19,069 matches
-
urbanistică, cea mai mare parte a arhitecților implicați în această problemă avea și ea în vedere să construiască "cel mai bun dintre orașele posibile"123. François Parfait, responsabil, în cadrul Societății Centrale pentru Echipamente Teritoriale (SCET), cu numeroase operații de urbanism, mărturisește: "Aveam o mentalitate orientată spre viitor [...] de aceea am înființat marile ansambluri într-un entuziasm împărtășit de toți la acea vreme: primari, arhitecți, locuitori [...]"124. Dintre personalitățile politice angajate cel mai mult în problema locuinței, doar Eugène Claudius-Petit îl susținea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
e transparent) și dezvolta un mecanism de autosupraveghere (panopticul). Ideea presupusă era aceea că, într-un astfel de cadru, modurile de viață devin ele însele transparente și raționale."138 Paul-Henry Chombart de Lauwe, care l-a frecventat pe Le Corbusier, mărturisește în memoriile sale convingerea pe care o avea acesta despre puterea de a face să dispară clasele sociale printr-o altă organizare a orașului și a condițiilor de locuit 139. Modernitatea locuinței standardizate trebuia să favorizeze integrarea socială. Drept fundamental
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fi presupus faptul că influența statului în materie de locuințe și echipamente urbane era îndreptată spre combaterea acestora. În această logică, ar fi fost de conceput chiar ca puterile publice să interzică orice construcție nouă în afara perimetrelor stabilite. Or, așa cum mărturisește Paul Granet, fost șef al unei mari societăți de construcții înainte de a deveni secretar de stat, în 1974: "Voința legitimă a edililor locali de a moderniza orașul, presiunea cererii orchestrate de investitorii privați au obligat rapid statul să repartizeze creditele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
demografic și mediul concurențial cântăresc mult mai greu decât ajutoarele financiare propuse de municipalitate (mai ales atunci când se fac diferențe între propunerile unui oraș sau altul). Dacă mi se dă o uzină-cheie în mână, gratuit, la Lille sau la Nantes mărturisește un industriaș canadian refuz, fiindcă piața este deja suprasaturată în aceste orașe"324. În sfârșit, o dificultate suplimentară este aceea că variabilele preferate de industriași diferă după sectorul de activitate al întreprinderii. Acestea nu împiedică însă aleșii să prezinte acțiunile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lungă a contractelor de arendare și concesiune conferă agenților privați statutul de depozitari ai spiritului serviciului public respectiv. Implicarea lor într-o serie de operațiuni complexe cu impact puternic asupra dezvoltării urbane le sporește și mai mult influența. Avem totul mărturisește un responsabil al unui mare grup privat francez de amenajare urbană -, facem parte din toate operațiunile strategice, care, de altfel, nu sunt chiar atât de numeroase"445. Totuși, sunt și mulți indici care contrazic ideea slăbirii puterii primarului. Noile forme
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
într-un loc al cărții, cercetează cum se face că sîânt așa de puțini mari humoriști printre marii filosofi dar păstrează o dragoste deosebită marelui humor, chiar dacă este o dragoste nefericită, adaugă el cu un humor fin. Se cuvine să mărturisesc și eu, ca traducător, că am un inters statornic pentru humor. Studiile mele despre Raabe m-au îndreptat spre cartea de față. Cred că punctele de vedere cuprinse în ea pot fi aplicate perfect concepției despre lume, pline de sentiment
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele humor. El este expresia unei afirmări de sine, întemeiată pe autocunoaștere. Vorba spusă despre măiestrie că aceasta se cunoaște în limitare se aplică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noastre ori să se comporte față de ele cu o indiferență totală. Nu este necesar să renunțăm, din această pricină, la credința în valabilitatea valorilor, credință ce se manifestă în munca neîntreruptă pentru realizarea lor; devenim însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-i rușine de tendința ta de a căpăta cît mai mulți bani, cît mai multă vază, și faimă, în timp ce nu-ți pasă de inteligență și de adevăr, nici