sistemului indian chiar în acea epocă, deși episcopul nu auzise despre el. În orice caz, un simbol pentru zero - substituentul din sistemul de numerație în baza 10 - a intrat cu siguranță în uz până în secolul al nouălea. Până atunci, matematicienii indieni făcuseră deja un salt uriaș. Indienii au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Sf. Toma d’Aquino declara că Dumnezeu nu putea să creeze ceva infinit, la fel cum nu putea să creeze nici un cal erudit. Dar asta sugera că Dumnezeu nu era atotputernic - un gând interzis în teologia creștină. În anul 1277, episcopul Parisului, Étienne Tempier, a adunat mai mulți învățați pentru a discuta despre aristotelianism sau, mai degrabă, pentru a l ataca. El a înlăturat multe dintre doctrinele aristotelice care contraziceau caracterul omnipotent al lui Dumnezeu, precum „Dumnezeu nu poate mișca cerurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în 1543, exact anul în care a murit Copernic și în care Papa Paul al III-lea a emis Indexul cărților interzise. Contrareforma a reprezentat încercarea Bisericii de a reveni la vechea ordine zdrobind ideile noi. O idee îmbrățișată de episcopul Étienne Tempier în secolul al XIII-lea și de cardinalul Nicolaus din Cusa în secolul al XV-lea putea însemna o condamnare la moarte în secolul al XVI-lea. Cel puțin asta s-a întâmplat cu nefericitul Giordano Bruno. În
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
formată în special pe baza urii nutrite împotriva iezuitismului. În curând, întreaga familie Pascal a devenit adepta lor, iar tânărul Pascal, un antiiezuit, un contra contrare formator. Iar noua lui religie nu era bună pentru un tânăr om de știință. Episcopul Jansenius, inițiatorul curentului religios, declarase că știința era plină de păcat; curiozitatea de a cunoaște lumea naturală era la fel ca patima. Din fericire, pentru o vreme patima lui Pascal a fost mai mare decât fervoarea sa religioasă, deoarece avea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și privim dedesubt... vom descoperi multă goliciune, întuneric și confuzie; mai mult, dacă nu greșesc, imposibilități și contradicții clare... Nu există nici cantități finite, nici cantități infinit de mici, nici nimic. Putem să nu le numim spirite ale cantităților dispărute? EPISCOPUL BERKELEY, ANALISTUL Problemele tangentei și ariei s-au confruntat, ambele, cu aceleași greutăți din cauza infinității și a lui zero. Și nici nu este de mirare, deoarece problema tangentei și cea a ariei reprezintă, de fapt, același lucru. Ambele aparțin domeniului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
această temă se pot învârti în cerc, la infinit. Pe măsură ce fizicienii și matematicienii din întreaga lume începeau să folosească analiza matematică pentru a explica natura, Biserica protesta tot mai mult. În 1734, după șapte ani de la moartea lui Newton, un episcop irlandez, George Berkeley, scria o carte intitulată Analistul, sau Discurs adresat unui matematician infidel. (Matematicianul în cauză era mai mult ca sigur Edmund Halley, care a fost dintotdeauna un susținător al lui Newton.) În Analistul, Berkeley s-a luat de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
înghiți o a doua sau o a treia fluxiune, o a doua sau o a treia diferență, nu trebuie, cred eu, să fie scârbit de nici un punct forte al divinității“. Deși matematicienii timpului au protestat împotriva logicii lui Berkeley, bunul episcop avea perfectă dreptate. În acea vreme, analiza matematică era foarte diferită de alte ramuri ale matematicii. Fiecare teoremă geometrică fusese demonstrată riguros; pornind de la câteva reguli euclidiene și avansând pas cu pas, un matematician era capabil să demonstreze că unghiurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un sufix străin; nu în alt fel procedează Madame Esmeralde Piscupesco, five o'clock tea tous les jeudis în denominarea căreia se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă; în cazurile Costăchel-Iordăchel Gudurău tensiunea se produce între nuanța diminutivală a numelui de persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în Cezareea Capadociei. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era retorul Vasile. Bunica sa după tată era Macrina cea bătrână, fostă ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul. El era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi; cei trei dinainte, plus Naucratios și Macrina cea tânără; vor fi șase sfinți în familia mare: Sfânta Macrina cea bătrână, Sfânta Emilia, Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie (de Nyssa), Sfântul
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
râului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el îmbina munca manuală cu rugăciunea și cu râvna caldă intelectuală. Aici a scris el Regulile vieții monahale (Regulile mari și mici) și a pus bazele Filocaliei, împreună cu Sfântul Grigorie. În timpul păstorii episcopului Eusebiu, om din popor, fără cultură și experiență bisericească, Vasile a fost hirotonit preot. În urma unei neînțelegeri ce a avut loc între dânsul și episcopul său, neînțelegere pe care-o aplană Grigorie de Nazianz, Vasile deveni pentru episcopul Eusebiu un
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
monahale (Regulile mari și mici) și a pus bazele Filocaliei, împreună cu Sfântul Grigorie. În timpul păstorii episcopului Eusebiu, om din popor, fără cultură și experiență bisericească, Vasile a fost hirotonit preot. În urma unei neînțelegeri ce a avut loc între dânsul și episcopul său, neînțelegere pe care-o aplană Grigorie de Nazianz, Vasile deveni pentru episcopul Eusebiu un bun sfătuitor, ajutor iscusit, tâlcuitor al Sfintei Scripturi, interpret al datoriilor sale, toiag al bătrâneții lui, sprijin al credinței sale, cel mai fidel din tovarășii
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
În timpul păstorii episcopului Eusebiu, om din popor, fără cultură și experiență bisericească, Vasile a fost hirotonit preot. În urma unei neînțelegeri ce a avut loc între dânsul și episcopul său, neînțelegere pe care-o aplană Grigorie de Nazianz, Vasile deveni pentru episcopul Eusebiu un bun sfătuitor, ajutor iscusit, tâlcuitor al Sfintei Scripturi, interpret al datoriilor sale, toiag al bătrâneții lui, sprijin al credinței sale, cel mai fidel din tovarășii casei sale, cel mai folositor dintre străini, așa cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]