19,897 matches
-
autoritatea principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, adept al iluminismului catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
1131, când puterea a fost preluată de Fulc de Anjou. În 1136 Constanța, având pe atunci doar 10 ani, a fost căsătorită cu Raimond de Poitiers, în vârstă de 36 de ani. Raimond, ca și predecesorii săi, a atacat Cilicia, provincie bizantină. Totuși, de această dată, împăratul Ioan al II-lea Comnen a preluat inițiativa. El a sosit în Antiohia în 1138 și l-a silit pe Raimond să îi jure credință. A urmat apoi o campanie comună în care Ioan
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Budapesta - Ungaria. 2016 - Premiu pentru crearea unor cadre alternative, a unor creații artistice inedite în timpuri deloc favorabile și pentru încurajarea și susținerea tinerilor- Centrul Național al Dansului București Din anul 2000, Adina Cezar, este Cetățean de Onoare al Venezuelei - Provincia Lara. A fost căsătorită între anii 1964-1978 cu compozitorul Corneliu Cezar, împreună cu care are o fiică, arhitect, Yvonne Cezar (prin căsătorie Yvonne Toader).
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
din umbră al tatălui său, întreaga nobilime l-a susținut pe Ludovic și i-a solicitat acestuia intervenția. În 900, contele Reginar I de Hainaut s-a răsculat împotriva lui Zwentibold, asasinându-l în apropiere de actuala localitate Susteren, în provincia Limburg. Resturile sale au fost înmormântate în abația din Susteren. După moartea lui Zwentibold, fratele său vitreg, regele Ludovic Copilul din Francia răsăriteană a condus și asupra Lotharingiei. Cu toate acestea, sub domnia acestuia, regatul Franciei răsăritene s-a dezintegrat
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
Comitatul de Chartres și Comitatul de Châteaudun. Extinderea comitatului a variat în decursul timpului. În următoarea generație s-au adăugat Comitatul de Beauvais și Comitatul de Dreux, 1019-1025 Comitatul de Troyes și Comitatul de Meaux, care mai târziu a format provincia Champagne, precum și Comitatul de Sancerre. Comitatul Blois era în 1231 pe cale de dispariție, trecând indirect în 1241 la Casa Châtillon. Aceste posesiuni au fost în cele din urmă vândute de către Ioana de Châtillon în 1391 "Ducelui de Orleans". În 1439
Comitatul de Blois () [Corola-website/Science/328389_a_329718]
-
Herbert al II-lea (sau Heribert) (d. 23 februarie 943) a fost conte de Meaux și de Vermandois. El a fost primul care a exercitat puterea asupra teritoriului care a devenit provincia Champagne. Herbert a fost fiul contelui Herbert I de Vermandois cu Bertha de Morvois. Se pare că el a fost conștient de descendența sa din Carol cel Mare. Herbert a moștenit stăpânirea tatălui său, iar în 907 a adăugat acesteia
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
fost victorioși după un asediu de scurtă durată a orașului. Utica a fost, din nou, inamicul Cartaginei în cel de-al Treilea Război Punic, după ce s-a predat romanilor în anul 150 î.Hr. După victoria împotriva Cartaginei romanii au creat provincia Africii de Nord, care se întindea de la Cartagina până la regiunea Hippo, stabilind capitala provinciei la Utica. În timpul Războiului Civil Roman între Pompei și Cezar, susținătorii lui Pompei incluzându-l pe Cato cel Tânăr, s-au stabilit în Utica după ce au
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
nou, inamicul Cartaginei în cel de-al Treilea Război Punic, după ce s-a predat romanilor în anul 150 î.Hr. După victoria împotriva Cartaginei romanii au creat provincia Africii de Nord, care se întindea de la Cartagina până la regiunea Hippo, stabilind capitala provinciei la Utica. În timpul Războiului Civil Roman între Pompei și Cezar, susținătorii lui Pompei incluzându-l pe Cato cel Tânăr, s-au stabilit în Utica după ce au fost învinși în Bătălia de la Thapsus în anul 46 î.Hr. Cezar i-a urmărit
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
