19,957 matches
-
îmbată simțurile, devine suport pentru tot felul de gînduri: „Din vremi reînvie basmul, și-mi torn palate iarăși” (Vlahuță)3); „Ce dulce-i cînd doarme în suflet mîhnirea/ Și chinul... alene pe iarbă întins/ Să cugeți la basme... și-n gol necuprins/ Să stai cu privirea” (D. Th. Neculuță)4); „Și-adorm cu gîndul fermecat/ La basmul vechi: Au fost odată/ Trei mîndre fete de-mpărat...”; „Se spune-n basme c a trăit/ Demult, demult pe lume-odată”; „Leagănă pe oglinda apei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un „ciclon de răzvrătiri”3). Inevitabil, într-un asemenea discurs, „eternitate” e mașinal, rece. „Imensitate, veșnicie” Un sinonim pentru „infinit”, „imensitate” e uneori un cuvînt mai expresiv decît el. în fața lui conștiința dezarmează: „Imensitate, veșnicie, -/ Tu, haos, care toate-aduni.../ în golul tău e nebunie, -/ Și tu ne faci pe toți nebuni.// în fața ta sînt cel mai laș./ Imensitate, veșnicie,/ Iubesc o fată din oraș.../ învață-mă filosofie”1). Ce fel de „filosofie”? „Filosofia” de a nu se mai gîndi la... „imensitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani în urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în ruine,/ Un credincios barbar s-a sinucis în mine;/ Și mi-a murit un frate”. (Versuri, Teatru, Articole, Ediție îngrijită de Elena Gronov-Marinescu, Ed. Minerva, 1974, p. 7) Abatorul 1. Gr. Tabacaru, ,,Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și tot el răspundea : „Arama e zgomot și gol, - țipătul oțelului îngheață, - fierul e strident și crud. Plumb e adînc, - plumb e gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-adevăr, plumb e metafora care exprimă cel mai bine atitudinea lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază, ca frecvență și intensitate, de la o epocă la alta. De pildă, în literatura de dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu sens figurat) e mai rar decît în cea de după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază, ca frecvență și intensitate, de la o epocă la alta. De pildă, în literatura de dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu sens figurat) e mai rar decît în cea de după el. L-am întîlnit la Eminescu („A fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primul război mondial, atît la scriitorii maturi (un exemplu surprinzător e T. Arghezi), cît și, mai ales, la tinerii abia intrați în arena literară, nemulțumiți de ei înșiși: Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Jeni Acterian și alții. „Mă zbat în gol și sunt gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e T. Arghezi), cît și, mai ales, la tinerii abia intrați în arena literară, nemulțumiți de ei înșiși: Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Jeni Acterian și alții. „Mă zbat în gol și sunt gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia autorul prozelor semnate Clement Bacău.) îi răspund, pe ocolite, că în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia autorul prozelor semnate Clement Bacău.) îi răspund, pe ocolite, că în discuție nu e calitatea „materialelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spus, îl folosește numai în „Monosilab de toamnă”, Bacovia dă impresia că e, aidoma lui Amiel și Kierkegaard sau, mai aproape de noi, a lui Cioran, un scriitor despre vid. Care-i explicația? Vidul e sinonimul „științific” al pustiului și al golului. Cu singura diferență că acestea din urmă sînt elemente ale vieții, iar vidul aparține cel mai adesea neantului. La fel cu cei trei amintiți mai sus, Bacovia simte și impulsul de a-l încerca, gest care relevă „setea de repaos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plurilingvă ,,Mele”, pe care o trimitea și „Ateneului” , a vorbit despre Bacovia. A povestit că l-a văzut o dată în holul Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citesc, îl caut pe el. în autorii cu care a fost comparat, dar și în alții aparent foarte deosebiți. Unele analogii mi se impun în chip neașteptat. în „Glossă”, Bacovia spune: „Dacă nu-i,/Cu cine vorbi,/Se scrie”. Adică golul existențial, izolarea și supărările sînt producătoare de literatură. Neîndoielnic, numeroase lucrări își au originea în astfel de situații. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, mărturisește că a alcătuit Istorie a prea puternicilor înpărați othomani, pentru că, exilat la Nicopole, era lipsit „dă toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după orele de program, mi-a răspuns: „Pentru că știu ce mă așteaptă acasă”. Adică n-o așteaptă nimeni și de asta n-o trage inima să se întoarcă. Ea, Ceuță și mulți alții pot subscrie oricînd versurile poetului: „Cumplit/E golul singurătății!”. în pofida figurii de ins „obosit” și a vocii de bariton afectat de boemă, d-l O. Soviany, pe care l-am ascultat la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, face impresia unui tip cu discurs abundent, articulat, însuflețit, mult mai bun
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din „Note de toamnă” (în toamna violetă, compozitori celebri), ar putea sta ca motto pentru ceea ce am făcut în ultimii zece-cincisprezece ani. M am gîndit la mine, însă nu în mod egoist, cu ambiții, nu cu fața spre viitor, ci, gol de patimi, întors spre trecut, pentru a-mi înțelege „condiția” și a mă împăca, fără regrete, cu ea. Recapitulez situații, cern amintiri, stărui asupra unor nume și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez ignoranțe și inabilități, lipsa inițiativelor și a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiecare bucățică din dimensiunea sexuală, cu impetuozitatea cu care un animal răpitor își vânează prada. Întotdeauna conversația reprezenta unul din stâlpii vieții ei. Așa cum localnicii din Mount Desert obișneau să spună, "Madame vorbește la fel cum își scrie cărțile"9. Golul lăsat de moartea lui Jerry părea insuportabil, și în 1987 sănătatea i s-a deteriorat. Marguerite a suferit o serie de atacuri cerebrale și a murit pe 17 decembrie 1987, pe insula unde se izolase timp de cinci decenii. "Moștenitoarea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
escapade amoroase. Copilul prefera să recite poezii decât să se joace cu alți copii, care nu-i câștigaseră afecțiunea, și curând s-a trezit cu puțini copii pe care să-i poată numi prieteni. Într-un fel, Michel umplea acel gol și era topit după ea. Yourcenar a scris despre el neomițând nici un detaliu în Arhive ale Nordului. Rapid au devenit egali, prieteni mai degrabă decât rude, în ciuda marii diferențe de vârstă. O bucura din cale afară să aibă o persoană
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în aceste structuri, facilitând în general procesul de luare a deciziilor. În timp ce instituțiile sunt elemente cheie, activitățile lor concrete în fiecare sistem politic nu pot fi cu adevărat "măsurate", în ciuda eforturilor făcute de funcționaliști în această direcție. Rămâne astfel un gol, legăturile exacte dintre structuri și sistemul politic fiind prin urmare imposibil de stabilit. Nu putem așadar spera, cel puțin în prezent, într-o clasificare a sistemelor politice pe acest fundament. Trebuie să ne reîntoarcem asupra valorilor pentru a vedea cât
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
instituțiilor și grupurilor în sistemele populiste este hibridă și duce la conflicte interne grave, configurația instituțiilor în sistemele politice autoritare inegalitare este întrucâtva artificială. Grupările tradiționale constituie sprijinul regimului, dar sunt de obicei prea slabe. Armata încearcă să umple acest gol, în timp ce birocrația are un rol foarte important în procesul de luare a deciziilor la nivel public. Ca rezultat, configurația instituțiilor tinde să se desprindă de caracteristicile societății. Constrângerea trebuie să fie puternică, cu excepția situației când liderul poate păstra regimul prim
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unele țări dacă ținem cont de faptul că forma tradițională de comunicare privată era limitată la interiorul grupelor de entități comunitare, cum ar fi triburile. Dar noile norme nu au fost proiectate în acest mod; mijloacele de comunicare publică umplu golul dintre norme și politici care a apărut în multe țări ale lumii a treia dintr-o combinație între imitarea practicilor țărilor dezvoltate și o dezvoltare socio-economică limitată și cu adevărat superficială. Privire de ansamblu Comunicarea este mecanismul prin care are
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]