ca sufletul tău să ajungă cît mai bun cu putință". Iar Alcibiade mărturisește (în Banchetul, pp. 215-216) cît de tare se lasă înflăcărat și captivat de convorbirea cu Socrate. Îi bătea inima, îi dădeau lacrimile și simțea cea mai mare nemulțumire față de sine însuși. Socrate era singurul om de care se rușina. Iar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prin excelență. Divinitate a vegetației și a agriculturii, dar și stăpân al regatului morților, Osiris a primit titlul de "domn al vinului" începând cu perioada Regatului Vechi (de la dinastia a treia la dinastia a zecea, adică perioada 2778-2060 î.Hr.), așa cum mărturisesc textele piramidelor. Tot Osiris este cel care a inventat interschimbabilitatea vinului și a sângelui, principiu adoptat de numeroase religii. De asemenea, în cadrul ritualului lui Osiris se pronunțau aceste cuvinte: "Eu sunt învierea și viața"22. Osiris se va identifica cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
extrem de ciudată care începe că un basm, cu imaginea unui bătrîn superficial ce renunța prostește la tron și își împarte regatul între două fiice nevrednice. Prin această, el o dezmoștenește pe mezina, Cordelia, care îl iubește, dar refuză să îi mărturisească o dragoste ipocrita și josnica. Goneril și Regan, fiicele sale prefăcute, refuză mai apoi să onoreze condițiile moștenirii lor și să-i facă pe plac tatălui care dorește să-și păstreze suita regală și să fie tratat pe masura rangului
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De ea e otrăvita; a mărturisit. EDMUND: Mă logodisem cu-amîndouă; -acum toți trei Nuntim n-aceeași clipă. EDGAR: Iată, vine Kent. ALBANY: Aduceți trupurile, vii sau moarte,-aici. (Iese Curteanul) Pedeapsă cerurilor ne cutremura, Dar nu ne face milă. Enter Kent. O, is this he? The
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aceea care dă o identitate recogniscibilă și majoră. R. a mai scris literatură pentru copii, ca în Mușuroiul (1970), cronici dramatice, strânse în Autori și spectacole (1980), și aforisme - Ideogramă: arta insomniei (1986). Într-un text din deceniul al optulea, mărturisea că influențele care l-au marcat au fost haikuurile, teatrul lui Jerzy Grotowski și poezia lui G. Bacovia. SCRIERI: Ninge la izvoare, București, 1967; Viața și petrecerea, București, 1969; Mușuroiul, București, 1970; Clar și singurătate, București, 1972; Utopia ninsorii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
subiectului și interesul pentru continentul de la antipod îi erau stimulate autoarei de preocuparea lui Mihail Sadoveanu din anii ’30 pentru Australia, pe care scriitorul o evoca în Țara Kangurului (1937), în marginea jurnalului lui Hubert de Castella. S. primise, după cum mărturisește, „misiunea de a adapta” în românește povestea naufragiaților de la Auckland. Proza urma să se dezvolte într-o mai amplă „colecție” narativă alimentată de vechile scrieri străine despre Australia. „Cutremurele” de tot felul din preajma anului 1940 au întrerupt însă inițiativa. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
folosită pentru trezirea entuziasmului războinic. Dar, În timp ce toate acestea se petreceau sus, pe străzile și În piețele marelui oraș, sub pământ se Întâmpla un lucru cu totul diferit: primii creștini, puțini la număr la Început, nu aveau voie să-și mărturisească fățiș credința; erau urmăriți cu cruzime și de aceea Își țineau reuniunile În galerii subterane, numite catacombe. Acolo se rugau, acolo dădeau glas nădejdii că noua credință se va răspândi pe toată suprafața pământului. Muzica pe care omul o putea
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