sinucis, nedorind să accepte clemența lui Cezar. După moartea lui Cato, el a fost supranumit Uticensis. Utica a obținut titlul de municipium în anul 36 î.Hr., iar locuitorii săi au devenit membrii ai tribului Quirina. În timpul domniei lui Augustus, capitala provinciei s-a mutat la Cartagina, dar Utica și-a păstrat statutul de municipiu important al provinciei. În timpul domniei lui Hadrian, Utica a solicitat să devină o provincie cu drepturi depline, dar acest lucru nu s-a întâmplat pînă când Septimius
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
Utica a obținut titlul de municipium în anul 36 î.Hr., iar locuitorii săi au devenit membrii ai tribului Quirina. În timpul domniei lui Augustus, capitala provinciei s-a mutat la Cartagina, dar Utica și-a păstrat statutul de municipiu important al provinciei. În timpul domniei lui Hadrian, Utica a solicitat să devină o provincie cu drepturi depline, dar acest lucru nu s-a întâmplat pînă când Septimius Severus, un nativ din nordul Africii, a devenit împărat." În anul 439 vandalii au cucerit Utica
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
locuitorii săi au devenit membrii ai tribului Quirina. În timpul domniei lui Augustus, capitala provinciei s-a mutat la Cartagina, dar Utica și-a păstrat statutul de municipiu important al provinciei. În timpul domniei lui Hadrian, Utica a solicitat să devină o provincie cu drepturi depline, dar acest lucru nu s-a întâmplat pînă când Septimius Severus, un nativ din nordul Africii, a devenit împărat." În anul 439 vandalii au cucerit Utica, iar în anul 534 orașul a fost cucerit de Imperiul Bizantin
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
a fost o regiune antică din Asia Mică situată la nord de Lycia, care se învecina cu Caria, Lydia, Frigia, Pamfilia. Această zonă corespunde aproximativ provinciei Antalya de astăzi, situată în Turcia. Principalele localități care se aflau în "" au fost Termessus, Selge, Cremna, Sagalassos, Etenna, Antiohia, Neapolis, Tyriacum, Laodiceia Katakekaumene și Philomelium. Deși aproape de Marea Mediterana pe hartă, climatul cald din sud nu pătrunde datorită înălțimii Munților
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
să fi fost stabilită la o perioadă timpurie. Herodot, care nu menționează nimic despre Pisidieni, enumeră Pamphylienii între națiunile din Asia Mică, în timp ce Ephorus le menționează pe amândouă, în mod corect. Una dintre națiuni este formată din cei din interiorul provinciei, iar cealaltă națiune din cei de pe coasta. Pamfilienii au primit mai devreme colonii din Grecia și alte țări, și din această cauză, combinat cu fertilitatea mai mare de pe teritoriul lor, au devenit mai civilizați decât vecinii lor din interiorul provinciei
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
provinciei, iar cealaltă națiune din cei de pe coasta. Pamfilienii au primit mai devreme colonii din Grecia și alte țări, și din această cauză, combinat cu fertilitatea mai mare de pe teritoriul lor, au devenit mai civilizați decât vecinii lor din interiorul provinciei. Pisidieni au rămas o regiune sălbatică, muntoasă, și una dintre regiunile cel mai greu de cucerit și de condus pentru puterile politice externe. O lungă perioadă de timp, Pisidia a fost gazda a comunităților independente care nu se aflau sub
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
față de Lidieni, si chiar față de perși, care au cucerit Anatolia în secolul al VI-lea î.Hr., si au împărțit zona în satrapii pentru un control mai mare. Totuși, nu au putut să facă față revoltelor constante și tulburărilor din interiorul provinciei. Alexandru cel Mare a avut însă noroc, cucerind Sagalassos pe drumul său spre Persia, desi orașul Termessos îi sfidata autoritatea. După ce Alexandru a murit, regiunea a devenit parte a teritoriilor din Antigonus Monophthalmus, si, eventual, a teritoriilor conduse de Lysimach
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
a Tratatului de la Apamea, în care regele Antiochos al III-lea din Siria a fost forțat de către români în anul 188 î.Hr.. După ce regele Attalos al III-lea, ultimul rege din Pergamon, lăsat regatul sau Romaei, în 133 î.Hr. că provincia din Asia, Pisidia a fost dat sub administrația Regatului Capadociei, care s-au dovedit a fi incapabil să-l guverneze. Pisidia umplanduse de pirați care au dominat Cilicia și Pamfilia până când guvernarea română a fost restaurată în anul 102 î.Hr.
