19,247 matches
-
cu studii de filozofie și literatură, devenind profesor, scriitor și Șecție Case memoriale a Muzeului Literaturii Române), dirijorul CRISTIAN LUPEȘ își începe studiile universitare mai intâi la Cluj, Universitatea “Babeș - Bolyai, ca mai apoi, în 1998 să obțină licența în fizică și chimie la Universitatea București, cu teza "Particule elementare”. În anul următor devine student al UNMB Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, secția de studii teoretice, pentru ca din 2001 să fie student al secției dirijat orchestră la clasa prof.
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
În fizică, câmpul gravitațional este un câmp definit ca o deformare a spațiu-timpului determinat de corpurile care au masă și energie cu o mărime fizică. Câmpul gravitațional este responsabil pentru fenomenul cunoscut ca gravitație, unde intensitatea câmpului gravitațional (Γ) este egală cu
Câmp gravitațional () [Corola-website/Science/327234_a_328563]
-
ul este o teorie cosmologică (sau model de fizică cerească) azi abandonată. A fost primul sistem și concepție astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
teoria epiciclurilor la toate planetele cunoscute, la Soare și la Lună (Encicl. Britannica). A făcut-o la timp, întrucât curând libertatea de a specula pe tema astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o teorie științifică, însă e departe de
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
(stilizat ca What tнē #$*! D̄ө ωΣ (k)πow!? ("Ce naiba știm"?) sau ca What the #$*! Do We Know!?) este un film din 2004 care combină stilurile documentar, animație pe calculator și narativ care postulează o conexiune spirituală între fizica cuantică și conștiință. Scenariul prezintă povestea Amandei, o femeie fotograf și mută care se lovește de obstacole emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
obstacole emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de viață sunt folosite de către realizatorii filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
ale mecanicii cuantice, fiind considerat pseudoștiință și descris ca misticism cuantic. Filmat în Portland, Oregon, "What the Bleep Do We Know" prezintă un punct de vedere al universului fizic și al vieții umane în cadrul acestuia, cu conexiuni către neuroștiință și fizica cuantică. Unele idei discutate în film sunt: În segmentele narative ale filmului, Marlee Matlin o portretizează pe Amanda, o femeie fotograf care joacă rolul unei femei obișnuite cu care publicul ar trebui să fie capabil să se identifice cu ușurință
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali terapeutici. Factorii naturali terapeutici reprezintă ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice, sanogene naturale. Sunt considerați factori naturali terapeutici: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico/chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline și peșteri. „Părintele” balneologiei românești este considerat Al. Saabner-Tuduri, datorită lucrărilor lui privind rezultatele cercetărilor sale asupra proprietăților fizico-chimice ale apelor minerale. Prima lucrare experimentală de balneologie din Europa a fost efectuată de către
Balneologie () [Corola-website/Science/330613_a_331942]
-
de „știința centrală”, studiul chimiei este puternic influențat și exercită o influență puternică asupra multor alte domenii științifice și tehnologice. Multe evenimente considerate esențiale pentru înțelegerea modernă a chimiei sunt considerate, de asemenea, descoperiri cheie în domenii cum ar fi fizica, biologia, astronomia, geologia, știința materialelor etc. <onlyinclude> </onlyinclude> Înaintea acceptării metodei științifice și aplicării ei, poate părea oarecum controversat ca mulți din cei prezentați în continuare să fie considerați „chimiști”, în sensul modern al termenului să fie numiți ca majoritatea
Cronologia chimiei () [Corola-website/Science/330738_a_332067]
-
viață acelor întâmplări, aducându-le pe cursul dorit. Publicată în revista "Omni" în octombrie 1989, nuveleta a câștigat premiul Nebula, fiind nominalizată la premiile Hugo, SF Chronicle și ocupând locul 3 în sondajul Locus. Ea descrie o conferință internațională de fizică cuantică desfășurată la Rialto, în care toate principiile acestei ramuri ale fizicii se aplică evenimentelor și persoanelor reale, într-o exemplificare la scară mare. Nuvela a apărut în noiembrie 1999 în volumul "Mircales and Other Christmas Stories" și a fost
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
în octombrie 1989, nuveleta a câștigat premiul Nebula, fiind nominalizată la premiile Hugo, SF Chronicle și ocupând locul 3 în sondajul Locus. Ea descrie o conferință internațională de fizică cuantică desfășurată la Rialto, în care toate principiile acestei ramuri ale fizicii se aplică evenimentelor și persoanelor reale, într-o exemplificare la scară mare. Nuvela a apărut în noiembrie 1999 în volumul "Mircales and Other Christmas Stories" și a fost nominalizată la premiul Nebula. Ea relatează evenimentele premergătoare celei de-a Doua
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
fiecărei povestiri a lui Willis va încânta cititorii. Povestirile ei sunt atât pompoase, cât și populare, atingând aproape orice subiect de la Shakespeare, Crăciun, filmele anilor '40, iubire și moarte, căsătorie și divorț, muzică și televiziune, până la ultimele descoperiri în domeniul fizicii și cum se gătește o gâscă. În "The Winds of Marble Arch", dragostea lui Willis pentru recuzita ei și pentru capriciile sufletului omenesc - despre care scrie cu atâta abilitate - este prezentată pe larg.” "Rambles.net" descrie astfel volumul: „Aici este
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
o atmosferă ostilă, întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă, Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru un marș antiguvernamental. Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice, specialist în fizica plasmei. La sfârșitul anilor '80 a sustinut mișcarea regională condusă de A.D. Saharov. A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă. Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus (Duma de stat), primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod
Boris Nemțov () [Corola-website/Science/330109_a_331438]
-
al colegilor de partid al liderului rus. Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord” (2007), „Strategia-31”, a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste” (2011-2013) Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei precum și a 9 cărți, vizând diferite aspecte ale vieții politice și economice din Rusia.