mi-ai spus alarmat: — Ce ne facem? — Cu ce? Cu dramaturgia, frate! Și cu tinerii prozatori! Merge slab! La revedere! Mi-a sosit autobuzul. Și-ai plecat fără să auzi răspunsul (...). Dar vezi că, deși îți vine greu să-l mărturisești, ai un anumit dispreț pentru creația și munca celorlalți. Îți spui: Dacă nu vin cu, nu se face nimic». Și nu vii... Se muncește și dacă nu vii. Se muncește, se discută, se dezbat problemele care stau la baza operelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al luptei tractoriștilor” (figura țăranului de tip nou, partidul - motorul acțiunii etc.) care reușesc să copleșească inerentele lipsuri (lupta de clasă insuficient relevată, discuții epice ș.a.). După un an, când romanul apare în volum, același critic făcându-și mea culpa, mărturisește că adevăratele neajunsuri ale cărții sunt altele. Cu precizarea că menționăm în note35 și alte contribuții critice la romanul sus-amintit, să citim cele două analize ale lui Mihai Gafița 36, sesizând armura ideologică pe care criticul o îmbracă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei poete n-a dat rezultatele scontate. Cauzele nu-s greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de literatură „Mihai Eminescu” (...). În poezia La optsprezece ani - publicată în revista Anii de ucenicie a Școlii de literatură și critică „Mihai Eminescu” la sfârșitul anului trecut - urmărind colaborarea unui crez artistic, tânărul poet Florin Mugur, student al școlii, a mărturisit idealul spre care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
căi piezișe. Minunat lucru! Dar întors acasă, noaptea târziu, m-am uitat prin rafturile mele cu cărți, mi-am aruncat ochii pe niște cataloage, am deschis două plicuri și-am cercetat și alte planuri de perspectivă ale aceleiași edituri. Și mărturisesc, m-a cuprins o mohorâtă mâhnire. Au trecut nouă ani de la eliberarea patriei noastre. Nouă ani... Dar de ce în tot acest timp ne-am ocupat atât de puțin de bogata moștenire literară?! De ce am tipărit cu nechibzuită zgârcenie numai câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
forța maselor, ura înverșunată împotriva stăpânilor. În sfârșit, ca atent observator al realităților satului, Zaharia Stancu a ilustrat și creșterea capitalismului sătesc, întărirea chiaburimii. În romanul Dulăii, Zaharia Stancu a povestit, de fapt, din amintirile lui Darie. De altfel, el mărturisește că «a trăit... întâmplările» pe care le înfățișează. I-a cunoscut pe dulăii cu chip de om din trecut, mult mai primejdioși decât fiarele, a cunoscut dorința de mai bine a oamenilor muncii și n-a uitat de mizeria acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi interesată la modul cel mai serios în a învăța mai multe despre un vast subiect, care poate ușor deveni atît de complicat, încît singurii doritori să îl analizeze în profunzime ar fi teoreticienii politici, filosofii și alți învățați. Am mărturisit că găsirea stilului potrivit va fi o provocare extraordinară. Răspunsul entuziast al lui Ann m-a încurajat să încep lucrarea. Tot ea a fost primul cititor al schiței aproape complete, iar sugestiile editoriale excelente au îmbunătățit semnifictiv prezentarea mea. Doi
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
un cocteil cu șampanie (Danny). — Și care mai e viața ta? Întreabă Danny cînd, Într-un final, chelnerul se retrage. Eu am trecut printr-o perioadă de coșmar total cu iubitul meu, Nathan. Am crezut că mă Înșală. — Și eu, mărturisesc. — Poftim? Danny Își scapă chifla, uluit. — Ai crezut că Luke... Are o aventură, Încuviințez. — Glumești, zice Danny, literalmente șocat. Voi doi sînteți cuplul perfect. — Acum s-a rezolvat, Îl liniștesc. Știu că n-am de ce să-mi fac griji. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cinci cărucioare. Nu cred că sînt prea multe“. „Becky Își dorește să nască În mod natural, În mediu acvatic, cu flori de lotus, și se află În Îngrijirea obstetricienei Venetia Carter. «Venetia și cu mine sîntem bune prietene», ne-a mărturisit Încîntată Becky. «Între noi e o legătură foarte puternică. S-ar putea să o rog să fie nașa copilului meu».“ Parcă a trecut un secol de atunci. Parcă trăim Într-o cu totul altă lume. CÎnd Îmi cade privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
reunind rigoarea cercetătorului și sufletul poetului, au realizat adevărate opere, ca în cazul scriitorului Aurel Leon, frații Teodoreanu, N. Busuioc, I. Mitican, Sorina Bălănescu, iar Ionel Maftei a concentrat în 8 volume personalități din învățământul superior. Extrem de prodigios, Ionel Maftei mărturisește: „La realizarea acestei „galerii” de portrete am primit un prețios sprijin din partea multor ieșeni. Pentru bunăvoința cu care m-au ajutat, pentru materialele biografice și etnografice puse la dispoziție, le aduc pe această cale respectuoasa mea Acad.prof. Constantin Ciopraga caracterizează
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]