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
pentru a menține controlul. Pentru coloniști, care au venit din zonele mai sarace ale Italiei, agricultura trebuie să fi fost atracția principala a zonei. Sub Augustus, opt colonii au fost stabilite în Pisidia, Antiohia și Sagalassos devenind importante centre urbane. Provincia fiind treptat latinizata. Latină rămânând limba oficială a zonei până la sfârșitul secolului al treilea. Pisidia a fost o regiune important în răspândirea timpurie a creștinismului. Sf. Pavel a vizitat Antiohia în fiecare din călătoriile sale misionare, făcând din aceast oraș
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
Antiohia în fiecare din călătoriile sale misionare, făcând din aceast oraș un centru a noii credințe în Anatolia. După ce Împăratul Constantin a legalizeat creștinismul în anul 311 Antiohia a jucat un rol important ca oraș metropolitan. Ulterior a devenit capitala provinciei creștine Pisidia, fondată în secolul al IV-lea. Cele mai multe orașe din Pisidia au fost puternic îmbogățit în acel moment din cauza războaielor civile și invaziilor străine. Zona a fost devastată de cutremurul din 518, si de un alt cutremur și raiduri
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
Larry King Live". În 2009, Harpo Productions și Sony Pictures au lansat "The Dr. Oz Show", un program de televiziune zilnic cu specific medical. S-a născut în Cleveland, Ohio, din părinții Suna și Mustafa Öz, care au emigrat din provincia Konya, Turcia. Mustafa Öz era din Bozkır, un mic oraș din Turcia. Mustafa Öz a obținut în 1955 o bursă care i-a permis să emigreze în Statele Unite ca medic rezident. Suna Öz (n. Atabay) provenea dintr-o familie înstărită
Mehmet Öz () [Corola-website/Science/327578_a_328907]
-
satul ucrainean Akmecetka ,(astăzi denumit Pribujia), pe malul de vest al Bugului), în raionul Domanivka din regiunea Mikolaiv și care era destinat exterminării,prin izolare,a mai multor mii de evrei mai ales din Basarabia și Odessa, în timpul Holocaustului în provincia Transnistria înființată de regimul fascist român al lui Ion Antonescu în teritoriile ucrainiene cucerite, dintre Nistru și Bug. În 1943 locuiau în satul vecin Akmecetka circa 60 familii ucrainiene, care trăiau in condiții de sărăcie. Locul s-a aflat la
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
Vlad Rădescu), precum și preotul Iraclie Porumbescu (Emanoil Petruț). Printre participanți s-a infiltrat și un colonel austriac (Toma Caragiu) care urmărea discret modul de desfășurare a festivităților. După slujba religioasă din biserică și depunerea unei urne cu pământ din toate provinciile locuite de români, s-a organizat o horă în fața mănăstirii pe muzica tarafului condus de lăutarul Vindireu. Ciprian Porumbescu ia vioara din mâinile lui Vindireu și începe să cânte, uimind asistența cu talentul său. Aflați în drum spre Suceava, pastorul
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
Primei Republici Congo, care a început cu independența națională față de Belgia, terminându-se prin acapararea puterii de către Joseph-Désiré Mobutu. Din anumite puncte de vedere criza avea caracteristicile luptei anticoloniale, din alte puncte de vedere era un război de secesiune cu provincia Katanga, respectiv o bătălie a Războiului Rece purtată între SUA și URSS. Criza a avut ca rezultat moartea a 100.000 de oameni , dar a fost marcată și de două dispariții: asasinarea în 1961 a prim-ministrului Patrice Lumumba, și
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
țării de Dinastia Qin, împărații au continuat practica angajării mercenarilor din diferite regiuni - din stepele nordice până la regatele Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji. Saikashuu au luptat de asemenea alături de rebelii sectei budiste Ikkō și au contribuit în mod hotărâtor la încetinirea înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și și-a trimis proprii emisari în Franța. Regele Filip a fost de acord să i-o dea pe Blanche lui Eduard cu următoarele condiții: să se încheie un armistițiu între cele două țări și ca Eduard să renunțe la provincia Gasconia. Eduard a fost de acord cu condițiile și l-a trimis pe fratele său Edmund Crouchback, Conte de Lancaster, să-i aducă mireasa. Eduard a fost înșelat pentru că Blanche s-a căsătorit cu Rudolf al III-lea de Habsburg
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]