Boris Nemțov () [Corola-website/Science/330109_a_331438]
-
pentru importanța temei i s-au acordat ambele grade: de сandidat și de doctor. După susținerea tezei, a lucrat la Institutul Politehnic din Leningrad, iar după susținerea tezei de doctor a început să lucreze la Institutul de Stat de măsurări fizico - tehnice, păstrându-și, concomitent, și titlul de profesor al Institutului Politehnic din Leningrad. Se referă la studiul proceselor neliniare ondulatorii, la generarea și amplificarea undelor puternce radio de frecvență înaltă, cu lungimea de undă în domeniul milimetric sau submilimetric. Împreună cu
Andrei Gaponov-Grehov () [Corola-website/Science/330128_a_331457]
-
sisteme neliniare, precum și în problema generării și amplificării undelor electromagnetice de către fluxuri de oscilatoare niisocrone excitate. Aceste lucrări au contribuit la crearea reactoarelor nucleare, precum și la elaborarea sistemelor de urmărire a obiectelor cosmice. Începănd din anul 1976 conduce Instuitutul de fizică aplicată al Academiei de științe din Rusia, pe care l-a condus până în anul 2003. Din 2003 este conducător științific al acestui institut În anii 1989-1991 a fost deputat al Sovietului Suprem al URSS. A susținut mișacrea regională condusă de
Andrei Gaponov-Grehov () [Corola-website/Science/330128_a_331457]
-
1989-1991 a fost deputat al Sovietului Suprem al URSS. A susținut mișacrea regională condusă de Andrei Saharov. A publicat 150 de articole științifice. Redactor -șef al revistei Izvestia Academiei de științe din Rusia. Membru al Colegiului de redacției a revistei "Fizica Plasmei", "Akusticeskii Jurnal", "Izvestia vuzov. Radiofizica", Jurnal tehniceskoi fiziki. Laureat al Premiului de stat al URSS (1967, 1983).
Andrei Gaponov-Grehov () [Corola-website/Science/330128_a_331457]
-
este considerată un sistem dincolo de o aplicație de lucru obișnuită. Altceva menționat în studiul de robotică, este nevoie de o relație perfectă între software și hardware al robotului creat, din moment ce mișcările care fac acest robot este o legătură între cea fizică (hardware) și logica (software). Robotică educativa se concentrează în principal în crearea unui robot pentru unicul scop de a dezvolta mult mai practic și didactic abilitățile motore și cognitive ale celor care le folosesc. Această abordare este menită să stimuleze
Robotică educativă () [Corola-website/Science/330143_a_331472]
-
Gojdu din Oradea unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București, pe care a absolvit-o în 1958. În 1971, a absolvit și Facultatea de Fizică, secția de Fizică Teoretică Universitatea București unde a fost student în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București, pe care a absolvit-o în 1958. În 1971, a absolvit și Facultatea de Fizică, secția de Fizică Teoretică Universitatea București unde a fost student în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București, pe care a absolvit-o în 1958. În 1971, a absolvit și Facultatea de Fizică, secția de Fizică Teoretică Universitatea București unde a fost student în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968, iar fizicianul Poenaru a susținut doctoratul în fizică teoretica la Institutului Central de Fizică București
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968, iar fizicianul Poenaru a susținut doctoratul în fizică teoretica la Institutului Central de Fizică București în 1980. 1958-1962 Inginer Electronist, Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române, Magurele aproape de București. 1962-1969 Inginer principal, IFA, Măgurele. 1966-1968 Asistent (cumul) la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Universitatea Politehnica din București
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968, iar fizicianul Poenaru a susținut doctoratul în fizică teoretica la Institutului Central de Fizică București în 1980. 1958-1962 Inginer Electronist, Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române, Magurele aproape de București. 1962-1969 Inginer principal, IFA, Măgurele. 1966-1968 Asistent (cumul) la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Universitatea Politehnica din București: seminarii de Radio-Electronică. 1969-1977 Cercetător principal
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968, iar fizicianul Poenaru a susținut doctoratul în fizică teoretica la Institutului Central de Fizică București în 1980. 1958-1962 Inginer Electronist, Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române, Magurele aproape de București. 1962-1969 Inginer principal, IFA, Măgurele. 1966-1968 Asistent (cumul) la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Universitatea Politehnica din București: seminarii de Radio-Electronică. 1969-1977 Cercetător principal gradul 3, IFA, Măgurele. 1977-1990 Cercetător principal gradul 3
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]